Muzica

Ceva mai actual,un grup care mie imi place foarte,foarte mult KOBUKURO.Cam toate melodiile sunt frumoase.Cea de aici,,Sakura,, este putin mai veche ,dar mie tot imi place si dupa atata timp.

Padurea de gheata

Duminica am iesit putin la aer.Haruto nu dormise bine deloc si ne-am gandit ca- prinde bine putin aer curat.
H. s-a gandit sa mergem undeva pe munte,la distanta de 30 minute de oras,intr-un loc numit KORI NO MORI,Padurea de gheata.
Am mai fost aici acum 2 ani si pentru ca am luat o cazatura de toata frumusetea,am zis ca nu ma voi intoarce prea curand.4 zile m-au durut oasele.H. nu-mi spusese unde ne duce,a zis ca e surpriza.Mi-a placut foarte mult,mai ales ca am stat pana seara cand lumini fluorescente se aprind dand ghetii o culoare divina.
Problema atunci a fost ca nu eram imbracata adecvat,aveam cizme cu toc si o haina subtire,iar atunci ,acolo erau -10 grade.
Haruto a adormit dupa 20 de minute si chiar m-am bucurat.Era foarte obosit si nici nu ma induram sa-l scot in frigul ala.
Cand am ajuns nu era nici un turist,doar cativa oameni,lucratori,care se chinuiau sa faca niste caramizi din zapada pentru a construi un iglu.
Pe 14 si 15 februarie se organizeaza un mic matsuri,cu artificii si multe,multe lumini si lumanari,acestea din urma fiind bagate in niste recipiente de gheata special facute.
Edi,fudul ca intotdeauna,nu s-a imbracat mai gros,plus ca a preferat adidasii.Si pe cap sapca.Era un frig de-ti ingheta respiratia.
H. o ia inainte si in 8 minute trece in revista tot si-mi face semne ca se duce la masina sa vada daca s-a trezit Haruto.
Era atata liniste...
Care a fost spulberata in 5 minute,caci au sosit 4 bus-uri,din Nagoya,respectiv Kyoto,din care au coborat o groaza de babute si mosi cu aparatele de fotografiat agatate de gat,unii dintre ei cautand disperati toaleta.
Am reusit sa fac cateva fotografii si am pornit in cautarea unui tonomat cu bauturi calde.H. imi face semne disperat sa-i cumpar si lui ceva.
Acum 2 ani cand am venit erau o multime de baraci in care se putea servi ceva cald,de baut sau de mancat.Acum totul era inchis,pana si ryokanul.Desi tot i se face reclama si la tv si prin diverse pliante.
Cumpar un ceai de lamaie,o cacao pt Edi si o cafea pt H. si ma indrept rebegita spre masina.Haruto inca doarme,nu s-a miscat deloc de cand a adormit.
Ne mai plimbam putin prin oras ,pe la diferite magazine,tot pt a nu ajunge acasa devreme,sa fim nevoiti sa-l trezim.
Noaptea urmatoare a fost insa la fel.Si azi noapte.In curand simt ca ma lasa puterile de oboseala.Ma gandesc va or fi dintisorii de vina asa cum a zis Bogdana.Dar ma tot uit de atatea zile si tot nimic.Nu mai vrea sa manace mai nimic. Numai san.Nici ceai nu mai bea...Ziua este destul de activ si de vioi.
Ieri am mers la medic totusi si mi-a zis ca nu vede rostul vizitei,ca baiatul nu are nimic.I-am explicat ca a vomat,ca are scaunele foarte schimbate si m-a intrebat daca vreau sa-i puna o perfuzie.Pt o clipa am simtit ca sunt in Romania...M-am intors acasa inarmata cu si mai multa rabdare.Uneori,cel mai bun medic este mama.Parerea mea.

De ieri...

Sunt obosita.Azi am avut o zi plina,iar azi-noapte nu am dormit prea bine,din nou.
De fapt de vineri spre sambata noapte.Eram fericita ca am reusit sa ma bag mai devreme in pat.Era 1 fara un sfert,dupa ritualul de rigoare:crema fata,crema maini,crema picioare,citit 10 minute si baut cana cu ceai.
Atipisem.Cand aud un horcait,ca si cum cineva se ineca.Sar disperata si ma aplec peste patutul lui Haruto.Voma cu ochii inchisi,inca dormind,presupun.L-am ridicat tremurand.A vomitat cateva minute bune.Se oprea si iar incepea.Eram atat de speriata incat nu stiam ce sa fac.Cand s-a oprit a inceput sa planga.Poate ca si tacerea lui m-a speriat.Vomita ca un adult,fara sa se tanguie,fara sa scoata decat acele sunete specifice.
Cand s-a mai linistit l-am schimbat repede de hainute si l-am pus in bratele lui tati,care statea pe marginea patului impietrit,parca nici nu respira.
Mi-am schimbat pijamalele caci eram si eu uda toata,certandu-ma in gand continuu ca am insistat atat sa il culc in patutul lui.Daca nu-l auzeam si se sufoca?...Ma linistesc mai apoi...ma tot gandesc ca uneori reactionez ca o mama nebuna si disperata.
L-am leganat in brate pana spre dimineata.Cand si cand suspina si gemea cu capul pe pieptul meu.Ma tot framantau gandurile:ce^a mancat azi,ce-a baut azi...de la ce ii este rau?
Ieri nu a mai vomitat insa a avut diaree.Si a fost bazait tot timpul.
Eu am fost ca un zombi toata ziua.Obosita,obosita...incercand sa fac fata cu brio zilei...asteptand cu nerabdare noaptea sa-mi pot adihni trupul .
Azi-noapte a dormit mai bine.Nu s-a trezit decat de 2 ori cautand sanul ca un pui de cartita,cu ochisorii inchisi.
Si azi,azi am avut o zi plina...Despre care voi scrie maine.Acum merg la somn caci sunt franta.

　　　

Muzica

Ishikawa Sayuri cu ,,Amagi Goe ,,este o alta melodie frumoasa pe care o ascult.
Misora Hibari a fost o mare cantareata japoneza.Spectacolele ei erau o adevarata parada de costume de scena superbe.Mai jos este cantecul,, Kawa no nagare no youni,,,insa as recomnda si,, Ai San San,, si melodia,, Kanashiku Kuchibue,,.

Baietii mei dulci

Tandrete frateasca...

Tot muzica

Acesta este un cantec drag mie.A fost printre primele ce mi-au intrat la inima,desi la inceput nu intelegeam mare lucru din cuvinte.
Regret ca nu toata lumea poate intelege ceea ce spune...
Yutaka Ozaki s-a sinucis nu mult timp dupa ce a innebunit Japonia cu acest cantec.
Multi spun ca din dragoste...de inima ranita...
Desi nu face parte din categoria celor traditionale sau enka,mie mi-a placut foarte mult.Sper sa placa si altora.

Leapsa

E prima data, de cand am blogul, cand intru intr-un joc.Am luat o ,,leapsa,,de la ANA si trebuie sa raspund.
M-am tot gandit ce sa raspund.Nu ca ar fi atat de grea intrebarea,dar m-am tot gandit :oare ce-mi prisoseste?
Noi ne-am mutat acum un an si jumatate in casa socrilor mei,iar la o luna de la mutare socrul meu a murit.Odata cu mutarea am mai aruncat din lucruri,desi toate erau aproape noi.
Ce ma apasa pe creieri sunt hainele.Multe.Acum mai am ramase de la bebe.Si de la Edi,unele chiar noi ca nu a apucat sa le imbrace.Plus 2 carucioare de bebe.Cam asta ar fi ce-mi prisoseste mie...insa ...
In casa socrilor mei,care este construita de vreo 13 ani,nu s-a mai facut curat,decat foarte superficial,de la darea ei in folosinta.Soacra mea e o femeie foarte comoda,in plus casa este foarte mare si ea de ceva timp sufera de reumatism.
La etaj,unde locuim totul este ok ,pt ca noi am facut curat inainte de a ne muta,insa mai avem un dormitor in care sunt lucruri si mobila de ale ei,saltele vechi ,saci cu te-miri-ce in ei...plus ca a murit socrul in septembrie 2007 si nici acum nu i-a aruncat lucrurile.
Deci,ceea ce este in plus in casa mea sunt vechiturile soacra-mi ...si ca un spirit de gluma,chiar si soacra!
As da aceasta leapsa mai departe Biancai,Sabinei,Ruxandrei,Irinei,lui Mononoke si lui Basse.