6 iulie 2008

UN JAPONEZ IN ROMANIA

H. a venit prima data in Romania in 2003.Mi-a marturisit mult timp dupa aceea ca a stat cu inima strinsa tot timpul zborului.L-am intrebat de ce si mi-a raspuns :din motive de TEAPA!



Multi dintre prietenii lui i-au spus sa aibe mare grija ca romancele sint foarte smechere si mincinoase si s-ar putea sa fie lasat de papagal pe aeroport.



Noi ne cunosteam deja de 2 ani si lucrul acesta i-a dat speranta de a pleca la drum,in plus inima lui nu mai putea rabda fara sa ma vada.



Atunci cind mi-a spus lucrul acesta m-a durut ...intr-o oarecare masura.Si mi-era ciuda ca noi,romancele,avem o reputatie atit de proasta aici in Japonia.Intr-un fel i-am dat dreptate auzind atitea si atitea lucruri eu insami,insa fiecare padure are uscaturile ei si nu pot schimba lucrul acesta.



L-am gasit in aeroport intr-un loc mai ferit privind pierdut in toate partile.Linga el un lucrator al aeroportului tot gesticula cu gura pina la urechi.


-Ce doriti?l-am intrebat


-Pai,il intrebam pe chinezul asta daca vrea sa-i duc bagajul sau sa-i chem o masina.


-Chinezul asta e japonez si nu e singur,e cu mine,asa ca vezi-ti de treaba.


H. se uita nedumerit la noi neintelegind evident o boaba.


Ramasi singuri l-am privit mai bine si i-am remarcat zimbetul pina la urechi.Radia de fericire.Abea dupa un timp ,avind discutia despre teapa,mi-am dat seama ca zimbea fericit pentru ca venisem sa-l iau.Evident ca era fericit ca ma vede,insa din doua motive.


Dupa o binemeritata odihna,am plecat la munte sa-i arat frumusetile patriei.A fost oarecum incintat.Spun oarecum pentru ca i-a placut totul mai putin mizeria care domnea mai peste tot.


Unde mai pui ca la Cota 1200 am vrut sa mincam si ospatarul a facut un gest,exact ca in filmele cu prosti:fata de masa fiind murdara,sub ochii nostri a luat-o ,a scuturat-o putin si a pus-o din nou pe masa insa pe partea cealalta.H. pur si simplu a ramas citeva secunde interzis si dupa aceea a inceput sa rida intrebindu-ma totodata daca asa este obiceiul pe la noi.

Ma mai amuza faptul ca el astepta cuminte ,fara sa fumeze, ca eu sa-i arat unde sint locurile pentru fumat la noi.I-am zis ca la noi se fumeaza peste tot,si multi fumatori arunca resturile pe jos.Si nu mica mi-a fost mirarea cind am vazut ca stringe resturile tigarilor in buzunarul de la geaca
In Japonia curatenia este respectata si pastrata.
Apoi am mers la mare,pe litoral.Lume multa,caldura...Ne-am asezat undeva mai aproape de apa.Langa noi o doamna cu un copil mic,cred ca avea vreo 6-7 luni.De ce am retinut-o?Pentru ca la plecare a lasat pe nisip,in locul unde a stat niste scutece folosite,imprastiate,desi pubela de gunoi era la 3 metri distanta.Nu mai zic cate cotoare de porumb,coji de pepene,pungi,pahare si cutii goale de bere am vazut la plecare...
H. sta linistit pe prosop,dupa o lunga balaceala in mare.La un moment dat il vad ca-si ia ochelarii de soare.Si-i pune privindu-ma cu coada ochiului.Ma intreb ce-l framanta.Dupa circa un minut aflu:la mica distanta de noi o domnisoara isi etaleaza sanii.Unde mai pui ca avea si un slip minuscul,tanga.H. este socat.Cred ca o vazuse inainte si ca sa nu ma supar ca priveste si-a pus ochelarii de soare,sa nu-l vad incotro se uita.Imi vine sa rad si in acelasi timp sa-i trag una cu geanta in cap.Dar ii acord circumstante atenuante;in Japonia nu vede asa ceva.
Seara tarziu,mergem sa mancam.Alegem un local pe malul marii.E foarte frumos sa stai la lumina lumanarii de pe masa ,ascultand valurile marii cum danseaza pe plaja pustie.
Il intreb ce-ar vrea sa manance.Pana acum nu a avut nici o obiectie in ceea ce priveste mancarea romaneasca.Zice ca vrea peste.Chem ospatarul.Acelasi gen,ceusist ,privire tampa si ranjet belicos ca si cel intalnit la munte.Parca zici ca sunt stas.Ranjeste continuu la mine cu subinteles.Ii vorbesc cu un ton intepat.Comandam.Intai aduce vinul.Bun,de calitate[na,pe asta n-au cum sa-l dreaga!]
Apo vine mancarea.Am comandat somn si cred ca a ales cea mai grasa bucata din peste,pe post de cina pentru noi.H. nu mananca.Ii comand altceva si-i spun ospatarului sa-si bage somnul undeva.
Plecam spre Bucuresti a doua zi.H. este uimit de felul cum se conduce pe la noi.S-a facut mic pe scaunul din dreapta si nu vorbeste minute in sir.Deduc ca-i este teama.Oprim la un popas Sa mancam ceva si sa ne dezmortim putin.Simt miros de gogosi si zaresc un chiosc la mica distanta.Cumpar pentru toti si-l caut cu privirea pe H.E ocupat cu fotografierea maidanezului care zace tolanit in usa gogoseriei.
Ajungem in bucuresti pe seara.H. e obosit si ars de soare.Ne odihnim pentru ca adoua zi o luam de la capat cu drumurile.De data aceasta mergem la parinti,sa-l cunoasca.
Toata distanta pana la casa parintilor H. a facut fotografii.Multe.La orice,indeosebi la carute,cai,lanuri cu porumb,cu floarea soarelui,mormanele de pepeni care se vand la marginea drumului...Ii spun ca mai avem putin.El isi priveste palma stanga si incepe sa repete ce este scris acolo.Ma pocneste rasul.Cu o seara inainte si-a tot notat in palma cum se spune in romaneste:mama,tata,bunica,buna ziua ,sarut mana,vreau,sarmale[care ii plac tare mult...]...
Ajunsi, mama ,scumpa de ea,ne primeste cat mai traditional.Pe un fund de lemn rotund,este pus un prosop traditional si asezate pe el,un paharel de tuica,sare si o painica calda,abea scoasa din cuptor.H. ma priveste mirat."Asa este obiceiul"ii spun aratandu-i ce sa faca.Mama a asezat masa afara,la umbra salciei.Ne asezam.H. e cam rosu la fata.De emotie?il intreb.Si de asta ,dar bautura aia pe caldura asta m-a terminat.Imi vine sa rad.Sake-ul japonez este foarte slab in comparatie cu tuica noastra,in plus el bea numai bere si vin,dar de rusine a dat paharul peste cap.
Ii spun sa-i salute,tocmai pentru ca a repetat de n ori si pentru ca este asa de haios cum pronunta.Si incepe:saru'mana ,mama!;buna ziua ,tata!...si intorcandu-se spre bunica:saru'mana,sarmale!Am izbucnit toti intr-un ras zgomotos,bunica saraca era inca nedumerita,ca nu intelegea de ce i-a spus ei sarmale.Intr-un tarziu ne potolim si-i explic si lui H.de ce radeam.Rade si el usor stanjenit.isi priveste palma si-si da seama ca le-a incurcat.Tata il indeamna sa mai bea un paharel.H.ar refuza,dar tot de rusine il bea si pe asta.Ziua decurge frumos.Povestim multe,ai mei sunt curiosi evident.Insa din privirea lor am inteles ca l-au placut.Mergem la o plimbare prin sat,pe dealuri.Ii arat via cu strugurii pargiuiti,padurea,raul,cardurile de gaste si rate ce sa scalda in apa putina a raului...El fotografiaza tot.Magari,fanatani,cai,caini,curcani,gaini,pomi...tot!
Pe seara ne intoarcem obositi.Mama ne asteapta cu gratarul aprins,cu bere la gheata si cu orez la cuptor,asa cum numai ea stie sa-l faca.H.manaca orezul pana la ultima boaba[na,japonez!]si mai cere o portie.Din friptura abea ciuguleste.Cu burtile pline ,ne racorim cu o bere.Si atunci ,H. care tacuse mai toata ziua,imi spune ca ma roaga sa-i traduc ceva pentru parintii mei.
Vorbele pe care le-a spus si acum le tin minte.Putine si simple,insemnand insa atat de mult...Le-a spus ca el a venit sa-i cunoasca si sa-i roage sa le dea fiica de sotie,ca o va iubi si o va face fericita.Le-a spus ca intelege sufletul meu...si negura ce s-a aflat acolo mult timp,dar ca el nu ma va rani niciodata.Tata,nu a zis nimic,ca de obicei;in momentele importante ale vietii mele i-am citit dezaprobarea prin tacerea cu care parca ma pedepsea.Mama a inceput sa planga...si bunica la fel.Bunica...buna pe care 2 ani mai tarziu am pierdut-o...Plecasem de 2 luni si s-a stins strigandu-ma fara incetare...pana in ultima clipa acrezut ca voi veni si o voi salva din bratele bolii necrutatoare care o tortura.
H. a plecat 2 zile mai tarziu cu bucuria in suflet,luand cu el promisiunea parintilor mei.
Tata nu s-a impacat nici acum cu ideea casatoriei mele.Il iubeste pe H.,stie ca este un om extraordinar,insa nu-l poate ierta ca m-a dus atat de departe de sufletul lui.
Si mama plange des...si zilnic rasfoieste fotografiile pe care i le tot trimit,dar asta nu face sa-i aline dorul din suflet.Mi-a spus ca o doare distanta care ne desparte,insa e fericita pentru noi,pentru noua viata pe care mi-am construit-o,pentru copii minunati pe care ii am...

Despre viata

Fiecare clipa e o farama de viata!
Fiecare secunda e o farama de fericire!
In fiecare zi sa zimbesti,sa fii fericit si chiar sa iubesti!
Pentru ca toate clipele mor...
Si odata cu ele si tineretea,si iubirea si chiar fericirea!