Da...zilele trec...Haruto a implinit pe 10 octombrie 6 luni.Deja sta in fundulet si am inceput diversificarea.Ar fi o multime de povestit ,caci zilnic imi incanta inima cu ceva nou.
Ii place sa pape cu lingurita,de cele mai multe ori el fiind cel care o apuca cu putere si si-o indeasa in gurita.Se bucura cand vede castronelul,deja a devenit,,prietenul,,lui.
E o toamna frumoasa.Zilnic facem plimbari lungi,incercand sa ne bucuram atat cat mai putem de vremea frumoasa.Cand si cand ,in plimbarile noastre,imi vin in nari mirosuri cunoscute,sau cel putin ,care imi aduc aminte de ceva...
Inima mea a incetat de ceva vreme sa se mai lupte cu tristetea...a fost mai puternica si m-a invins...Nu pot sa-mi insel sufletul printr-o nepasare impusa,asa cum nu poti sari peste mai multe zile din calendar odata.Viata trebuie acceptata cu bune si rele,insa cateodata mi se pare nedrept,dureros de nedrept.Mi-as dori sa pot avea puterea sa schimb ceva.Ma simt cumplit de neputincioasa si neputinta mea ma sperie cateodata.Oare cum va fi viitorul?
E mult de cand mi-am dat inima.Am dat-o toata.Nu am pastrat nimic pentru mine.De cand am realizat ca o am in piept si ca trebuie sa fac ceva cu ea,am dat-o intai parintilor si sorei mele.Mai tarziu,in adolescenta mea nebuna,am dat o parte din ea si omului cu care m-am casatorit.Apoi s-a nascut primul meu baiat si i-am facut loc in inima mea mare si iubitoare.Cidateniile si incalcelile vietii m-au facut sa mai las cate un moment de respiro inimii mele,obosind de atatea peroane care s-au perindat prin ea.In inima mea au ramas ai mei si baiatul,Eduard.Timpul a trecut si iata-ma la 30 de ani din nou casatorita,inima mea avand din nou curajul sa primeasca un om in care mintea inainte de toate a crezut...si uite alt baiat!
Ma simt la 34 de ani implinita,cu inima plina de dragoste si de cei iubiti...nu vreau nici o parte din ea inapoi...si totusi o parte din inima va muri ...Se stinge incet cu fiecare zi care trece si nu pot face nimic.Asta ma inebuneste cel mai tare.E partea de inima in care se afla tata...Scriu tata si ma doare deja sufletul,am deja junghiuri in inima...si nu stiu ce va fi cu mine...
Acum 5 ani tata a fost diagnosticat crud si fara nici o speranta:leucemie.De 5 ani se zbate si se lupta cu boala si incet,incet ramane fara puteri si fara dorinta de a mai lupta.Cum pot sa-i spun oare inimii mele ca tata nu va mai fii intr-o zi?
Ma framant si plang si sufar ...si ma rog...atat mai am putere...atat mi-a mai ramas...
4 comentarii:
Ce m-am bucurat in prima parte a postarii ca nu s-a intamplat nimic!
La multi ani, Haruto, sa papi bine si sa cresti mare, sa o faci pe mami mandra si fericita.
Multa putere iti doresc Florina, stiu ce inseamna sa pierzi un parinte.
Andra iti multumesc pt faptul ca ne vizitezi constant,desi eu in ultima vreme nu am mai avut starea necesara pt a scrie ceva despre noi.Iti multumesc si pt cuvintele frumoase si incurajari.Imi pare rau ca si tu ai trecut prin astfel de momente,caci sincer e groaznic,ma simt daramata sufleteste.Cu drag
Buna! Nu stiu ce religie ai,insa pt ca esti un om credincios,incearca si asta: roaga pe cineva sa mearga la Manastirea RAdu Voda,in Bucuresti,caci inteleg ca nu esti in tara si sa ii aduca tatlui tau de acolo Ulei de la racla cu Sf. Moaste ale Sf Nectarie. Este mare facator de minuni,a vindecat mii si mii de oameni bolnavi de cancer. Sa il unga mama ta cu ulei sfintit de acolo,si citeste ,timp de 40 de zile Acatistul Sf Nectarie,vei simti ajutorul Sfantului,iti spun asta din proprie experienta. daca vrea e bine sa il citeasca si tatal tau! Sanatate si Doamne ajuta!
Sa-ti traiasca copilasii si toti cei dragi tie impreuna cu tine! E un dulce Haruto,minunat copil!
april, ai o inima mare...imi pare rau ca esti trista. Eu stiu ce inseamna sa pierzi pe cineva drag, intamplator e vorba tot de tata. Mie mi-au ramas dulci amintiri si atat...
Multa putere si dragoste sa iti cresti baietii mari, inima o sa reinvie dupa o vreme, dar cu greu...
La multi ani Haruto, e o mandrete de baiat!
ps. acum am descoperit blogul tau, e minunat
Trimiteți un comentariu