13 august 2010

Astazi se implineste un an de cand tata nu mai e...
Anul ce a trecut a fost ingrozitor de greu.Nici acum nu imi este usor.Inca nu pot sa cred ca nu am sa-l mai vad niciodata.
Se spune ca timpul vindeca,ca odata cu trecerea lui durerea se atenueaza si ca incet, incet se asterne uitarea.Insa pentru mine trecerea timpului a fost ingrozitor de dureroasa,nu a facut decat sa adanceasca golul ramas in suflet.
Inca mai plang ziua si noaptea.Inca mai strig ca mi-e dor sa-l strang in brate...
De dor i-am scris.Poate parea nebunesc ,insa i-am scris scrisori,chiar daca stiu ca nu le va primi niciodata ,caci locul in care s-a dus nu are adresa.
Stiu ca ar fi trebuit sa incerc sa-mi revin odata din durerea asta.Stiu ca nu i-ar fi placut sa ma vada plangand si suferind...insa durerea de a nu il mai avea,dorul asta care imi arde inima ,nu fac decat sa ma copleseasca.
,,A plange inseamna a imputina adancimea durerii,,.Asa a spus Shakespeare.Si are dreptate.
Stiu ca lacrimile mele nu-l vor aduce inapoi ,insa numai asa imi pot stige din focul inimii,din durerea ce ma chinuie.
Mi-ar fi placut ca azi sa fiu langa mormantul lui si sa-i duc un buchet mare de gladiole.Erau preferatele lui.
Mi-e dor de el...cumplit.Poate ca durerea se va stinge cu timpul ,insa dorul niciodata.

6 comentarii:

Ana spunea...

frumos ai scris, si dureros.... Sa te intareasca Domnul, sunt foarte grele aceste dureri! Si pe tatal tau sa il odihneasca in pace!

APRIL spunea...

Multumesc, Ana.Sa dea Domnul ,sa te auda.Sa-mi gasesc linistea si eu si el.Nu credeam vreodata ca pierderea cuiva drag te doare atat.Dat fiind faptul ca sufletul meu era obisnuit cu suferinta,credeam ca voi razbi.Insa,ceea ce am simtit de un an incoace nu poate fi descris in cuvinte.
Stiu ca asa e viata,unii vin ,altii pleaca,insa nu doresc nimanui sa treaca prin astfel de clipe.
Multumesc ca esti langa sufletul meu ,sa-l alini cu vorbe bune.

miha-akita spunea...

offf,Flori,speram sa gasesc scris ceva mai vesel,dar te inteleg si i-ti doresc din suflet sa-ti revii,durerea nu va trece niciodata,doar trebuie sa te impaci cu gandul ca suntem muritori,ca Dzeu il are aproape pe tatal tau.sa se odihneasca in pace!suntem alaturi de tine,macar cu gandul si ...plangi,ptr ca doar asa simti ca durerea se imputineaza.la fel fac si eu cand nu gasesc o cale de iesire la liman,simt ca dupa ce plang m-am usurat.numai bine,sanatate la familie si tie putere scumpa!pupicei.

Loredana spunea...

Numai cine nu a trecut prin asemenea incercari nu stie prin ce dureri sfasietoare treci. Mai ales la momentele de comemorare durerea revine acut in memorie. Sa iti deA Dumnezeu puterea de a trce peste toate si de a te bucura de ceilalti membri ai fasmiliei tale!
Dumnezeu sa il ierte!

APRIL spunea...

Miha,multumesc mult ca esti langa mine sufleteste.
Am sa scriu si lucruri mai vesele.Ma stradui sa trec peste durere.Stiu ca devin plictisitoare poate,tot vorbind de acelasi lucru,insa pentru mine a fost un soc imens pierderea tatei.
Ma bucur insa ca am langa sufletul meu prieteni ca tine,sa-mi aline durerea.
Multumesc.

APRIL spunea...

Loredana,asa este,ai dreptate.Cel ce nu cunoaste acest fel de suferinta,nu poate intelege.Iar anul acesta am numarat fiecare zi care a trecut fara el.Pentru ca dorul este mana in mana cu durerea.
Multumesc mult pentru cuvintele tale si Dumnezeu sa-ti mangaie viata ,asa cum mangai tu sufletele.
Multumesc.