Buna dimineata la Mos Ajun!

Craciunul imi aduce in minte toti anii in care am petrecut aceasta sfanta sarbatoare.Uneori mai trista,alteori razand,uneori cu lacrimi pe obraz,alteori cu soarele in inima...
Insa de fiecare data ma gandesc cu drag la aceasta sarbatoare,iar azi,mama fiind ,incerc sa insuflu copiilor mei acel spirit de Craciun pe care il aveam si eu de la parinti,in suflet.
Nu stiu de ce ,dar de fiecare Craciun ma gandesc numai la anii copilariei...poate pt ca atunci cand esti copil Craciunul are alte dimensiuni sufletesti.
Imi amintesc cum ne pregateam cu saptamani inainte.Faceam felicitari pentru parinti,invatam colinde...Apropo de colindat:pe vremea mea nu se dadeau decat covrigi,mere si nuci.Mai scapa cate o portocala,o napolitana sau un 10 lei,dar foarte rar.
E vremea colindelor si ma simt putin trista in suflet.Acest Craciun imi aduce bucurie datorita copiilor,dar inima mea a uitat de ceva timp sa mai zambeasca.
M-am intors din Romania cu amar in suflet si cu sentimentul ca am lasat ceva acolo.Ceva ce nu voi mai gasi niciodata mai apoi...
Mi-e greu sa explic ce simt,mi-e greu sa ma analizez.Astept sa treaca sarbatorile de dragul copiilor.
Doresc tuturor copiilor din intreaga lume un Craciun fericit! Si mosul sa le puna sub bradut tot ceea ce au visat.
Sarbatori fericite si petreceti cu bine!

CRACIUN FERICIT!

Din nou acasa

Iata-ne acasa dupa o absenta de 7 saptamani.
Haruto s-a schimbat mult.Este foarte energic si foarte vesel.Acest timp petrecut impreuna,fara tati si fara fratior,ne-au apropiat mai mult decat credeam ca este posibil.Haruto sta acum tot timpul lipit de mine,iar atunci cand il pacalesc putin ma urmareste cu privirea si nu ma scapa din ochi nici o clipa.
Si-a redescoperit cu vadita bucurie vechile jucarii pe care le uitase,studiaza cu dispret patutul in care refuza cu incapatanare sa doarma acum, scotoceste cu privirea fiecare coltisor al casei,parca dorind sa-si caute in capsorul lui amintiri despre fiecare lucru vazut...
Pe 27 noiembrie a aparut,dupa indelungi asteptari si cautari disperate ale mamei in gurita plina de balute,primul dintisor.Urmat la 3 zile de altul.
Pe 1 noiembrie ,Haruto a fost crestinat,fiind botezat cu numele David Andrei.Pozele de mai sus fiind de la botezul lui,cu nasa,sora mea si cu verisoara mea cea mai buna.
Am multe de povestit,dar deocamdata ma voi opri aici,pentru ca ma simt foarte obosita din toate punctele de vedere.Voi reveni dupa putina recuperare ,dupa linistea atat de asteptata,din sanul familiei mele.
Bine v-am regasit,prieteni dragi,cei care ne vizitati mereu!

Suntem in Romania...Am venit ,eu si puiul cel mic doar,ca sa-l vedem pe tata.Sunt inca sub influenta socului,sub influenta durerii,vazandu-l pe tata atat de slab,de nerecunoscut...Boala i-a macinat frumusetea,a sters-o cu buretele parca,chipul intunecandu-i-se,lasand prada bolii trasaturi atat de dragi mie.Nu mai e el.Nu mai reusesc sa-i citesc in ochii atat de expresivi odata,nimic.Nu mai reusesc sa rad cu toata inima,nu pot dect sa zambesc fortat,o grimasa de care mi-e frica,privindu-ma in oglinda.si tata stie...vede suferinta mea si-l simt trist.Neputincios.si cat as vrea sa-i pot alina inima...Si cat as vrea sa pot schimba totul...

Medicament pt suflet: Shakespeare

Cand oropsit de oameni si de soarta,
Imi plang singuraciunea si indrept
Spre cerul surd strigarea mea desarta
Si-mi blestem viata,simt atunci in piept,


Un dor de-a fi la fel cu cel ce spera,
Ca el iubit de prieteni si senin;
Ii pizmui vraja,-nalta-i maniera
Prin care-ncanta mult dar da putin.


Inrusinat de tot ce-mi spun ,deodata
Mi-apari in gand si framantarea mea,
Precum o ciocarlie avantata
Spre cer in zori,incepe a canta.

Bogat prin dragostea ce-o pot culege
Nu mi-as schimba ursita nici c-un rege!

Zilele trec...

Da...zilele trec...Haruto a implinit pe 10 octombrie 6 luni.Deja sta in fundulet si am inceput diversificarea.Ar fi o multime de povestit ,caci zilnic imi incanta inima cu ceva nou.
Ii place sa pape cu lingurita,de cele mai multe ori el fiind cel care o apuca cu putere si si-o indeasa in gurita.Se bucura cand vede castronelul,deja a devenit,,prietenul,,lui.
E o toamna frumoasa.Zilnic facem plimbari lungi,incercand sa ne bucuram atat cat mai putem de vremea frumoasa.Cand si cand ,in plimbarile noastre,imi vin in nari mirosuri cunoscute,sau cel putin ,care imi aduc aminte de ceva...
Inima mea a incetat de ceva vreme sa se mai lupte cu tristetea...a fost mai puternica si m-a invins...Nu pot sa-mi insel sufletul printr-o nepasare impusa,asa cum nu poti sari peste mai multe zile din calendar odata.Viata trebuie acceptata cu bune si rele,insa cateodata mi se pare nedrept,dureros de nedrept.Mi-as dori sa pot avea puterea sa schimb ceva.Ma simt cumplit de neputincioasa si neputinta mea ma sperie cateodata.Oare cum va fi viitorul?
E mult de cand mi-am dat inima.Am dat-o toata.Nu am pastrat nimic pentru mine.De cand am realizat ca o am in piept si ca trebuie sa fac ceva cu ea,am dat-o intai parintilor si sorei mele.Mai tarziu,in adolescenta mea nebuna,am dat o parte din ea si omului cu care m-am casatorit.Apoi s-a nascut primul meu baiat si i-am facut loc in inima mea mare si iubitoare.Cidateniile si incalcelile vietii m-au facut sa mai las cate un moment de respiro inimii mele,obosind de atatea peroane care s-au perindat prin ea.In inima mea au ramas ai mei si baiatul,Eduard.Timpul a trecut si iata-ma la 30 de ani din nou casatorita,inima mea avand din nou curajul sa primeasca un om in care mintea inainte de toate a crezut...si uite alt baiat!
Ma simt la 34 de ani implinita,cu inima plina de dragoste si de cei iubiti...nu vreau nici o parte din ea inapoi...si totusi o parte din inima va muri ...Se stinge incet cu fiecare zi care trece si nu pot face nimic.Asta ma inebuneste cel mai tare.E partea de inima in care se afla tata...Scriu tata si ma doare deja sufletul,am deja junghiuri in inima...si nu stiu ce va fi cu mine...
Acum 5 ani tata a fost diagnosticat crud si fara nici o speranta:leucemie.De 5 ani se zbate si se lupta cu boala si incet,incet ramane fara puteri si fara dorinta de a mai lupta.Cum pot sa-i spun oare inimii mele ca tata nu va mai fii intr-o zi?
Ma framant si plang si sufar ...si ma rog...atat mai am putere...atat mi-a mai ramas...

Ganduri...

E toamna gandului,si visul
Isi frange aripa si moare
Afara ploua,ploua-n suflet!
Mi-e dor de soare...