30 iunie 2010


Sunt 7 ani de cand am descoperit muzica braziliana si pe Mauricio Manieri.Pacat ca nu se gasesc pe youtube toate melodiile lui mai vechi.
Va invit sa-l cunoasteti sau sa-l reascultati.

Pentru tine.


Ma uit la poza cu noi amandoua.Aia in care erai atat de bucalata si de bosumflata.Ce repede au trecut anii de atunci.Parca mai ieri eram mici...
Mi-e tare dor de anii aceia,mi-e dor de noi asa cum eram atunci.Viata ,cu meandrele ei,cu suisurile si coborasurile ei , ne-a schimbat pe amandoua. Si ,dureros de adevarat,ne-a despartit fizic.

Sunt atat de departe de tine,azi,de ziua ta.As fi vrut sa te strang in brate si sa-ti urez tot ce-i mai bun pe lume.Ma multumesc insa doar cu urarile.
Uneori ma gandesc ca ,am fost oarba si surda atunci cand am ales drumul asta. Dar asa a fost destinul meu ,sa ma doara inima departe de voi ,sa-mi doresc cu disperare sa va vad si sa va imbratisez la toate aniversarile si sarbatorile.Atunci simt ca doare cel mai mult departarea.Si in clipele mele de restriste.

Parca a trecut prea repede timpul.
Mai stii cand scoteam tot maruntul de 25 ,15 si 5 bani din pusculita si mergeam la Bacanie sa luam bomboane cu lapte?Mergeam pana la usa si acolo imi ziceai sa ma duc eu.Tie ti-era rusine cu asa maruntis.De multe ori nu-mi venea nici mie sa ma duc ,dar erai asa mare vrajitoare ca ma convingeai pana la urma.Ce fericita veneam intinzandu-ti cornetul plin cu bomboane...
Mai stii cand m-ai muscat de buza pana la sange cand am vrut sa impartim o caramea tare ca piatra?
Mai stii verile de la bunici ,pe coasta plina cu pruni si caisi unde alergam si ne cataram ziua intreaga si raul unde ne balaceam si ne luam la intrecere cu alti copii la prins scoici si raci?
Mai stii pungile pline cu apa pe care le aruncam pe geam sa stropim lumea care trecea?
Mai stii bataia cu rosii si ardei de pe balcon cu vecinul de la noua?
Mai stii zilele cand veneam de la scoala si era curentul oprit si ne intrebam una pe alta care are lumanarea si chibritul?
Mai stii zilele adolescentei noastre cand ascultam muzica,dupa Revolutie,la radioul vechi ,Gloria,al lui tata? Mergea non-stop...
Mai stii zilele cand faceai prajituri si stateam la povesti in bucataria mica de la etajul 10,acolo unde am crescut? Si ce ciuda mi-era ca trebuia sa spal castroanele si faianta plina de albus de ou...


Mai stii bairamurile[nu,n-am sa le zic ceaiuri sau petreceri,pentru ca pe vremea aia asa se zicea] la care mergeam impreuna? Eu mai mult paravan pentru tine,ca nu te lasa tata singura...
Mai stii verile cand mergeam amandoua la mare? Cred ca au fost cei mai frumosi ani...Si ce proasta eram ca nu-mi dadeam seama atunci...
Avem atat de multe amintiri frumoase...Ii multumesc Domnului ca ne-am avut una pe alta si ca am avut parinti atat de minunati,care au stiut sa ne creasca cu dragoste si cu blandete.
Pentru mine nu ai fost numai sora,ai fost si ingerul care m-a salvat de-atatea ori din negura in care eram,care mi-a oferit un umar pe care sa-mi vars amarul,care mi-a deschis usa casei ei in fiecare fuga de-a mea prin viata. In afara mamei, nu stiu alt om cu atata blandete si bunatate sufleteasca care sa-ti semene.Si pentru asta nu am cuvinte sa multumesc.Tu stii mai bine ce-i in sufletul meu,dincolo de cuvinte.

Te iubesc din tot sufletul si-ti doresc o aniversare frumoasa.Sa fii sanatoasa si fericita ,surioara mea.Fie ca Domnul sa te pazeasca intotdeauna.


Am ales aceste melodii pentru ca stiu ca-ti vor aminti de anii frumosi ai adolescentei noastre.







Si pentru ca el nu este aici ,iti spun in locul lui,,LA MULTI ANI,MIHAITA!,,.

22 iunie 2010

Culorile sufletului















Anul asta nu mai am timp de gradinarit.de multe ori nu am timp nici de mine.
Gradinile sunt in paragina.Cand si cand mai merg sa smulg buruienile...
Insa natura e darnica si buna si chiar daca nu am timp suficient de curatat gradina ,tot imi ofera flori atat de frumoase cat sa-mi mangaie sufletul si privirea.

Pozne






Am inceput saptamana bine.
Citesc cu nostalgie postarea anterioara,in care povesteam cat de cuminte este puiul meu cel mic.Gata!S-au dus zilele linistite si tihnite.
Aseara a avut curiozitatea de a vedea cum arata un perete daca scrii pe el.Rectific,MAZGALESTI.
Ce este mai rau ca nu l-a impins curiozitatea sa scrie pe peretii camerei de zi sau a celorlalte doua camere de sus,unde este aplicat pe pereti un tapet lavabil.
Nu!El a ales camera cu tatami si pereti zugraviti,adica dormitorul parintilor...si al lui momentan,pt ca se joaca in camera lui,dar doarme tot cu noi.
In naivitatea lui,neantelegand ce a facut ma mai si chema sa-mi arate. Cand a vazut ca m-am suparat se lingusea pe langa mine si-mi arata cele mai dulci si mai ingeresti zambete ,soptind intruna:mami,mami...Apoi imi lua mainile si mi le punea pe capul lui sa-l mangai ,intocmai ca pe un catelus care a facut o treaba buna.
Cu o zi inainte ,m-am dus la baie ,dupa ce l-am pregatit si pe el de culcare.Am lipsit 15 minute,timp in care a stat cu tati.Tati,in transa la televizor. Spun in transa,caci altfel nu-mi explic ,cum nu a putut vedea ce face juniorul prin casa.
Usa de la dormitorul nostru este facuta in stil vechi.Desi casa nu este veche ,socrii mei au tinut sa faca si camere in stil japonez atunci cand au construit-o.Asta implicand :pe jos tatami[un fel de podea din rogojina] ,si usi shoji,din lemn ,carton pictat si hartie.
Haruto a binevoit sa jupoaie o parte din cartonul pictat,sa faca mototol bucata rupta si sa o arunce constiincios la gunoi.Am recuperat-o si am incercat sa o lipesc,dar arata jalnic,in plus mai lipseste o bucatica,si nu i-am dat de urma nicaieri.
Azi a fost numai lapte si miere in casa,pozand ca o vedeta.Dupa ce le-am salvat in calculator am observat fundalul.Deja face parte din peisajul casei,asa ca pana schimbam ceva,trebuie sa invatam sa traim cu scaparile de geniu ale ,,micului Picasso,,.

21 iunie 2010

3 iunie 2010

Perplexitate



Tu spui linistit: "adevar".
Ei se uita la tine si tac,
fara sa priceapa ce vrei,
dar pentru ca sunt oameni educati
intreaba : "Cat costa?"
Tu le arati mainile goale,
dar ei nu mai pricep gestul de mult
si,nedumeriti,dau sa plece.
Tu alergi si le spui : "speranta".
Politicosi, ei se opresc si te intreaba
inca o data : "Cat costa?"
Iar tu nu stii ce valoare are speranta.Si taci.
OCTAVIAN PALER