Mi-am neglijat blogul pentru o perioada.Zilele au trecut foarte repede,am fost foarte ocupata,iar la sfarsitul lor ma simteam epuizata.E drept ca n-am avut nici starea sufleteasca necesara.
Ieri a fost ziua in care am implinit 35 ani.Nu ma intristeaza faptul ca imbatranesc.Sincer ,ma simt ca la 20 de ani in multe privinte.Nu ma sperie trecerea timpului decat dintr-o anumita privinta:ca intr-o zi nu voi mai fii langa copii mei,ca nu-i voi mai mangaia,ca nu voi mai stii nimic de ei...
Nu stiu de ce la fiecare aniversare simt nevoia sa fac un bilant.Ce am avut,ce-am dobandit intre timp,ce mi-am dorit si nu s-a realizat...si-mi fauresc din nou vise pentru inca un an si-nalt din nou rugi fierbinti catre Domnul.
La 35 de ani ma simt o femeie implinita.Am 2 copii frumosi si sanatosi,un sot care ma iubeste si ma suporta atunci cand devin ca o viespe,am parinti iubitori si buni,am o sora frumoasa si desteapta si buna la suflet ca painea Domnului,am o nepoata la fel de frumoasa si desteapta ca si mama ei...ma simt un om bogat,inconjurata de oameni care ma iubesc.
De multe ori m-am intrebat ,in cautarile mele prin viata,ce este fericirea?Cum o pot recunoaste?Ce trebuie sa simti?Te doare?Te gadila?Te face sa plangi?Te face sa razi,sau sa zambesti...Am ratacit prin viata cautand,cand mai trista cand mai plina de viata,insa cu aceeasi tenacitate intotdeauna.
Si-apoi am inteles ca fericirea este chipul copiilor tai,ia forma fetei oamenilor pe care ii iubesti si care iti alina sufletul.Si-am inteles ca eu trebuie sa fiu foarte fericita.
Uneori,obosita pana la refuz,imi spun ca trebuie sa evadez undeva,sa fiu putin singura,sa am timp pentru mine.Si-apoi ma cert vinovata in gand.Unde sa ma duc?Cum ar fi timpul ala fara glasul copiilor mei,fara sa-i vad,sa-i stiu langa mine.Sunt sigura ca mai mult m-as framanta...
Astazi a plouat infernal si ne-am petrecut timpul in moll.
Haruto a fost un bulgare de energie ,iar Edi un bulgare de nervi.Pentru ca l-am tarat prin magazine cu noi in loc sa iasa cu prietenii.De suparare si-a cumparat de la un stand cu produse din Jamaica,niste betisoare parfumate,cu care a imputit dupa aceea toata casa.Or mirosi ele frumos,dar mie mi se intoarce stomacul pe dos.
Am multe de povestit...Sarbatoarea Floriilor,Pastele...mica mea calatorie la Tokyo...
Pe maine insa!Va multumesc tuturor pentru urarile de bine si pentru grija pe care ne-o purtati.