10 aprilie 2010

Haruto a implinit 2 anisori.Si fiindca ne aflam in Romania,am decis sa-i luam si motul.Prea multa lume ma intreba daca-i fetita...
Personajul lui preferat este McQueen,masinuta rosie din Cars.Dvd-ul l-a vazut de atatea ori incat stie si replici,zgomotele pe care le fac masinutele si multe altele.
Ce-as putea sa spun despre el la aceasta varsta.A inceput sa vorbeasca destul de mult si de bine.Tinand cont ca invata in paralel 2 limbi in acelasi timp,abia acum a inceput sa faca,timid ce-i drept,propozitii.sa lege cuvintele intre ele.dar nu mai mult de 3.De cand am venit din Romania ii turuie gura prin casa mai mult in romaneste.Vorbeste si cu batrana lui bunica de aici tot in romaneste ,iar ea se uita la el ca la filme straine.
Ii plac buzunarele si refuza cu incapatanare orice pantalon care nu are.Isi indeasa mainile pana la cot in ele si sta asa minute intregi.Ii plac din ce in ce mai mult masinile si invata lucruri noi despre ele.Ce fel de masini sunt si mai ales ce culori au.Pana acum e fascinat de ambulanta,pompieri,politie si ...masina de gunoi,pentru ca are desenat pe ea tot felul de personaje,flori si fluturi.
Ii plac foarte mult rosiile si inghetata.
Nu este fricos deloc ,se aventureaza peste tot.La locul de joaca,cand sunt mai multi copii ii place sa fie lider,nu imita nici un copil,vrea sa fie imitat.Daca cineva il impinge sau ii zice ceva urat,ii intoarce spatele si-l ignora.Iar daca data viitoare intalneste din nou acel copil nu se joaca cu el.
La varsta aceasta copii sunt ca un buretel,absorb orice informatie primita.dar cateodata ma uimeste memoria lui.
Ii plac florile si fluturii foarte mult.Se opreste la toate casele unde vede flori,le mangaie,le miroase.
Ii plac abtipildurile mult si le lipeste peste tot prin casa.Nu e zi sa nu am pe sosete macar unul.Insa a invatat lectia ca nu are voie sa scrie sau sa lipeasca ceva pe pereti.
La capitolul colorat stam mai slab,nu prea il atrage.In plus e stangaci.Tot ceea ce face face cu stanga.
Nu ii plac supele.Mananca numai legumele si carnita din ele.Ii place tofu foarte mult si cred ca ar manca la orice ora din zi.
In Romania nu a fost foarte incantat de mancarea de acolo.I-au placut maslinele si sunca presata,fulgii de porumb si sticks-urile.In schimb ,a fost foarte inebunit dupa laptele de capra si pot spune ca i-a mers foarte bine atat cat a baut.
Dimineata cand se trezeste bea laptele ,se uita vreo 15 minute la tv ,apoi vine si ne pune incaltarile lui in maini si ne spune repetitiv cuvantul ,,afara,,.
E un copil foarte energic,ca mai toti copii de varsta lui.E varsta cea mai dragalasa,acum,cand incepe sa vorbeasca ,sa inteleaga unele lucruri,sa se uite mirat in ochii tai asteptand un raspuns la intrebarile lui.
Ma ia cateodata de gat si ma pupa cu atata putere ,apoi se uita la mine si spune:'besti? Adica daca-l iubesc...
E inebunit sa-i acorzi atentie,sa nu-l respingi sau sa-l ignori.Uneori mai are accese de furie.Se supara si se tavaleste ca o minge pe covor.Il las sa-i treaca nervisorii,dar uneori e atat de incapatanat ca plange si tipa pana vin sa-l iau in brate si sa-l pup.
Mi-e tare drag de el cand il vad ca se ghemuieste noaptea langa mine sau ma cauta cu mana prin pat.
De ziua lui a fost tare frumos.Nasa i-a cumparat un tort cu preferatul lui.A fost foarte surprins ,se uita fascinat la el.Apoi suflatul in lumanare a fost de tot hazul,ca i-a placut si mai voia sa i-o aprindem inca o data ,si inca o data...
Dupa petrecere l-am tuns.Si din fatuca lui dragalasa de bebelus s-a ivit o fata la fel de dragalasa ,dar de baietel.
Mai avem multe de spus,insa e greu sa scrii cu cineva care te trage de maneca chemandu-te la joaca.Pe curand!

Am revenit ,dupa o absenta destul de mare.
Am fost pentru o luna ,eu si baietii,in Romania.Nu,nici de asta data nu a fost calatorie de placere.Tot cu treburi,tot cu teama ca nu voi rezolva.Dar spre mirarea mea toate au mers ca pe roate.
Fiinca in luna aprilie pasaportul meu si respectiv al lui Edi,pt ca suntem amandoi pe acelasi pasaport,expira,am facut o calatorie nepregatita in prealabil ,in Romania.
Spun nepregatita pentru ca am vazut in ultimul moment ca expira in aprilie.
Pentru mine a fost o fericire nesperata sa-mi vad familia din nou,sa-mi duc copii la tara,acolo unde buni le ofera aproape toate ECO,ca doar in secolul asta traim.Sa petrec Sfintele Sarbatori de Paste in casa parintilor mei dupa aproape 5 ani,sa sarbatoresc ziua mea si cea a lui Edi[ il cheama si George] si mai ales implinirea celor 2 anisori ai lui Haruto,acolo unde eu m-am nascut si unde mi-am lasat o parte din suflet. Sarbatorit poate ,e cam mult spus.Dar a fost bine pentru sufletul meu ca am fost acolo.
Asa cum spuneam acum ceva vreme,la aniversarea precedenta,in fiecare an fac cate un bilant,privind in urma cu bucurie sau cu tristete.
Anul acesta nu am mai facut nici un bilant.Ar fi fost prea dureros,prea trist.Am avut un an deosebit de greu.Nu numai din pricina pierderii scumpului meu tata,ci si din cauza altor evenimente mai putin placute ce si-au facut aparitia in viata mea.
Ceea ce mi-a mai alinat sufletul a fost faptul ca am putut merege acolo unde odihneste tatal meu.I-am putut aprinde o lumanare,i-am putut vorbi...desi eu vorbesc cu el zilnic.Am fost mai linistita sufleteste.Parca l-am simtit acolo langa mine.
Am dormit cu Haruto in camera lui,desi initial am crezut ca nu voi putea.Si bine am facut.Caci m-am simtit mangaiata in fiecare noapte,asa cum numai el stia sa o faca.
Am asa de multe de povestit si timpul mi se pare atat de scurt.Zilele,orele se scurg ingrozitor de repede si mi-as dori sa pot scrie in fiecare zi,caci nu exista zile neansemnate.Toate zilele sunt speciale.In fiecare zi se intampla ceva,sau simti ceva aparte de care vrei sa-ti amintesti.Mi-e ciuda pe mine uneori ca nu ma straduiesc mai mult.
Multumesc tuturor acelora care m-au vizitat,mi-au devenit prieteni virtuali si m-au incurajat.Nu e putin lucru sa stii ca existi cat de putin in gandul cuiva sau ca ii castigi o clipa de atentie.
Promit sa ma revansez cu multe randuri si multe,multe fotografii.