Caldura e coplesitoare.Asa ca zilnic ne balacim in aer liber.
V-as invita si pe voi,dar piscina mea e cam mica...

Pentru Carmen

Iti multumesc ca esti alaturi de mine in fiecare hop al vietii si in fiecare clipa de bucurie.

Astazi se implineste un an de cand tata nu mai e...
Anul ce a trecut a fost ingrozitor de greu.Nici acum nu imi este usor.Inca nu pot sa cred ca nu am sa-l mai vad niciodata.
Se spune ca timpul vindeca,ca odata cu trecerea lui durerea se atenueaza si ca incet, incet se asterne uitarea.Insa pentru mine trecerea timpului a fost ingrozitor de dureroasa,nu a facut decat sa adanceasca golul ramas in suflet.
Inca mai plang ziua si noaptea.Inca mai strig ca mi-e dor sa-l strang in brate...
De dor i-am scris.Poate parea nebunesc ,insa i-am scris scrisori,chiar daca stiu ca nu le va primi niciodata ,caci locul in care s-a dus nu are adresa.
Stiu ca ar fi trebuit sa incerc sa-mi revin odata din durerea asta.Stiu ca nu i-ar fi placut sa ma vada plangand si suferind...insa durerea de a nu il mai avea,dorul asta care imi arde inima ,nu fac decat sa ma copleseasca.
,,A plange inseamna a imputina adancimea durerii,,.Asa a spus Shakespeare.Si are dreptate.
Stiu ca lacrimile mele nu-l vor aduce inapoi ,insa numai asa imi pot stige din focul inimii,din durerea ce ma chinuie.
Mi-ar fi placut ca azi sa fiu langa mormantul lui si sa-i duc un buchet mare de gladiole.Erau preferatele lui.
Mi-e dor de el...cumplit.Poate ca durerea se va stinge cu timpul ,insa dorul niciodata.