27 februarie 2009




Au trecut cateva zile de cand nu am mai scris.Ma simt obosita si fara nici un chef de viata.
Azi am fost la sedinta cu parintii,la Edi la scoala.Au avut si un fel de lectie deschisa.Au vorbit despre tari,capitale,presedinti,populatie...M-a bucurat sa vad ca Edi ridica mereu mana sa dea raspuns.A si raspuns de cateva ori,mai ales ca profesorul nu avea pe cine sa puna,doar Edi avand mana ridicata.Mai are insa mult de invatat,de recuperat adica,inca nu este la acelasi nivel cu ceilalti.
Ieri a fost ziua lui H.Nu am sarbatorit ca in alti ani.I-am cumparat doar cadou si ceva prajituri.Chiar nu ne ardea,dat fiind situatia soacra-mi.Am fost si la ea la spital.A slabit mult...I se lumineaza fata de cate ori mergem si-l vede pe Haruto.
Azi dimineata eram atat de obosita incat am zacut mai departe in pat fara a avea puterea sa ma ridic.I-am adus lui Haruto ceva jucarii si carticele pentru a sta cumintel langa mine,macar 20 de minute.Desi stiu ca ma trage de par,imi baga degetele in nas si in ochi si ma calareste ca la cursele de cai...Doar un pic as mai fi stat in pat.
La un moment era atat de linistit incat ma fura somnul.Si dintr-o data,instinctul matern isi spune cuvantul.Mi-a sunat ca un clopotel in creieri.De ce sta asa cuminte?
Aseara inainte de culcare mi-am dat cu crema ca de obicei si am lasat pe noptiera crema de maini si cea pt calcaie.Deschid ochii si il vad stand cu spatele si il aud plescaind.Ce mananca?De obicei mai fura cate un coltisor de carticica atunci cand nu sunt atenta...
El molfaia linistit , fara sa se strambe ,crema de calcaie,care e si putin mentolata.Era plin pe manute,pe pijama si se stersese si pe cearceaf.Am intrat in priza repede ,l-am curatat pe limba cu un prosop si pe manute,la gurita.El se uita mirat la mine ,ce sunt asa repezita si plescaia mai departe.
Cum o fi reusit sa o deschida nu stiu...Ceea ce stiu este ca ,sigur,nu voi mai lasa astfel de lucruri la indemana lui,oricat de obosita as fi.

6 comentarii:

Adrian Mihalcioiu spunea...

Eu am consumat medicamentele de inima ale bunicului. Dupa care am mers la bunica si i-am zis:
- Am papat tot!

La spalaturile stomacale nu au gasit nimic. Dupe ce le lingeam glazura dulce le scuipam pe jos. Le-au gasit pe jos prin camera, dupa ce ne-am intors de la spital.

APRIL spunea...

M-ai facut sa rad!Ce nazdravan erai!Si baiatul cel mare a mancat din crema pt fundulet si la catva timp o bucatica de lumanare,ca era in preajma Craciunului si aveam una frumoasa,pictata,pe masa.Si s-a servit!
Multumesc pt vizita si pt buna dispozitie pe care mi-ai tranzmis-o .

Mihai Japan spunea...

Frumoasa poveste, citeam din ce in ce mai repede asteptand deznodamantul. Va fi o frumoasa amintire chiar daca te- ai speriat cand l- ai vazut mancand crema. Si fiu- miu a avut momente de "liniste" cand ne pregatea cate ceva: aruncatul cheilor la gunoi, cutia de ceara de par consumata toata deodata...
Iti urez un weekend cat mai linitit

APRIL spunea...

Mihai,multumesc pt vizita.Aaaaa,deci si voi sunteti patiti!Ha,ha,ha!M-am speriat, iti dai seama,insa noroc ca nu ma panichez atat de rau incat sa raman nemiscata.Reactionez imediat.
Multumesc,si tie la fel...desi pana am raspun,a trecut si week-end-ul.

adra_bell spunea...

De cand ai scris tu patania asta nu o mai las pe Eva sa umble cu sticlutele de siropel, chiar daca sunt dintr-alea asigurate pentru copii, stii tu, capac d-ala de apesi si invarti si abia se deschide.
Si eu am lins glazura de pe un flacon de medicamente, erau mici si cu glazura rosie asa ca mama le-a gasit tot mici dar albe:D Da' mi-am luat o bataita...

APRIL spunea...

Andra,multumesc de vizita.Da,ar fi indicat,dat fiind ca si crema aceea era bine insurubata...am mania de a strange in exces sticlele si cutiile,Edi mereu imi zice.Nu pot sa-mi dau seama cum a deschis-o.
Eu n-am avut ,,antecedente ,,de astea!^-^Pupici