7 mai 2009

Ce-am mai facut








Am fost putin ocupata.Sus avem 4 camere.Una Edi ,o camera de zi , dormitorul nostru si inca una pe care ,atunci cand ne-am mutat am privit-o cu ochi visatori,stiind ca va fi camera bebelusului ce crestea in mine la acea vreme.Am facut curat si am lasat-o goala,cu gandul ca o vom amenaja in viitorul apropiat.N-a fost asa.Am preferat sa-l tinem pe Haruto cu noi in camera iar in camera destinata lui,am tot strans tot felul de lucruri.
Acum imi doresc tare mult sa-i amenajez camera si sa pot duce acolo jucariile care zac prin toata casa.Macar ziua sa se joace acolo ,caci de dormit nu am inca sperante.
Deci,m-am apucat de curatenie,in fiecare zi cate putin,pe apucate,atunci cand doarme Haruto la pranz.
Sambata cum s-a trezit direct la geam s-a dus.In fiecare dimineata sta minute in sir uitandu-se pe geam,aratandu-mi te-miri-ce cu degetelul si vorbind pe limba bebeleasca incontinuu.Apoi vine cu ochi de milog la mine si-mi tot arata geamul.Vrea sa iesim afara la plimbare.
Ii dau sa pape,il schimb si iesim.E o zi tare frumoasa.Ne plimbam mult,ne oprim in parc la copii,cumparam cate ceva si ne intoarcem acasa.
Haruto adoarme pe drum.Insa cum am ajuns in apropierea casei se si trezeste,desi e tare obosit.Il las sa se joace cu Edi si eu ma duc sa pregatesc cina.
Cand ma intorc il gasesc pe Haruto adormit pe umarul fratelui sau.
A dormit cam 20 de minute,dupa care s-a trezit in urlete.Dau sa-l iau in brate si vad ca arde tot.Ii pun termometrul.39 cu 6.Noroc ca am in casa sirop din Romania,ca aici nu-ti da nimic fara sa mergi la medic.Ma rog sa-i treaca pentru ca e si sambata seara si nu e deschis decat la urgenta,unde din pacate nu au pediatru si am mai patit-o odata.
Si partea proasta este ca in Japonia pana joi este Golden Week,sarbatoare din pricina careia sunt inchise toate clinicile .
Pe moment i-a trecut.A stat lipit de sanul meu pana a adormit.Eu am dormit in reprize,tot pandindu-l.La 5 dimineata s-a trezit in urlete.Ardea iar tot.39 cu 4.Ii dau iar sirop si-l scol pe H. sa ne duca la spital.
Acolo,medicul,un mosulica de vreo 100 de ani,dupa un control nu prea amanuntit, ne spune ca nu stie ce are,de la ce face febra,ca pare sanatos.dar ne da totusi ceva medicamente pt raceala.Clocoteam deja.Am bombanit tot drumul,cum se face ca dau numai peste incapabili.H. se facese mic la volan si nu scotea o vorba.Stie ca mai am obiceiul sa-i reprosez lui ceea ce nu-mi convine in legatura cu sistemul japonez.Ma mai apuca si pe mine,ce sa fac.
Ce sa mai ,ziua de duminica a fost groaznica.Haruto zacea in pat ca un om mare.Numai ochisorii i se mai miscau.
Apoi luni dimineata cand s-a trezit,parca nu avusese nimic.
Era vesel,a papat bine,s-a jucat toata ziua...
Intortocheate mai sunt uneori caile Domnului.