30 iunie 2010

Pentru tine.


Ma uit la poza cu noi amandoua.Aia in care erai atat de bucalata si de bosumflata.Ce repede au trecut anii de atunci.Parca mai ieri eram mici...
Mi-e tare dor de anii aceia,mi-e dor de noi asa cum eram atunci.Viata ,cu meandrele ei,cu suisurile si coborasurile ei , ne-a schimbat pe amandoua. Si ,dureros de adevarat,ne-a despartit fizic.

Sunt atat de departe de tine,azi,de ziua ta.As fi vrut sa te strang in brate si sa-ti urez tot ce-i mai bun pe lume.Ma multumesc insa doar cu urarile.
Uneori ma gandesc ca ,am fost oarba si surda atunci cand am ales drumul asta. Dar asa a fost destinul meu ,sa ma doara inima departe de voi ,sa-mi doresc cu disperare sa va vad si sa va imbratisez la toate aniversarile si sarbatorile.Atunci simt ca doare cel mai mult departarea.Si in clipele mele de restriste.

Parca a trecut prea repede timpul.
Mai stii cand scoteam tot maruntul de 25 ,15 si 5 bani din pusculita si mergeam la Bacanie sa luam bomboane cu lapte?Mergeam pana la usa si acolo imi ziceai sa ma duc eu.Tie ti-era rusine cu asa maruntis.De multe ori nu-mi venea nici mie sa ma duc ,dar erai asa mare vrajitoare ca ma convingeai pana la urma.Ce fericita veneam intinzandu-ti cornetul plin cu bomboane...
Mai stii cand m-ai muscat de buza pana la sange cand am vrut sa impartim o caramea tare ca piatra?
Mai stii verile de la bunici ,pe coasta plina cu pruni si caisi unde alergam si ne cataram ziua intreaga si raul unde ne balaceam si ne luam la intrecere cu alti copii la prins scoici si raci?
Mai stii pungile pline cu apa pe care le aruncam pe geam sa stropim lumea care trecea?
Mai stii bataia cu rosii si ardei de pe balcon cu vecinul de la noua?
Mai stii zilele cand veneam de la scoala si era curentul oprit si ne intrebam una pe alta care are lumanarea si chibritul?
Mai stii zilele adolescentei noastre cand ascultam muzica,dupa Revolutie,la radioul vechi ,Gloria,al lui tata? Mergea non-stop...
Mai stii zilele cand faceai prajituri si stateam la povesti in bucataria mica de la etajul 10,acolo unde am crescut? Si ce ciuda mi-era ca trebuia sa spal castroanele si faianta plina de albus de ou...


Mai stii bairamurile[nu,n-am sa le zic ceaiuri sau petreceri,pentru ca pe vremea aia asa se zicea] la care mergeam impreuna? Eu mai mult paravan pentru tine,ca nu te lasa tata singura...
Mai stii verile cand mergeam amandoua la mare? Cred ca au fost cei mai frumosi ani...Si ce proasta eram ca nu-mi dadeam seama atunci...
Avem atat de multe amintiri frumoase...Ii multumesc Domnului ca ne-am avut una pe alta si ca am avut parinti atat de minunati,care au stiut sa ne creasca cu dragoste si cu blandete.
Pentru mine nu ai fost numai sora,ai fost si ingerul care m-a salvat de-atatea ori din negura in care eram,care mi-a oferit un umar pe care sa-mi vars amarul,care mi-a deschis usa casei ei in fiecare fuga de-a mea prin viata. In afara mamei, nu stiu alt om cu atata blandete si bunatate sufleteasca care sa-ti semene.Si pentru asta nu am cuvinte sa multumesc.Tu stii mai bine ce-i in sufletul meu,dincolo de cuvinte.

Te iubesc din tot sufletul si-ti doresc o aniversare frumoasa.Sa fii sanatoasa si fericita ,surioara mea.Fie ca Domnul sa te pazeasca intotdeauna.


Am ales aceste melodii pentru ca stiu ca-ti vor aminti de anii frumosi ai adolescentei noastre.







Si pentru ca el nu este aici ,iti spun in locul lui,,LA MULTI ANI,MIHAITA!,,.

4 comentarii:

Ana spunea...

La multi ani cu sanatate si din partea mea!

Anonim spunea...

Flori, scumpa mea,
citind frumusetea asta de post pe blogul tau, mi-am dat seama de un lucru. Tot ce iese din sufletul tau este de o tristete pe care cred ca numai iubirea fata de copii ti-o mai alina. Nu vreau sa te incurajez, pentru ca stiu, vad, simt ca esti o femeie puternica. Numai o femeie puternica putea lua viata de la capat in celalalt colt al lumii. Si nu vreau sa te incurajez si pentru ca stiu ca esti o fire complexa, complicata. Pentru cineva mai simplu, intoarcerea in Romania ar putea fi o solutie, dar pentru tine nu e! Nu ti-ai mai gasi locul nici aici si ai tanji dupa viata din Japonia. Dar stii ce e minunat? Spiritul tau minunat pe care il vad in orice rand scris aici pe blog exista tocmai pentru ca ti-e dor de casa si tanjesti dupa ce a fost. Esti mai sensibila, dar si mai puternica... esti mai speciala si te admir atat de mult tocmai pentru ca ti-e atat de dor. Poate ca asta e menirea ta: dorul asta scoate tot ce e mai bun din tine!
Cu drag,
Alina.

APRIL spunea...

Ana,multumesc mult.

APRIL spunea...

Alina,fara sa vrei m-ai facut sa plang...M-ai ,,citit,, atat de bine,m-ai simtit atat de bine...multumesc pentru tot.Asa este,m-as intoarce in Romania insa nu cred ca as mai putea trai acolo.
M-as intoarce,desi stiu ca tata nu va mai fi niciodata acolo sa ma astepte...Sunt trista...de un an inca nu mi-am revenit.Desi am fost la mormantul lui,eu inca nu pot sa cred ca nu mai e...Ma doare distanta si ma dor multe ...si da,asa e ,incerc sa uit privindu-mi copii.
Multumesc din suflet pt cuvinte.Cu mult drag