22 septembrie 2010

Misora Hibari monomane



In Japonia sunt tot felul de emisiuni de divertisment menite sa descreteasca fruntile stresate ale celor ce vin obositi acasa.Una dintre ele este numita ,,monomane,, ceea ce inseamna a copia,a arata intocmai,a incerca sa devina altcineva pentru cateva momente.Unii sunt haiosi in incercarile lor,insa japonezii sunt un popor de oameni talentati atunci cand vine vorba de muzica.Poti ramane uimit cat de bine poate canta un om oarecare,de care nu ai auzit in viata ta.
Misora Hibari,despre care am mai postat cate ceva,a fost o mare artista a Japoniei.Cantecele ei inca mai sunt cantate si azi.
Aoki Ryuji este un talent in televiziunea japoneza.Desi este barbat imita vocea Misorei Hibari foarte bine,chiar semanand putin cu ea si la chip atunci cand este machiat.
As vrea sa va dati cu parerea:are talent sau nu?
Mie imi place foarte mult,si-l gasesc fenomenal.

15 septembrie 2010

Putina muzica japoneza


Melodii mai vechi care imi plac.


Deocamdata atat,desi multe sunt cele pe care as vrea sa le ofer spre ascultare celor ce ma viziteaza.Sper sa va placa.

22 august 2010






Caldura e coplesitoare.Asa ca zilnic ne balacim in aer liber.
V-as invita si pe voi,dar piscina mea e cam mica...

18 august 2010

Pentru Carmen


Iti multumesc ca esti alaturi de mine in fiecare hop al vietii si in fiecare clipa de bucurie.

13 august 2010

Astazi se implineste un an de cand tata nu mai e...
Anul ce a trecut a fost ingrozitor de greu.Nici acum nu imi este usor.Inca nu pot sa cred ca nu am sa-l mai vad niciodata.
Se spune ca timpul vindeca,ca odata cu trecerea lui durerea se atenueaza si ca incet, incet se asterne uitarea.Insa pentru mine trecerea timpului a fost ingrozitor de dureroasa,nu a facut decat sa adanceasca golul ramas in suflet.
Inca mai plang ziua si noaptea.Inca mai strig ca mi-e dor sa-l strang in brate...
De dor i-am scris.Poate parea nebunesc ,insa i-am scris scrisori,chiar daca stiu ca nu le va primi niciodata ,caci locul in care s-a dus nu are adresa.
Stiu ca ar fi trebuit sa incerc sa-mi revin odata din durerea asta.Stiu ca nu i-ar fi placut sa ma vada plangand si suferind...insa durerea de a nu il mai avea,dorul asta care imi arde inima ,nu fac decat sa ma copleseasca.
,,A plange inseamna a imputina adancimea durerii,,.Asa a spus Shakespeare.Si are dreptate.
Stiu ca lacrimile mele nu-l vor aduce inapoi ,insa numai asa imi pot stige din focul inimii,din durerea ce ma chinuie.
Mi-ar fi placut ca azi sa fiu langa mormantul lui si sa-i duc un buchet mare de gladiole.Erau preferatele lui.
Mi-e dor de el...cumplit.Poate ca durerea se va stinge cu timpul ,insa dorul niciodata.

7 iulie 2010

Focul

Nu-i adevarata povestea ca oamenii au descoperit focul
lovind doua pietre.
Focul a aparut altfel,cand singuratatea primului om
s-a lovit de prima intrebare,
cand un om s-a gandit sa prefaca ranile lui in speranta,
sa-si lumineze mainile
si teama din el.
Poate focul n-a fost decat un mijloc de a lupta impotriva cenusii,
cand vulturii coboara in noi
si ne temem.

OCTAVIAN PALER

30 iunie 2010


Sunt 7 ani de cand am descoperit muzica braziliana si pe Mauricio Manieri.Pacat ca nu se gasesc pe youtube toate melodiile lui mai vechi.
Va invit sa-l cunoasteti sau sa-l reascultati.

Pentru tine.


Ma uit la poza cu noi amandoua.Aia in care erai atat de bucalata si de bosumflata.Ce repede au trecut anii de atunci.Parca mai ieri eram mici...
Mi-e tare dor de anii aceia,mi-e dor de noi asa cum eram atunci.Viata ,cu meandrele ei,cu suisurile si coborasurile ei , ne-a schimbat pe amandoua. Si ,dureros de adevarat,ne-a despartit fizic.

Sunt atat de departe de tine,azi,de ziua ta.As fi vrut sa te strang in brate si sa-ti urez tot ce-i mai bun pe lume.Ma multumesc insa doar cu urarile.
Uneori ma gandesc ca ,am fost oarba si surda atunci cand am ales drumul asta. Dar asa a fost destinul meu ,sa ma doara inima departe de voi ,sa-mi doresc cu disperare sa va vad si sa va imbratisez la toate aniversarile si sarbatorile.Atunci simt ca doare cel mai mult departarea.Si in clipele mele de restriste.

Parca a trecut prea repede timpul.
Mai stii cand scoteam tot maruntul de 25 ,15 si 5 bani din pusculita si mergeam la Bacanie sa luam bomboane cu lapte?Mergeam pana la usa si acolo imi ziceai sa ma duc eu.Tie ti-era rusine cu asa maruntis.De multe ori nu-mi venea nici mie sa ma duc ,dar erai asa mare vrajitoare ca ma convingeai pana la urma.Ce fericita veneam intinzandu-ti cornetul plin cu bomboane...
Mai stii cand m-ai muscat de buza pana la sange cand am vrut sa impartim o caramea tare ca piatra?
Mai stii verile de la bunici ,pe coasta plina cu pruni si caisi unde alergam si ne cataram ziua intreaga si raul unde ne balaceam si ne luam la intrecere cu alti copii la prins scoici si raci?
Mai stii pungile pline cu apa pe care le aruncam pe geam sa stropim lumea care trecea?
Mai stii bataia cu rosii si ardei de pe balcon cu vecinul de la noua?
Mai stii zilele cand veneam de la scoala si era curentul oprit si ne intrebam una pe alta care are lumanarea si chibritul?
Mai stii zilele adolescentei noastre cand ascultam muzica,dupa Revolutie,la radioul vechi ,Gloria,al lui tata? Mergea non-stop...
Mai stii zilele cand faceai prajituri si stateam la povesti in bucataria mica de la etajul 10,acolo unde am crescut? Si ce ciuda mi-era ca trebuia sa spal castroanele si faianta plina de albus de ou...


Mai stii bairamurile[nu,n-am sa le zic ceaiuri sau petreceri,pentru ca pe vremea aia asa se zicea] la care mergeam impreuna? Eu mai mult paravan pentru tine,ca nu te lasa tata singura...
Mai stii verile cand mergeam amandoua la mare? Cred ca au fost cei mai frumosi ani...Si ce proasta eram ca nu-mi dadeam seama atunci...
Avem atat de multe amintiri frumoase...Ii multumesc Domnului ca ne-am avut una pe alta si ca am avut parinti atat de minunati,care au stiut sa ne creasca cu dragoste si cu blandete.
Pentru mine nu ai fost numai sora,ai fost si ingerul care m-a salvat de-atatea ori din negura in care eram,care mi-a oferit un umar pe care sa-mi vars amarul,care mi-a deschis usa casei ei in fiecare fuga de-a mea prin viata. In afara mamei, nu stiu alt om cu atata blandete si bunatate sufleteasca care sa-ti semene.Si pentru asta nu am cuvinte sa multumesc.Tu stii mai bine ce-i in sufletul meu,dincolo de cuvinte.

Te iubesc din tot sufletul si-ti doresc o aniversare frumoasa.Sa fii sanatoasa si fericita ,surioara mea.Fie ca Domnul sa te pazeasca intotdeauna.


Am ales aceste melodii pentru ca stiu ca-ti vor aminti de anii frumosi ai adolescentei noastre.







Si pentru ca el nu este aici ,iti spun in locul lui,,LA MULTI ANI,MIHAITA!,,.

22 iunie 2010

Culorile sufletului















Anul asta nu mai am timp de gradinarit.de multe ori nu am timp nici de mine.
Gradinile sunt in paragina.Cand si cand mai merg sa smulg buruienile...
Insa natura e darnica si buna si chiar daca nu am timp suficient de curatat gradina ,tot imi ofera flori atat de frumoase cat sa-mi mangaie sufletul si privirea.

Pozne






Am inceput saptamana bine.
Citesc cu nostalgie postarea anterioara,in care povesteam cat de cuminte este puiul meu cel mic.Gata!S-au dus zilele linistite si tihnite.
Aseara a avut curiozitatea de a vedea cum arata un perete daca scrii pe el.Rectific,MAZGALESTI.
Ce este mai rau ca nu l-a impins curiozitatea sa scrie pe peretii camerei de zi sau a celorlalte doua camere de sus,unde este aplicat pe pereti un tapet lavabil.
Nu!El a ales camera cu tatami si pereti zugraviti,adica dormitorul parintilor...si al lui momentan,pt ca se joaca in camera lui,dar doarme tot cu noi.
In naivitatea lui,neantelegand ce a facut ma mai si chema sa-mi arate. Cand a vazut ca m-am suparat se lingusea pe langa mine si-mi arata cele mai dulci si mai ingeresti zambete ,soptind intruna:mami,mami...Apoi imi lua mainile si mi le punea pe capul lui sa-l mangai ,intocmai ca pe un catelus care a facut o treaba buna.
Cu o zi inainte ,m-am dus la baie ,dupa ce l-am pregatit si pe el de culcare.Am lipsit 15 minute,timp in care a stat cu tati.Tati,in transa la televizor. Spun in transa,caci altfel nu-mi explic ,cum nu a putut vedea ce face juniorul prin casa.
Usa de la dormitorul nostru este facuta in stil vechi.Desi casa nu este veche ,socrii mei au tinut sa faca si camere in stil japonez atunci cand au construit-o.Asta implicand :pe jos tatami[un fel de podea din rogojina] ,si usi shoji,din lemn ,carton pictat si hartie.
Haruto a binevoit sa jupoaie o parte din cartonul pictat,sa faca mototol bucata rupta si sa o arunce constiincios la gunoi.Am recuperat-o si am incercat sa o lipesc,dar arata jalnic,in plus mai lipseste o bucatica,si nu i-am dat de urma nicaieri.
Azi a fost numai lapte si miere in casa,pozand ca o vedeta.Dupa ce le-am salvat in calculator am observat fundalul.Deja face parte din peisajul casei,asa ca pana schimbam ceva,trebuie sa invatam sa traim cu scaparile de geniu ale ,,micului Picasso,,.

21 iunie 2010

3 iunie 2010

Perplexitate



Tu spui linistit: "adevar".
Ei se uita la tine si tac,
fara sa priceapa ce vrei,
dar pentru ca sunt oameni educati
intreaba : "Cat costa?"
Tu le arati mainile goale,
dar ei nu mai pricep gestul de mult
si,nedumeriti,dau sa plece.
Tu alergi si le spui : "speranta".
Politicosi, ei se opresc si te intreaba
inca o data : "Cat costa?"
Iar tu nu stii ce valoare are speranta.Si taci.
OCTAVIAN PALER

23 mai 2010

10 aprilie 2010






Haruto a implinit 2 anisori.Si fiindca ne aflam in Romania,am decis sa-i luam si motul.Prea multa lume ma intreba daca-i fetita...
Personajul lui preferat este McQueen,masinuta rosie din Cars.Dvd-ul l-a vazut de atatea ori incat stie si replici,zgomotele pe care le fac masinutele si multe altele.
Ce-as putea sa spun despre el la aceasta varsta.A inceput sa vorbeasca destul de mult si de bine.Tinand cont ca invata in paralel 2 limbi in acelasi timp,abia acum a inceput sa faca,timid ce-i drept,propozitii.sa lege cuvintele intre ele.dar nu mai mult de 3.De cand am venit din Romania ii turuie gura prin casa mai mult in romaneste.Vorbeste si cu batrana lui bunica de aici tot in romaneste ,iar ea se uita la el ca la filme straine.
Ii plac buzunarele si refuza cu incapatanare orice pantalon care nu are.Isi indeasa mainile pana la cot in ele si sta asa minute intregi.Ii plac din ce in ce mai mult masinile si invata lucruri noi despre ele.Ce fel de masini sunt si mai ales ce culori au.Pana acum e fascinat de ambulanta,pompieri,politie si ...masina de gunoi,pentru ca are desenat pe ea tot felul de personaje,flori si fluturi.
Ii plac foarte mult rosiile si inghetata.
Nu este fricos deloc ,se aventureaza peste tot.La locul de joaca,cand sunt mai multi copii ii place sa fie lider,nu imita nici un copil,vrea sa fie imitat.Daca cineva il impinge sau ii zice ceva urat,ii intoarce spatele si-l ignora.Iar daca data viitoare intalneste din nou acel copil nu se joaca cu el.
La varsta aceasta copii sunt ca un buretel,absorb orice informatie primita.dar cateodata ma uimeste memoria lui.
Ii plac florile si fluturii foarte mult.Se opreste la toate casele unde vede flori,le mangaie,le miroase.
Ii plac abtipildurile mult si le lipeste peste tot prin casa.Nu e zi sa nu am pe sosete macar unul.Insa a invatat lectia ca nu are voie sa scrie sau sa lipeasca ceva pe pereti.
La capitolul colorat stam mai slab,nu prea il atrage.In plus e stangaci.Tot ceea ce face face cu stanga.
Nu ii plac supele.Mananca numai legumele si carnita din ele.Ii place tofu foarte mult si cred ca ar manca la orice ora din zi.
In Romania nu a fost foarte incantat de mancarea de acolo.I-au placut maslinele si sunca presata,fulgii de porumb si sticks-urile.In schimb ,a fost foarte inebunit dupa laptele de capra si pot spune ca i-a mers foarte bine atat cat a baut.
Dimineata cand se trezeste bea laptele ,se uita vreo 15 minute la tv ,apoi vine si ne pune incaltarile lui in maini si ne spune repetitiv cuvantul ,,afara,,.
E un copil foarte energic,ca mai toti copii de varsta lui.E varsta cea mai dragalasa,acum,cand incepe sa vorbeasca ,sa inteleaga unele lucruri,sa se uite mirat in ochii tai asteptand un raspuns la intrebarile lui.
Ma ia cateodata de gat si ma pupa cu atata putere ,apoi se uita la mine si spune:'besti? Adica daca-l iubesc...
E inebunit sa-i acorzi atentie,sa nu-l respingi sau sa-l ignori.Uneori mai are accese de furie.Se supara si se tavaleste ca o minge pe covor.Il las sa-i treaca nervisorii,dar uneori e atat de incapatanat ca plange si tipa pana vin sa-l iau in brate si sa-l pup.
Mi-e tare drag de el cand il vad ca se ghemuieste noaptea langa mine sau ma cauta cu mana prin pat.
De ziua lui a fost tare frumos.Nasa i-a cumparat un tort cu preferatul lui.A fost foarte surprins ,se uita fascinat la el.Apoi suflatul in lumanare a fost de tot hazul,ca i-a placut si mai voia sa i-o aprindem inca o data ,si inca o data...
Dupa petrecere l-am tuns.Si din fatuca lui dragalasa de bebelus s-a ivit o fata la fel de dragalasa ,dar de baietel.
Mai avem multe de spus,insa e greu sa scrii cu cineva care te trage de maneca chemandu-te la joaca.Pe curand!

19 mai 2010


Am revenit ,dupa o absenta destul de mare.
Am fost pentru o luna ,eu si baietii,in Romania.Nu,nici de asta data nu a fost calatorie de placere.Tot cu treburi,tot cu teama ca nu voi rezolva.Dar spre mirarea mea toate au mers ca pe roate.
Fiinca in luna aprilie pasaportul meu si respectiv al lui Edi,pt ca suntem amandoi pe acelasi pasaport,expira,am facut o calatorie nepregatita in prealabil ,in Romania.
Spun nepregatita pentru ca am vazut in ultimul moment ca expira in aprilie.
Pentru mine a fost o fericire nesperata sa-mi vad familia din nou,sa-mi duc copii la tara,acolo unde buni le ofera aproape toate ECO,ca doar in secolul asta traim.Sa petrec Sfintele Sarbatori de Paste in casa parintilor mei dupa aproape 5 ani,sa sarbatoresc ziua mea si cea a lui Edi[ il cheama si George] si mai ales implinirea celor 2 anisori ai lui Haruto,acolo unde eu m-am nascut si unde mi-am lasat o parte din suflet. Sarbatorit poate ,e cam mult spus.Dar a fost bine pentru sufletul meu ca am fost acolo.
Asa cum spuneam acum ceva vreme,la aniversarea precedenta,in fiecare an fac cate un bilant,privind in urma cu bucurie sau cu tristete.
Anul acesta nu am mai facut nici un bilant.Ar fi fost prea dureros,prea trist.Am avut un an deosebit de greu.Nu numai din pricina pierderii scumpului meu tata,ci si din cauza altor evenimente mai putin placute ce si-au facut aparitia in viata mea.
Ceea ce mi-a mai alinat sufletul a fost faptul ca am putut merege acolo unde odihneste tatal meu.I-am putut aprinde o lumanare,i-am putut vorbi...desi eu vorbesc cu el zilnic.Am fost mai linistita sufleteste.Parca l-am simtit acolo langa mine.
Am dormit cu Haruto in camera lui,desi initial am crezut ca nu voi putea.Si bine am facut.Caci m-am simtit mangaiata in fiecare noapte,asa cum numai el stia sa o faca.
Am asa de multe de povestit si timpul mi se pare atat de scurt.Zilele,orele se scurg ingrozitor de repede si mi-as dori sa pot scrie in fiecare zi,caci nu exista zile neansemnate.Toate zilele sunt speciale.In fiecare zi se intampla ceva,sau simti ceva aparte de care vrei sa-ti amintesti.Mi-e ciuda pe mine uneori ca nu ma straduiesc mai mult.
Multumesc tuturor acelora care m-au vizitat,mi-au devenit prieteni virtuali si m-au incurajat.Nu e putin lucru sa stii ca existi cat de putin in gandul cuiva sau ca ii castigi o clipa de atentie.
Promit sa ma revansez cu multe randuri si multe,multe fotografii.

13 februarie 2010

Astazi s-au implinit 6 luni de cand tata nu mai este.Durerea este la fel de vie ca in ziua pierderii lui.In mine nu s-a schimbat nimic.Si mi-e dor,cumplit de dor de el...Si ce ma chinuie este faptul ca acest dor n-am sa-l mai pot stinge niciodata ,caci n-am sa-l mai pot strange in brate niciodata.
Am vie in minte imaginea lui,ochii lui blanzi din ziua cand l-am vazut pentru ultima oara.Era in spital , iar eu urma sa plec peste 2 zile.Am vorbit vrute si nevrute in ziua aia ,l-am incurajat ca de obicei,era mai insufletit si putin mai vesel,cu toata durerea ce-i chinuia trupul imputinat de boala.De ce-am plecat atat de repede?L-am sarutat incet pe fruntea fierbinte,strangandu-l in brate.I-am zis ca vin si maine si el mi-a spus fericit ca nu mai e nevoie,ca doctora ii da drumul acasa si va fi cu noi impreuna.Era fericit...parca plutea ...si ochii lui jucau in lacrimi...ca va fi o zi intreaga cu fetele lui si cu nepotii lui dragi.Insa a doua zi ,doctora a plecat UITAND sa-i faca iesirea din spital,iar mie mi-a fost imposibil sa ajung la spital.REgret...am sa stau cu acest regret in suflet toata viata.Ar fi trebuie sa fac imposibilul si sa ma duc la el.L-am sunat de cateva ori si abea vorbea.Era trist.Poate ca stia ca nu o sa ma mai vada niciodata.La exact o saptamana s-a stins...
Incerc sa trec peste asta.Dar cum poti sa mergi mai departe fara durere in inima cand parintele tau a plecat de langa tine fara speranta de a mai reveni?Cum sa poti uita?Cum sa te vindeci?
Mi-e dor,cumplit ,ingrozitor de dor de el...De vocea lui blanda care ma dojenea ca sunt o mare risipitoare de bani ,de mainile lui frumoase , de rasul lui,de mirosul lui...mi-e dor de tata.
De sarbatori nu am fost in stare sa scriu aici.Am incercat sa ma bucur pentru copii si pentru mama,care sufera la fel de mult ca si mine. Multe nopti la rand am plans atunci cand toti adormisera.Au fost primele sarbatori fara tata...Si primul Sfantul Ion in care am plans in loc sa rad fercita ca-i aud vocea.Am butonat telefonul de cateva ori ,privind numarul de telefon in dreptul caruia statea scris TATA.Tata nu mai e...Cum pot sa-mi fac sufletul sa inteleaga?Cum pot sa-mi sting dorul...

12 februarie 2010

Ramen



Ieri am fost sa mancam ramen.Odata la 2 saptamani ,mergem sa mancam ramen in oras.
Restaurantele unde se serveste ramen,ramen-ya,sunt multe in oras,insa nu toate au traditie sau vechime.Deci,ca atare,nu toate sunt gustoase.
La localul unde am mancat aseara mergem de vreo 2 ani.Supa este de exceptie,ca si topingurile puse in felul ales.Plus ,ca orice local care se respecta ,are si meniu pentru copii.
I-am luat si lui Haruto un set [ ce include si jucarie] si punete pe infulecat.
Cand ce sa vezi? Intre taiteii mei se scalda linistit un fir de par negru.Instant ,mi s-a oprit mancarea in gat si-am scos pe un servetel tot ceea ce aveam in gura.H. ma intreaba ce s-a intamplat.Ii arat.El zice sa-l scot si sa mananc mai departe.CEEEEEEEEEE?Bleahhhhhhh!Il strig pe cel ce ne-a adus supa.Ii arat si se uita si el la fel de siderat cum m-am uitat si eu.Apoi incepe o ploaie de scuze si rugaminti si iar scuze si ploconiri pana la pamant.Nu stiu cand mi se ia supa din fata si mi se aduce alta.H. e rosu la fata.De obicei japonezii din prea mult bun simt nu reclama unele greseli.
Mi-a pierit pofta de mancare.Samburelul nu a papat nici pe jumatate.Ii spun lui H.ca vreau sa plecam.
La casa ni se spune ca cele 2 supe ale mele sunt gratis.Refuz si platesc in insistentele interminabile ale galeriei de bucatari si ospatari.
E drept ca nu m-am lovit de multe ori de aceasta neplacere aici,asta e a doua oara.A mai fost acum un an,in Toyama ,la Favore moll,cand mancam o inghetata.Dar eu sunt pur si simplu scarbita de parul gasit in mancare.
Mi-a fost rau toata seara.
Mi-am amintit de copilarie.Cand am fost odata in tabara la Herculane si zilnic gaseam in mancarea de cantina cate ceva.In ultima zi a culminat cu un mare scrum de tigara ,drept garnitura la cartofi.Bleahhhh!
Voi cum procedati in astfel de situatie.Va opriti din mancat si plecati?Cereti alta portie?Sau chemati ospatarul si ii aratati?

11 februarie 2010

Muzica






Pentru iubitorii de muzica japoneza,mai noua sau mai veche.

31 ianuarie 2010

Pe partie












Saptamana asta am fost putin pe partie.Nu la sky ,desi mi-ar fi placut, ci la snowbording.Nu eu ,ci H..Eu nu pot inca sa ma dau cu placa ,abea stau in picioare ca lumea pe skyuri.Dar am profitat si eu si Haruto de iesire,gandindu-ma ca ne vom juca cu zapada si ne vom da cu saniuta.
Numai ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ.Haruto nu a vrut de nici o culoare sa se dea cu saniuta sau sa ne jucam cu zapada.S-a pus pe urlat ca vrea pe topogan. Era un mic loc de joaca acolo,dar putin cam inzapezit ,caci nu e sezonul de jucat acolo.Dar Haruto nu s-a urnit de acolo si tipa cat il tineau rarunchii lui mici de pitic atomic.Oricum topoganul era pentru copii mai mari ,nu pentru pitici.
L-am luat pe sus si am intrat in sala de odihna unde au si restaurant si loc de joaca pentru copii.Plus un stand cu dulciuri si jucarii.Haruto s-a infipt in raftul cu masinute si si-a umplut bratele cu vreo 5 masini.S-a uitat intrebator la mine.I-am zis clar ,,NU,, si el de-aia nu a mai putut.A rupt-o la fuga cu tot cu masinute.Pana la urma i-am cumparat una.S-a jucat o ora si jumatate pana cand tati a venit sa ne caute.N-a lasat-o din mana nici afara si nici seara la culcare.
Mi-e tot mai greu sa dorm langa el.Isi aduce in pat 3-4 sau 5 masinute,dupa toane.Daca fac imprudenta sa adorm fara sa le iau de langa el dupa ce l-a luat somnul ,precis dimineata ma trezesc cu vreuna sub coaste.
Una peste alta ,mi-am mai clatit ochii si sufletul cu peisajul frumos de pe partie.Muntii se vedeau superb semn ca a fost o zi senina ,cu toate ca era putin cam ger.Saniuta am carat-o degeaba...insa placa a fost la greu folosita.

25 ianuarie 2010

La multi ani , pui drag !



Am lipsit cam mult de pe blog...Nu pentru ca nu as fi avut nimic de spus...Sunt multe de povestit insa astazi vreau sa scriu doar cateva randuri speciale.
Ieri s-au implinit 14 ani de cand am devenit pentru prima oara mama.De cand am inteles ca puiul de om pe care il tineam in brate va fi al meu pentru totdeauna.Nu vreau sa fiu siropoasa insirand aici tot ceea ce e legat de dragostea de mama , de sentimentele si trairile mele .
Vreau sa-i spun doar cat de mult il iubesc si cat de implinita si fericita m-am simtit din ziua in care a venit pe lume.
In ultimul timp l-am certat prea des.Inima mea de mama accepta mai greu faptul ca a crescut si are nevoie de libertate si intimitate,ca simte nevoia sa fie mai mult cu prietenii decat cu mine , ca este pudic si se ascunde de mine sau zbiara de-l aude toata strada atunci cand intru in camera lui si el este dezbracat.De multe ori eu ma simt ca un copil atunci cand imi arata ce este la moda sau cum se fac unele lucruri.Si el e atat de mandru ca imi poate arata...
A crescut...Mi-l amintesc micut,cu obrajii bucalati ,vesnic cautand privirea mea sa poata citi in ochii mei daca sunt fericita sau trista.Am trecut prin multe impreuna , prin multe dureri ,si greutati.Dar si multe clipe de bucurie nemarginita, de fercirea ca ne avem unul pe altul.
Asa cum fac mai toti baieteii,zicea ca el se va insura cu mami cand va fi mare. Acum zice ca se va insura cu fata pe care o va iubi , dar va sta langa mine, nu va pleca sa locuiasca in alta parte.Nu stie inca ce face dragostea din om...uneori il orbeste si merge prin viata fara sa vada nimic...
Ieri l-am lasat sa-si cheme prietenii ,iar petrecerea din familie am tinut-o pe seara.Va inchipuiti ca mai entuziasmat de tort a fost Haruto care a suflat in lumanari cot la cot cu fratele lui.
La multi ani,barbatelul mamei.Ai spus adio copilariei treptat ,dar pentru mine tot este un soc.Asa este legea firii.Sa fii sanatos si sa ai o viata linistita ,plina de bucurii si presarata cu succese.
Mama te iubeste mult, mult,cat tot universul plin de stele.