31 octombrie 2009

Pentru matusica


Pentru ca matusii ii este tare dor de mine mama s-a gandit sa puna niste fotografii doar cu mine.

29 octombrie 2009

Si iata ca marti soarele ne zambeste!













Dupa ziua ploioasa de luni,marti a fost foarte frumos.Am iesit la plimbare.
Haruto freamata de nerabdare in carut.Vrea sa alerge.
Pomii au capatat culori de basm .Ma bucur de ziua aceasta.Frumusetea ei imi mangaie inima trista.
Ajungem la TRAIN BLEU, patiseria de renume ,de unde cumparam cornuri calde si prajiturele cu branza si stafide.Doamna patroana vine langa Haruto ca de obicei si-i ofera o chifla dulce.Haruto e tot numai zambet.Ii ia chifla din mana si da din cap cuviincios a multumire.
Plecam. In vecinatatea patiseriei se afla o mica masuta unde in functie de anotimp ,sunt aliniate pungute cu fructe.Cine doreste sa cumpere pune banii in cutia de pe masa ,se serveste si pleaca.In Japonia sunt astfel de locuri peste tot.Unele cu legume doar.Micii fermieri isi vand astfel produsele,care dealtfel sunt mai ieftine decat la market.
Ajungem in moll.Haruto imi arata cu manuta libera,caci in cealalta tine chifla papata pe jumate,ceva in rafturile pline cu incaltaminte. Cizmulitele de ploaie cu personajul lui favorit din Cars,McQueen,masinuta cea rosie si simpatica.
Inca nu i le cumpar.Haruto are inca piciorul micut si anumite produse nu sunt si pentru el.Si ca sa i le cumpar mari...Nu! Stiti ca multi japonezi isi iau pantofi cu un numar cel putin mai mari? Si copiilor la fel.In mai toate institutiile ei trebuie sa se descalte,caci nu au voie cu pantofii.Chiar si la clinici,la gradi,la scoala...
Iau o pauza.As bea o cafea.Mergem la Loteria,un fel de McDonald's ,unde cer un caramel latte.Sunt la dieta de ceva timp ,dar mai scap si eu ca vaca in trifoi,caci sunt pofticioasa.
Haruto topaie pe canapeaua micuta . La un moment dat simt un miros binecunoscut.
Si ma dumiresc de ce a stat cateva minutele linistit.Din cauz de nevoi mai mari.
Inghit cafeaua cu inghitituri de curcan si fug la etajul doi unde este camera pentru copii.
Daca mi-a lipsit ceva foarte mult in Romania ,apai asta a fost lipsa camerelor pentru schimbat scutecele si pentru alaptat.Nu mai zic si dotate cu boiler cu apa fiarta pentru prepararea laptelui,sapun,prosop,spatiu...Degeaba sunt in Romania atatea moll-uri,nu au creat si conditii pentru mamicile cu copii mici.Sau mamele care alapteaza si schimba scutece nu au ce cauta in moll.Ele trebuie sa stea acasa ,sa-si vada de alaptat si scutece.
Ma intorc la oile mele,sau mai bine zis la oita mea.Oita care a behait tot etajul magazinului si a alergat cat l-au tinut picioarele.Pana au inceput sa i se impleticeasca si a fost luat pe sus si pus in carut de catre oaia mama.
Am plecat sprea casa.Haruto e tacut ,semn ca-i este somn.Imi fac in gand planul de bataie pentru ziua ramasa ,fotografiind de zor pomii in culori superbe de pe strada noastra.
A mai trecut o zi.

Si o luni ploioasa...









Luni a fost o zi ploioasa care mi-a dat o stare ingrozitoare de leneveala.Nu am avut chef de nimic toata ziua.
Haruto a fost si el plictisit cu toate ca ne-am jucat fel si fel de jocuri.Statea numai la geam si seuita cu jind afara.
Pe la ora 16 ploaia s-a oprit putin,desi cerul era inca negru si amenintator.Si am iesit amandoi la o mica plimbare ,pana la marketul din cartier ,sa cumparam fructe.
Afara miroasea a pamant reavan si a frunze ude.Muntii nu se vedeau de ceata.
Zgribuliti ne-am intors acasa,unde gargarita mica a facut nani si mama s-a apucat de treburile domestice cu toate ca ar fi lenevit mai departe.
Mi-e groaza de vremea care v-a veni.Iernile aici sunt lungi si pline de zapada.
Iar casele japonezilor nu pastreaza deloc caldura in ele atunci cand opresti sursa de incalzire.
Mi-e dor de soba mamei de acasa...

28 octombrie 2009

Duminica






Duminica ne propusesem alt program.Speram sa mergem in Toyama sa cunoastem noii prieteni.
Insa socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ,cum bine zice o veche vorba romaneasca.
Tati a avut alte treburi de facut,fratiorul mai mare la fel,asa ca am mai ramas noi: praslea si mama.
Fiind o zi frumoasa am iesit sa ne plimbam,sa mai profitam de timpul cald.
Am ajuns in parcul cu porumbei si Haruto a fost super incantat ca de obicei,caci toti porumbeii se strang in jurul lui asteptand mancare.Le-am impartit niste painica,i-am privit cum papa si ne-am intors agale spre casa.
S-a mai dus o zi de toamna.

24 octombrie 2009

O zi in parc , cu toamna cu tot
















In ultimul timp postarile mele au fost sporadice si fara prea multe cuvinte.
Nu m-am simtit in stare sa redau in scris ceea ce simt ...si mai ales ce se mai intampla in viata mea.Imi scriu undeva in suflet fiecare zi care trece,sperand ca o voi reda mai tarziu in paginile blogului.
Ma simt lipsita de puterea care m-a ajutat de atatea ori in viata sa trec peste obstacole. Ma simt trista si singura...dar cu speranta licarind in suflet ca de fiecare data . Imi impun zilnic sa fac atatea ,dar sfarsesc ziua cu prea putine duse la indeplinire. M-am refugiat in bratele copiilor mei,in mangaierile lor fara de care nu pot respira in voie , in veselia lor din care ma alimentez , in ochii lor nevinovati care ma cauta in fiecare ceas al zilei... Incerc sa fiu mama si sotie ,uitand ca trebuie sa fiu si femeie.Ma uit in oglinda si nu ma recunosc.Si mi-e ciuda.Imi caut linistea in carti si in ceaiul fierbinte baut la ore tarzii in noapte,atunci cand toti dorm si eu pot tese linistita firul gandurilor.
Toamna si-a facut simtita prezenta.Am trecut deja la paturi si pilote de iarna.Ieri varfurile muntilor purtau caciuli albe,semn ca acolo sus a nins.
Intr-o oarecare masura iarna ma deprima.Sper sa nu fie una lunga anul acesta.
Haruto a implinit un anisor si sase luni pe 10 octombrie.Este un bulgare de energie si de veselie.Sunt foarte rare momentele in care plange.Nici chiar atunci cand se loveste destul de tare.Se uita la mine cu o fatuca pierduta si-si freaca cu manutele locul lovit.
Are 8 dintisori doar,4 sus ,4 jos si de ceva timp vad ca sus se mai vede coltul unei masele.
Are o personalitate puternica.Stie ce vrea si nu-l poti pacali in nici un fel. Ii plac masinile de interventie si are o mica colectie de carti cu masini de acest gen.
Ii plac cainii,pisicile,pasarile si gazele de orice fel.In gradina din spatele casei si-a facut de cativa ani cuib o prepelita.In fiecare an scoate 4-5 pui.Anul acesta i-am urmarit impreuna cum au crescut.
Ii plac mandarinele,piersicile,prunele si pepenele rosu.Alte fructe in afara acestora sunt scuipate fara mila din gura.
Nu saluta si nu-si ia ,,la revedere,, de la babe galagioase si le respinge suparat privind in alta parte ,atunci cand acestea il mangaie pe obraz.
Fuge prin magazine si se ascunde si nu raspunde in nici un fel atunci cand il strig disperata.Il aud doar cum chicoteste privindu-ma printe haine sau pantofi.
A inceput sa rosteasca destul de multe cuvinte.Unele in japoneza , altele in romana.Repeta dupa mine un cuvant care ii place cum suna si data viitoare mi-l spune triumfator,,vezi mami,nu am uitat!,,.
Ii place sa rasfoiasca carti.Chiar si fara poze.De preferat cartile mamei.Intr-o zi a rasfoit un roman politist 30 de minute pe ceas , de l-am pipait speriata ca o avea febra de sta asa cuminte. De multe ori rasfoitul cartilor inainte de culcare e cel mai bun somnifer.Il gasesc dupa cateva minute adormit cu cartea in brate.
Sunt multe de spus despre Haruto,dar astazi ma opresc aici.
Edi a inceput pregatirea intensa pentru liceu.Ieri am fost la sedinta cu parintii.Mi-a umplut inima de mandrie si bucurie auzind cuvintele profesorului. In aceste luni s-a straduit foarte mult sa invete. Si pe plan sportiv la fel. A castigat cupa pe oras,acum merge mai departe la cupa judeteana care se va tine in Gifu.
Ne certam aproape zilnic , dar vazandu-l imi da senzatia de un dulce deja-vu. Edi imi seamana foarte mult.La fel eram si eu la varsta lui.Poate insa putin mai ordonata.
Sotul meu si-a gasit ceva provizoriu de lucru.Nu e insa prea multumit,dar deocamdata este bine si asa.
Maine este liber si planuim sa avem o zi frumoasa.Mai ales ca timpul se anunta frumos.
Mi-am facut maine o programare la salon.Asta ca sa nu uit de tot ca sunt femeie,nu numai mama si sotie. Sper sa ma simt mai bine dupa aceea.

23 octombrie 2009

Muzica


Pentru suflet...

20 octombrie 2009


Am fost premiata de catre Ruxel,si-i multumesc mult ca s-a gandit si la mine.Chiar daca in ultimul timp nu am mai postat atat de des...Multumesc mult ,Ruxel.
Si eu il daruiesc mai departe Biancai,Sabinei si lui Mamichan.

6 octombrie 2009



Pentru iubitorii de muzica japoneza.
Sunt melodii mai actuale,nefacand insa parte din categoria celor traditionale enka.
Mie imi plac foarte mult.
Prima este cantata de DREAMS COME TRUE,un grup destul de iubit,care au cantat o multime de melodii frumoase,melodii ce au devenit hituri de-a lungul timpului.
A doua este cantata de Kobukuro,grupul meu preferat ,in asociere cu Ayaka.Dau foarte bine impreuna,colaborarea lor fiind destul de fructuoasa.
Enjoy!
P.S.:mentionez ca melodiile nu sunt foarte noi.Cea cu Ayaka si Kobukuro este cantata live.De fapt in Japonia nu prea se face playback,sau eu una nu am vazut.
Sunt indragostita de vocea ochelaristului.