13 februarie 2010

Astazi s-au implinit 6 luni de cand tata nu mai este.Durerea este la fel de vie ca in ziua pierderii lui.In mine nu s-a schimbat nimic.Si mi-e dor,cumplit de dor de el...Si ce ma chinuie este faptul ca acest dor n-am sa-l mai pot stinge niciodata ,caci n-am sa-l mai pot strange in brate niciodata.
Am vie in minte imaginea lui,ochii lui blanzi din ziua cand l-am vazut pentru ultima oara.Era in spital , iar eu urma sa plec peste 2 zile.Am vorbit vrute si nevrute in ziua aia ,l-am incurajat ca de obicei,era mai insufletit si putin mai vesel,cu toata durerea ce-i chinuia trupul imputinat de boala.De ce-am plecat atat de repede?L-am sarutat incet pe fruntea fierbinte,strangandu-l in brate.I-am zis ca vin si maine si el mi-a spus fericit ca nu mai e nevoie,ca doctora ii da drumul acasa si va fi cu noi impreuna.Era fericit...parca plutea ...si ochii lui jucau in lacrimi...ca va fi o zi intreaga cu fetele lui si cu nepotii lui dragi.Insa a doua zi ,doctora a plecat UITAND sa-i faca iesirea din spital,iar mie mi-a fost imposibil sa ajung la spital.REgret...am sa stau cu acest regret in suflet toata viata.Ar fi trebuie sa fac imposibilul si sa ma duc la el.L-am sunat de cateva ori si abea vorbea.Era trist.Poate ca stia ca nu o sa ma mai vada niciodata.La exact o saptamana s-a stins...
Incerc sa trec peste asta.Dar cum poti sa mergi mai departe fara durere in inima cand parintele tau a plecat de langa tine fara speranta de a mai reveni?Cum sa poti uita?Cum sa te vindeci?
Mi-e dor,cumplit ,ingrozitor de dor de el...De vocea lui blanda care ma dojenea ca sunt o mare risipitoare de bani ,de mainile lui frumoase , de rasul lui,de mirosul lui...mi-e dor de tata.
De sarbatori nu am fost in stare sa scriu aici.Am incercat sa ma bucur pentru copii si pentru mama,care sufera la fel de mult ca si mine. Multe nopti la rand am plans atunci cand toti adormisera.Au fost primele sarbatori fara tata...Si primul Sfantul Ion in care am plans in loc sa rad fercita ca-i aud vocea.Am butonat telefonul de cateva ori ,privind numarul de telefon in dreptul caruia statea scris TATA.Tata nu mai e...Cum pot sa-mi fac sufletul sa inteleaga?Cum pot sa-mi sting dorul...