De joi Samburelul este bolnav.Tocmai eram fericita ca anul acesta a trecut cu bine si nu s-a pricopsit cu nimic serios.Insa,de joi sunt innebunita.A inceput cu febra.38.Inca se mai juca prin casa.Incerca sa mearga singurel tinandu-se de pat.
Vineri am mers la doctor.M-a trimis acasa aproape la fel de nedumerita de cum mai dus,acum in plus bombanindu-l si pe H. ca nu a mers cu mine.Am plecat de la medic cu 4 supozitoare pt febra si ceva prafuri pt burtica ,caci avea diaree.
Toata ziua de sambata a facut febra,seara culminand cu temperatura de 39.6.A stat fara nici un chef de nimic,dormitand toata ziua,cand la mine in brate,cand la Edi,cand la tata.
Nici diareea nu a incetat cu toate prafurile pe care i le-am dat regulat,asa cum a zis medicul.Mi-a zis ca are un virus.De ce natura nu stie.Desi i-a luat sange,am inteles ca abea dupa ceva timp poate sti ce fel de virus este.Mi-as fi dorit sa fi fost si H. cu mine...Doctorul mi-a tot aratat carti cu tot felul de virusi si boli,numele lor fiind scris in latineste,el a crezut ca eu inteleg.De ce oare japonezii cred ca strainii cunosc toate limbile pamantului?Multi incearca sa-ti vorbeasca in engleza,cu un accent groaznic,crezand ca tu stii ce spune.Eu ,de bine de rau stiu,dar sunt multi care nu stiu engleza pentru ca nu asta este limba lor de origine.
Mi-a spus sa mai vin luni.Am plecat de acolo cu speranta ca nu-i va mai fi asa rau.
Ieri,duminica,am plans de mila lui.A avut numai febra de peste 39.Ii scadea putin si iar crestea.Medicamentele erau oricum foarte slabe.Doctorul mi-a zis ca,,sa lasam organismul sa lupte cu virusul,,.Da,sunt de acord.Dar nu asa.Nu pot sta sa ma uit cum se chinuie copilul meu cu febra mare,dureri...atatea zile nu a mancat nimic.Doar san.M-am felicitat in gand ca nu l-am intarcat.A fost singurul mod de al linisti,tinandu-l la pieptul meu...arzand de ma luau caldurile pe mine.Atipea putin si se trezea urland.Una peste alta se vede cum ,in curand,ii va da un dintisor sus.
Diareea nu a incetat atatea zile.Face o apa verde.Iar aseara a facut cu ceva mucozitati sancvinolente.Peste o ora mergem la doctor.Abea astept sa-l iau de cap si sa-l pocnesc de pereti.
Ma simt epuizata.Atunci cand reusesc sa-mi reincarc bateriile trebuie sa existe ceva care sa ma aduca din nou in pragul colapsului.Am dormit ,,iepureste,,atatea nopti incat acum mi-e teama sa mai vina noaptea.Sper sa fie bine...Sper sa-i treaca si sa nu mai aibe niciodata in viata astfel de momente.
Ieri a fost ziua femeii,ziua mamei si asa cum am mai spus-o am simtit cu toate puterile ce inseamna sa fii mama.Mi-as dori in astfel de momente sa pot avea o putere si sa iau durerile copiilor mei,sa ma doara pe mine,sa-i pot salva de la suferinta.