22 iulie 2008

Canicula

Astazi a fost canicula,iar Haruto a fost marait toata ziua.Sunt insa fericita ca a reusit sa bea putin ceai.E un progres dupa atatea zile de scuipat biberonul afara.Am incercat si cu lingurita insa tine ceaiul in gura si gura bineanteles deschisa,pana ce varsa tot continutul pe el.
De vreo saptamana au cam inceput sa-i curga balutele si tare mi-e teama ca-i vor da dintisorii devreme.
Astazi am mers putin la rau,sa ne balacim.Edi a fost cel mai fericit,in schimb Haruto a marait tot drumul si chiar cand am ajuns,a adormit.
Ajunsi acasa,am facut baita si am papat,adormind,ca de obicei,cu titica in gura.Ii place tare mult la baita si de cele mai multe ori de placere adoarme.In schimb ,lotiunea de corp pentru bebei nu o suporta de nici o culoare.E o adevarata lupta dupa baie pana reusesc sa-l ung si sa-l masez putin.Au fost si dati cand nu am reusit,ca urla atat de tare incat am renuntat.La celelalte chinuri,cum ar fi curatarea urechiuselor si a nasucului,sta fara sa zica nici pis.Sotul rade de multe ori zicand:e japonez 100%!Nici lui nu-i plac de fapt cremele pentru corp,dar fiindca mie imi sunt indispensabile nu maraie nimic.
Japonezii sunt o specie ciudata de oameni.Pe zi ce trece mai invat cate ceva despre ei.Insa multe sunt cele cu care nu ma pot impaca,din stilul lor de viata vorbind.
Ma intreb cum va fi Haruto atunci cand va fi mare?Dar Edi?Oare ce vor devenii copii mei?
Sunt multe intrebarile care imi framanta mintea in fiece clipa.Se perinda prin mintea mea ca trenurile in gara.Se opresc,poposesc putin si apoi se urnesc unele spre uitare,altele spre aduceri aminte.Daca as putea avea raspuns la toate intrebarile probabil ca nu as mai avea framantari...si fara framantari oare cum e viata?
Filozofez la ora asta tarzie din noapte...Dar nu ma pot stapani.Sunt fericita ca sunt mamica baieteilor mei frumosi.Sunt fericita ca Dumnezeu m-a ales pe mine...Eu,cea care se stingea incet acum ceva ani.Eu ,cea care nu mai avea glas sa-si strige durerea...Eu ,care m-am ridicat precum pasarea Phoenix din propria-i cenusa,cladind cu lacrimi si sperante o noua viata.

Niciun comentariu: