A trecut ceva timp de cand nu am mai postat.In fiecare zi am facut plimbari lungi cu Haruto,am mers la centrele de joaca,sau pur si simplu ne-am jucat in casa.
Am avut si o stare putin mai depresiva din pricina unor evenimente mai putin placute ,petrecute in viata mea.Unul dintre ele este faptul ca H. de luna viitoare v-a ramane fara servici.Iata,criza ne afecteaza si pe noi.Dupa atatatia ani de munca se vede pus in situatia penibila de a alege.Munca in aceeasi companie,insa la sute de kilometri distanta de casa,sau incetarea activitatii.A ales varianta a doua.Partea proasta este ca in oras s-au inchis foarte multe companii si magazine si nu se intrezareste mai nimic de lucru.
Sufleteste am fost foarte prost ,,mobilata,, luna trecuta.Poate chiar si psihic.Ajung sa ma dojenesc in gand mereu.Din femeia vesela si plina de viata am ajuns una pe care nu o mai recunosc.Dar stiu ca timpul ,care trece uneori cu viteza melcului,alteori cu viteza trenului rapid Shinkansen,ma va ajuta sa-mi revin si sa vad lucrurile altfel.
Stiu ca adevaratele dureri nu se vindeca niciodata.Braveaza cei care spun ca s-au eliberat de durere.Nu este decat faptul ca inconstient inveti sa traiesti cu ea.Cand si cand mai iese,amintandu-ti ca exista...sau poate sa nu iasa niciodata,dar sa fii constienta ca e acolo ,in suflet,undeva.
Tot ceea ce pot sa fac este sa incerc sa fiu o mama cat mai buna copiilor mei si o sotie acceptabila.De 2 saptamani am schimbat complet meniul casei.Am cumparat multe carti culinare,retete simple,gustoase si economice.Samburelul mai stramba din nas ,dar asa e la inceput,pana prinde gustul.
Edi si H.vin in fiecare seara direct cu nasul in oalele mele,salivand,intrebandu-ma:azi ce mancam bun?
Ceea ce ma bucura este ca nu necesita mai mult de 5-10 minute pentru prepararea lor,lasandu-mi timp sa mai fac si altceva,chiar si cate o mica prajiturica,caci m-a inebunit Edi cu ,,ceva dulce,, mereu.
Duminica a fost foarte cald si am vrut sa evadam putin din oras,undeva pe munte,la o cascada superba.Ne-am oprit pe drum sa mancam ceva si Haruto cand s-a vazut cu burtica plina a si adormit.Asa ca drumul prin padure,pana la cascada l-am facut singuri,eu si H.Edi a ramas cu Haruto in masina,cel mare butonand de zor la PSP.Din parcare se vedea,undeva in zare,coama muntilor.Inca inzapezita.
La cascada am mai fost de vreo 5 ori pana acum,dar acum am ales drumul cel mai scurt.
Mi-a placut de data asta ca nu era nimeni,ca de obicei sunt multi turisti.
5 comentarii:
am citit povestea ta si ma doare inima pentru ce ti se intampla,acelasi lucru este si la noi in familie,noi a trebuit sa ne inchidem firma ca nu mai produceam nimic,si sunt multi in situatia noastra.dar exist un dumnezeu care nu ne uita,hai capul sus oricat de greu iti este ,sa stii ca exista speranta de unde nu te astepti,astai viata noastra trebuie sa trecem si prin bune si prin rele,dar sa speram ca va fii mai bine,multi pupici din partea mea copiilor.
Multumesc ,Gabriela pentru sustinere.Asa este,exista speranta si asta este cel mai bine.Familia sotului este putin mai instarita,solutii ar fi,insa el este destul de reticent si de dezamagit.
Imi pare rau ca si voi trebuie sa treceti prin astfel de momente.Numai bine va doresc.
Imi pare tare rau scumpa mea tiza,sper ca toate problemele sa se rezolve,in tot raul e si un bine,important e ca sinteti voi sanatosi.
Faina rau cascada!
Lasa ca toate trec,vin vremuri mai bune!
o sa va fie greu o perioada,dar apoi o sa va reveniti!
Mamica lui Sebastian iti multumesc din suflet.Regret ca nu am mai apucat sa ma tin de cuvant,ma simt jenata de situatie,dar sper sa ma intelegi.
Asa este,suntem sanatosi si asta este cel mai important.Numai bine va doresc si voua si ma bucur pt vizita.
Sabina,ma bucur ca ai trecut si tu pe la noi.Sunt sigura ca vor veni vremuri mai bune,dar ne trebuie rabdare.Eu sunt un om rabdator din fire,insa sotul meu nu cred ca se poate lauda le fel.Va pup si mai treceti pe la noi.
Trimiteți un comentariu