11 iulie 2008

ssst...liniste...orice zgomot ma va face sa cad


E de la sine inteles ca nu-l mai pot lasa singur nici o clipa.In aceeasi pozitie l-am gasit intr-o dimineata,insa de data aceasta in patut.El gingurea si ridea cu minutele prin aer,iar eu cu ochii cirpiti de somn am crezut ca nu vad bine:era jumate jos,atirnat,jumate in patut....

AM IMPLINIT 3 LUNI





Astazi Haruto a implinit 3 luni.A trecut atit de repede timpul si el creste atit de rapid si totodata atit de frumos.

Zilnic imi incinta inima cu risul lui,cu ochisorii lui jucausi,cu gingurelile lui...Nu stiu ce as fi fara copii mei...n-as fi nimic...nu cred ca pot concepe existenta mea fara ei.

Atunci cind ai inima trista,cind grijile te doboara copii sint cel mai bun medicament capabil sa-ti aline inima.

Mi-e greu sa ma gindesc la familia mea de dincolo de mari si tari,la tata care este pentru a nu stiu cita oara in spital,suferinta lui facindu-ma sa pling neputincioasa zile de-a rindul;la mama ,care se chinuie singura cu toate si plinge zilnic de dorul nostru;la sora mea,care ma vede aproape zilnic prin camera calculatorului,dar asta nu face sa-i stinga dorul din inima...

Ma simt straina printre straini...A trecut ceva vreme de cind am venit sa locuim aici,la mii de kilometri de locul in care m-am nascut si mi-am lasat o jumatate de suflet.Am invatat multe,am acceptat multe fie ca mi-a placut ,fie ca nu,m-am luptat cu lacrimile si cu durerea din suflet de multe ori...Singurul liman in toata furtuna asta care este Japonia este sotul meu.Pentru el rezist...si pentru copii.Dar inca simt romaneste,inca gandesc romaneste,gatesc romaneste,ma cert romaneste si de ce nu ,iubesc romaneste.

Poate ca Dumnezeu mi-a dat un liant destul de puternic pentru a ramane aici:un copil,un pui de om care imi lumineaza viata ,odata cu fratele lui.
Astazi a fost tot un ras si-o bucurie.A inceput sa ,,boxeze,,jucariile atarnate si sa gangureasca cu ochisorii la mine,parca mi-ar explica ce face acolo.
Nu-mi vine sa cred ca au trecut abea 3 luni de cind s-a nascut,mi se pare ca e cu mine de cind lumea!
Ma intristeaza faptul ca familia mea inca nu l-a vazut decit in fotografii si prin camera web.Insa sper din tot sufletul sa pot merge acasa anul viitor,atunci cind Haruto va fi mai marisor.Sa se poata bucura de curtea mare a parintilor mei,de toate pasarile si animalutele pe care le creste mama mea,de iarba mare si deasa,de fructele ce cresc in gradina lor,de dragostea bunicilor lui...
Poate ca,fiind mai mare va intelege totusi ceva...si nu-i va uita pina data viitoare cind vom merge iar la ei.
Astazi ,pui mic,ai implinit 3 luni...Domnul sa te pazeasca de rele,sa-ti Dea sanatate,sa fii destept...si bun la suflet!