27 februarie 2009




Au trecut cateva zile de cand nu am mai scris.Ma simt obosita si fara nici un chef de viata.
Azi am fost la sedinta cu parintii,la Edi la scoala.Au avut si un fel de lectie deschisa.Au vorbit despre tari,capitale,presedinti,populatie...M-a bucurat sa vad ca Edi ridica mereu mana sa dea raspuns.A si raspuns de cateva ori,mai ales ca profesorul nu avea pe cine sa puna,doar Edi avand mana ridicata.Mai are insa mult de invatat,de recuperat adica,inca nu este la acelasi nivel cu ceilalti.
Ieri a fost ziua lui H.Nu am sarbatorit ca in alti ani.I-am cumparat doar cadou si ceva prajituri.Chiar nu ne ardea,dat fiind situatia soacra-mi.Am fost si la ea la spital.A slabit mult...I se lumineaza fata de cate ori mergem si-l vede pe Haruto.
Azi dimineata eram atat de obosita incat am zacut mai departe in pat fara a avea puterea sa ma ridic.I-am adus lui Haruto ceva jucarii si carticele pentru a sta cumintel langa mine,macar 20 de minute.Desi stiu ca ma trage de par,imi baga degetele in nas si in ochi si ma calareste ca la cursele de cai...Doar un pic as mai fi stat in pat.
La un moment era atat de linistit incat ma fura somnul.Si dintr-o data,instinctul matern isi spune cuvantul.Mi-a sunat ca un clopotel in creieri.De ce sta asa cuminte?
Aseara inainte de culcare mi-am dat cu crema ca de obicei si am lasat pe noptiera crema de maini si cea pt calcaie.Deschid ochii si il vad stand cu spatele si il aud plescaind.Ce mananca?De obicei mai fura cate un coltisor de carticica atunci cand nu sunt atenta...
El molfaia linistit , fara sa se strambe ,crema de calcaie,care e si putin mentolata.Era plin pe manute,pe pijama si se stersese si pe cearceaf.Am intrat in priza repede ,l-am curatat pe limba cu un prosop si pe manute,la gurita.El se uita mirat la mine ,ce sunt asa repezita si plescaia mai departe.
Cum o fi reusit sa o deschida nu stiu...Ceea ce stiu este ca ,sigur,nu voi mai lasa astfel de lucruri la indemana lui,oricat de obosita as fi.

25 februarie 2009

As fi vrut...


As fi vrut sa scriu despre ceva vesel.Ca de exemplu despre frumosul sfarsit de saptamana pe care l-am avut.Petrecut in compania unei mici parti din comunitatea romana aici,in Japonia.
Insa nu pot.tristetea care imi invadeaza sufletul acum nu ma lasa sa scriu despre veselie.Nu pot zambi atunci cand sotul meu este trist.Ar fi mult sa spun ca varsa o lacrima.Japonezii sunt altfel decat noi.Eu daca as fi fost in locul lui cred ca eram in coma de atata plans.Dar el incearca sa fie tare...pana cand nu stiu...
Azi soacra mea a facut comotie cerebrala.De fapt ,e aiurea sa spun azi.Ea cred ca a facut-o mai demult.Pentru ca vara trecuta a cazut de 2 ori pe strada din cauza ametelilor puternice.Am tot rugat-o sa mearga la doctor si ea mi-a tot spus ca este bine sa nu-mi fac griji.
...Si azi,azi ni s-a spus ca are un cheag de sange la creierul mic ,foarte mare,ca sunt putine sanse sa-si revina.
As vrea atat de mult sa nu mai existe boala pe pamant...Stiu ,gandesc ca si un copil.Cand eram mica,pe la vreo 8 ani,bunica mea draga a murit din cauza unei comotii cerebrale.Pe atunci nu stiam ce inseamna,sau cat de grav este.Stiu ca ma rugam zi si noapte plangand sa invie,sa nu mai existe boala pe pamant,la nimeni.In sufletul meu de copil suferinta luase proportii uriase si ma speria.Nu mai pierdusem pe nimeni drag...Mult timp dupa aceea vorbeam singura prin casa,inchipuindu-mi ca buni e cu mine,ma vegheaza,asa cum vazusem in filme.
Acum nu mai sunt un copil,insa suferinta ia aceleasi proportii uriase in sufletul meu cand este vorba de pierderea cuiva.
Ma asteapta vremuri grele...nici nu vreau sa ma gandesc...

Atari Kousuke imi mangaie sufletul atat de bland in aceste momente...

20 februarie 2009

Leapsa

Am luat si eu leapsa,cu intarziere.Intai mi-a pasat-o Totoro,iar apoi Mononoke.Imi cer scuze dar nu am avut timp de o postare,si am avut o stareeeeeeeee.
Leapsa presupune sa spun 7 lucruri adevarate si 7 false,toate despre mine.
-Conduc masina de 10 ani.-F
-Imi place incaltamintea cu toc.-A
-Imi plac fluturii.-A
-Sunt innebunita dupa bucataria vietnameza.-F
-Nu mananc dulciuri.-A
-Colectionez carti postale.-F
-Sotul meu este mai tanar cu 10 ani decat mine.-F
-Am un baiat si o fetita.-F
-Imi plac cerceii,am foarte multe perechi.-A
-Locuiesc in sudul Japoniei,pe o insula.-F
-Am mania curateniei.-A
-Imi plac motocicletele.-A
-Urasc gandacii de tot felul.-A
-Am absolvit faculatatea de drept.-F
Ramane sa ghiciti care sunt cele false si cele adevarate,desi este cam greu.
As da leapsa mai departe dar cam toti cei care ii stiu ,au avut-o.Asa ca am sa o dau Biancai,lui Mamichan si lui Dragonika.

14 februarie 2009


Cu drag pentru sotul meu ...caruia m-am chinuit o ora sa-i traduc cat mai bine acest cantec atat de drag mie.

12 februarie 2009

Numai mama sa nu fii



Agonizez.Ma simt sfarsita.Daca as reusi sa dorm acum m-as cufunda intr-un somn adanc ,din care nu stiu daca m-as mai trezi.Starea mea cred ca se cheama:oboseala la superlativ.
Se luminase de ziua si Haruto nu dormise 2 ore cumulate.Atipea si dupa cel mult 15-20 de minute incepea sa urle.Dar urlat,nu gluma!La inceput l-am leganat si l-am pus la san ,dar dupa vreo 2 ore pur si simplu nu am mai rezistat.Ma tot intreb ce o avea?Nu cred ca il doare ceva...alta trebuie sa fie cauza,insa disperata cum sunt acum ,imi scapa!Nu reusesc sa-mi dau seama...
Azi am fost precum un robot.Basca ,sotul trebuia sa mearga la o inmormantare si trebuia sa-i pregatesc costumul si sa-i calc camasa.Pur si simplu imi venea sa ma intind pe jos si sa zac acolo in nestire.
Nici pe ziua nu a fost mai altfel.S-a trezit pe la 11 ,dupa un somn zbuciumat,intrerupt de cateva urlete,cateva inghitituri de lapte si n zvarcoliri.
Incerc sa inteleg ce-l supara.Nici cu Edi nu am dormit pana pe la un an,insa nu urla asa noaptea.Ziua e disperat dupa mine.Nu ma pot duce nici pana la toaleta sa nu urle de zici ca-l taie cineva.
Desi am zis ca-l voi alapta pana la un an,m-am hotarat sa-l intarc.Probabil ca dupa aceea va reusi sa doarma noaptea,si voi reusi performanta si de al culca din nou in patutul lui.
Nu stiu cum sa procedez.Nu am mai trecut prin asa ceva si ceva sfaturi de la mamici cu experienta mi-ar prinde bine.
Pe de alta parte,cel mare,Edi ma omoara cu bazdacurile lui.Na,pubertatea!Adolescenta!Insa ,acum chiar am nevoie de liniste si de ajutor.
Unde inainte era tot tolanit in camera de zi de trebuia sa-l ocolesc de fiecare data,acum nu-l mai vad cu orele.Vine de la scoala si nu mai iese din camera lui decat sa manance si seara la baie,respectiv spalat pe dinti.Cica:,,lasa-ma ,mama,ca am si eu nevoie de intimitate!,,.Nu mai zic ce show este cu imbracamintea,cu fitele,cu umblatul mai mult dezbracat pe frigul asta.
Apoi,majoritatea colegilor de clasa fumeaza deja si beau cafea,iar mie iesitul cu ei imi pune inima pe jar.S-a suparat odata pe mine ca a venit din oras si l-am pus sa sufle ,sa vad daca a fumat.Nu stiu cum sunt alti parinti,dar eu nu vreau ca fiul meu sa fumeze de la 13 ani.
Am vazut ca japonezii nu au nici o treaba cu faptul ca ,copii lor beau cafea.Exista la vanding machine tot felul de cafelute cu lapte sau fara.Am vazut si copii de 6-7 ani band,fara nici o problema.
Eu i-am luat lui Edi cacao de cand era mai mic.,si acum mi-a zis suparat ca il tot tratez ca pe un copil mic.Ca prietenii si colegii lui beau cafea ,nu cacao!
In schimb ma bucur ca-i acorda lui Haruto destul timp ,de joaca si atentie frateasca.
Insa eu ma simt obosita.Si intr-un fel daramata.Parca simt ca nu mai trece timpul odata sa trec si peste asta.Pe de alta parte nu vreau nici ca timpul sa treaca repede.Imi vreau copii cat mai mult timp langa mine.Edi ca maine creste si va pleca...De acum isi face ganduri de insuratoare!

Muzica


O noua melodie frumoasa cantata de Teresa Teng,o taiwaneza care a trait in Japonia ,fiind foarte iubita de public.
Cam toate melodiile cantate de ea sunt frumoase.

11 februarie 2009


Astazi 11 februarie este Ziua Nationala a Japoniei.Asa ca ,,La multi ani,Japonico!,,Pt ca maine nu voi avea timp sa intru pe net ...

10 februarie 2009

Am implinit 10 luni!




Si iata cum puiul meu cel mic a mai crescut cu o luna.In curand va implini un anisor si mie inca nu-mi vine sa cred ca este al meu...ca Dumnezeu m-a iubit atat incat mi-a dat doua minuni ,nu una.
Incerc sa ma bucur de fiecare zambet al lui,de candoarea si dragostea lui,de clipele dulci pe care numai un copil ti le poate oferi.
La multe lunite,puiul meu drag!

Muzica


Ceva mai actual,un grup care mie imi place foarte,foarte mult KOBUKURO.Cam toate melodiile sunt frumoase.Cea de aici,,Sakura,, este putin mai veche ,dar mie tot imi place si dupa atata timp.

Padurea de gheata

Duminica am iesit putin la aer.Haruto nu dormise bine deloc si ne-am gandit ca- prinde bine putin aer curat.
H. s-a gandit sa mergem undeva pe munte,la distanta de 30 minute de oras,intr-un loc numit KORI NO MORI,Padurea de gheata.
Am mai fost aici acum 2 ani si pentru ca am luat o cazatura de toata frumusetea,am zis ca nu ma voi intoarce prea curand.4 zile m-au durut oasele.H. nu-mi spusese unde ne duce,a zis ca e surpriza.Mi-a placut foarte mult,mai ales ca am stat pana seara cand lumini fluorescente se aprind dand ghetii o culoare divina.
Problema atunci a fost ca nu eram imbracata adecvat,aveam cizme cu toc si o haina subtire,iar atunci ,acolo erau -10 grade.
Haruto a adormit dupa 20 de minute si chiar m-am bucurat.Era foarte obosit si nici nu ma induram sa-l scot in frigul ala.
Cand am ajuns nu era nici un turist,doar cativa oameni,lucratori,care se chinuiau sa faca niste caramizi din zapada pentru a construi un iglu.
Pe 14 si 15 februarie se organizeaza un mic matsuri,cu artificii si multe,multe lumini si lumanari,acestea din urma fiind bagate in niste recipiente de gheata special facute.
Edi,fudul ca intotdeauna,nu s-a imbracat mai gros,plus ca a preferat adidasii.Si pe cap sapca.Era un frig de-ti ingheta respiratia.
H. o ia inainte si in 8 minute trece in revista tot si-mi face semne ca se duce la masina sa vada daca s-a trezit Haruto.
Era atata liniste...
Care a fost spulberata in 5 minute,caci au sosit 4 bus-uri,din Nagoya,respectiv Kyoto,din care au coborat o groaza de babute si mosi cu aparatele de fotografiat agatate de gat,unii dintre ei cautand disperati toaleta.
Am reusit sa fac cateva fotografii si am pornit in cautarea unui tonomat cu bauturi calde.H. imi face semne disperat sa-i cumpar si lui ceva.
Acum 2 ani cand am venit erau o multime de baraci in care se putea servi ceva cald,de baut sau de mancat.Acum totul era inchis,pana si ryokanul.Desi tot i se face reclama si la tv si prin diverse pliante.
Cumpar un ceai de lamaie,o cacao pt Edi si o cafea pt H. si ma indrept rebegita spre masina.Haruto inca doarme,nu s-a miscat deloc de cand a adormit.
Ne mai plimbam putin prin oras ,pe la diferite magazine,tot pt a nu ajunge acasa devreme,sa fim nevoiti sa-l trezim.
Noaptea urmatoare a fost insa la fel.Si azi noapte.In curand simt ca ma lasa puterile de oboseala.Ma gandesc va or fi dintisorii de vina asa cum a zis Bogdana.Dar ma tot uit de atatea zile si tot nimic.Nu mai vrea sa manace mai nimic. Numai san.Nici ceai nu mai bea...Ziua este destul de activ si de vioi.
Ieri am mers la medic totusi si mi-a zis ca nu vede rostul vizitei,ca baiatul nu are nimic.I-am explicat ca a vomat,ca are scaunele foarte schimbate si m-a intrebat daca vreau sa-i puna o perfuzie.Pt o clipa am simtit ca sunt in Romania...M-am intors acasa inarmata cu si mai multa rabdare.Uneori,cel mai bun medic este mama.Parerea mea.

8 februarie 2009

De ieri...


Sunt obosita.Azi am avut o zi plina,iar azi-noapte nu am dormit prea bine,din nou.
De fapt de vineri spre sambata noapte.Eram fericita ca am reusit sa ma bag mai devreme in pat.Era 1 fara un sfert,dupa ritualul de rigoare:crema fata,crema maini,crema picioare,citit 10 minute si baut cana cu ceai.
Atipisem.Cand aud un horcait,ca si cum cineva se ineca.Sar disperata si ma aplec peste patutul lui Haruto.Voma cu ochii inchisi,inca dormind,presupun.L-am ridicat tremurand.A vomitat cateva minute bune.Se oprea si iar incepea.Eram atat de speriata incat nu stiam ce sa fac.Cand s-a oprit a inceput sa planga.Poate ca si tacerea lui m-a speriat.Vomita ca un adult,fara sa se tanguie,fara sa scoata decat acele sunete specifice.
Cand s-a mai linistit l-am schimbat repede de hainute si l-am pus in bratele lui tati,care statea pe marginea patului impietrit,parca nici nu respira.
Mi-am schimbat pijamalele caci eram si eu uda toata,certandu-ma in gand continuu ca am insistat atat sa il culc in patutul lui.Daca nu-l auzeam si se sufoca?...Ma linistesc mai apoi...ma tot gandesc ca uneori reactionez ca o mama nebuna si disperata.
L-am leganat in brate pana spre dimineata.Cand si cand suspina si gemea cu capul pe pieptul meu.Ma tot framantau gandurile:ce^a mancat azi,ce-a baut azi...de la ce ii este rau?
Ieri nu a mai vomitat insa a avut diaree.Si a fost bazait tot timpul.
Eu am fost ca un zombi toata ziua.Obosita,obosita...incercand sa fac fata cu brio zilei...asteptand cu nerabdare noaptea sa-mi pot adihni trupul .
Azi-noapte a dormit mai bine.Nu s-a trezit decat de 2 ori cautand sanul ca un pui de cartita,cu ochisorii inchisi.
Si azi,azi am avut o zi plina...Despre care voi scrie maine.Acum merg la somn caci sunt franta.

   

7 februarie 2009

Muzica


Ishikawa Sayuri cu ,,Amagi Goe ,,este o alta melodie frumoasa pe care o ascult.
Misora Hibari a fost o mare cantareata japoneza.Spectacolele ei erau o adevarata parada de costume de scena superbe.Mai jos este cantecul,, Kawa no nagare no youni,,,insa as recomnda si,, Ai San San,, si melodia,, Kanashiku Kuchibue,,.

6 februarie 2009

Baietii mei dulci



Tandrete frateasca...

5 februarie 2009

Tot muzica


Acesta este un cantec drag mie.A fost printre primele ce mi-au intrat la inima,desi la inceput nu intelegeam mare lucru din cuvinte.
Regret ca nu toata lumea poate intelege ceea ce spune...
Yutaka Ozaki s-a sinucis nu mult timp dupa ce a innebunit Japonia cu acest cantec.
Multi spun ca din dragoste...de inima ranita...
Desi nu face parte din categoria celor traditionale sau enka,mie mi-a placut foarte mult.Sper sa placa si altora.

4 februarie 2009

Leapsa

E prima data, de cand am blogul, cand intru intr-un joc.Am luat o ,,leapsa,,de la ANA si trebuie sa raspund.
M-am tot gandit ce sa raspund.Nu ca ar fi atat de grea intrebarea,dar m-am tot gandit :oare ce-mi prisoseste?
Noi ne-am mutat acum un an si jumatate in casa socrilor mei,iar la o luna de la mutare socrul meu a murit.Odata cu mutarea am mai aruncat din lucruri,desi toate erau aproape noi.
Ce ma apasa pe creieri sunt hainele.Multe.Acum mai am ramase de la bebe.Si de la Edi,unele chiar noi ca nu a apucat sa le imbrace.Plus 2 carucioare de bebe.Cam asta ar fi ce-mi prisoseste mie...insa ...
In casa socrilor mei,care este construita de vreo 13 ani,nu s-a mai facut curat,decat foarte superficial,de la darea ei in folosinta.Soacra mea e o femeie foarte comoda,in plus casa este foarte mare si ea de ceva timp sufera de reumatism.
La etaj,unde locuim totul este ok ,pt ca noi am facut curat inainte de a ne muta,insa mai avem un dormitor in care sunt lucruri si mobila de ale ei,saltele vechi ,saci cu te-miri-ce in ei...plus ca a murit socrul in septembrie 2007 si nici acum nu i-a aruncat lucrurile.
Deci,ceea ce este in plus in casa mea sunt vechiturile soacra-mi ...si ca un spirit de gluma,chiar si soacra!
As da aceasta leapsa mai departe Biancai,Sabinei,Ruxandrei,Irinei,lui Mononoke si lui Basse.

3 februarie 2009

Ce ,,citeste,, bebe Haruto




Aceasta este prima carticica pe care am cumparat-o pt Haruto.Si preferata.Ii place atat de mult incat o gusta tot timpul.A incercat mami sa o bandajeze ,dar pe furis tot a mai muscat putin din ea.
Stie cum face pisica,catelul si cocosul.De fiecare auzindu-lu incepe sa rada cu gura pana la urechi.Cred ca isi aminteste de la bunici.
Am mai luat si altele insa asta ii place cel mai mult.Ce mi se pare curios este ca pe celelalte nu incearca se le manance.