21 martie 2009

New look




Desi stiu ca o sa-mi iau papara ,sub forma de reprosuri interminabile,de la fii-miu maine cand va vedea ca este expus iar privirilor lumii intregi,ma risc si va arat ce look nou si-a tras.
Acum 2 ani m-au pacalit si am cumparat o masina de tuns performanta,care face fel si fel de freze.Problema e ca,biata de ea,nu le face singura,mai trebuie sa o si manuiasca cineva.Si iata-ma cum m-am apucat de frezat. Eu.Eu care am o oroare sa tund pe cineva,am sechele de mic copil,am cosmaruri...eu...
Sa va povestesc.Eram de varsta baiatului cel mare.Poate mai mica cu un an.12 ani adica.Bunicul sarbatorea atunci venerabila varsta de 80 de ani.Toti fratii tatei si-au dat intalnire la noi acasa,ca la noi se simtea bunicul cel mai bine,sa-i faca o petrecere pt implinirea celor 80 de ani.Zis si facut.Au pus fiecare bani si l-au imbracat de la piele,cum se zice.Costum nou,camasa,cravata,pantofi,lenjerie...si mai ales ,preferata lui:palaria.
Era dimineata,mai era pana la ora 5-6 cand trebuiau sa vina toti.Mama si tata erau dusi cu treburi.Si numai ce-i vine lui sa-l tund.Eu:stai,bre,tataie,ca te tunde mama cand va veni.Cine s-a inteles cu el.Mi-a pus foarfeca in mana.Eu ,copil,mandra ca bunicul imi acorda atata incredere m-am apucat cu inima ticaind in piept,de podoaba lui capilara.L-am facut scari si scari de ziceai saracul de el ca e de la scoala de corectie,copil pedepsit.
Noroc ca i-au cumparat si palarie ca era indicat sa stea numai cu ea in cap dupa aceea.Ce-am mai plans...ce m-am mai suparat si amarat in sufletul meu ca i-am stricat bunatate de par.Si el radea,uitandu-se in oglinda ,si nu-mi zicea decat ca n-are nimic.Data viitoare va fi mai bine.Va dati seama ca pt mine nu a mai fost o data viitoare.
Asa ca tunsul barbatilor din familie e ca un cosmar pt mine.I-am tuns de cateva ori insa azi,profitand de faptul ca o prietena japoneza si-a deschis salon,l-am luat pe Edi si l-am dus acolo.Oricum pretentiile lui in materie de freze erau peste ceea ce putea iesi din manutele mele
Salmi,draga de ea,s-a gandit ca eu merit aceste premii.
Si ca ,baietii mei zambesc precum o gargarita in soarele diminetii.
De aceea tin sa-i multumesc pentru vizitele sale,pentru faptul ca ne citeste...desi in ultimul timp nu am avut mai nimic vesel de povestit.Si ca sa intri pe un blog,sa citesti tot numai lucruri triste,nu poate fi prea placut.Dar eu ii multumesc pentru faptul ca a inteles ca aceasta este viata mea,cu bune si rele,cateodata mai multe rele decat bune...Multumim Salmi ,si minunilor tale la fel.