Caldura mare,mon cher

Caldura asta ne omoara...Ieri si azi am luat la rind toate parcurile si oazele de verdeata din jurul orasului.Si am constat ca tot mai bine e in casa ,cu aerul conditionat pus in functiune,evident.

Ieri am urcat undeva sus,pe munte ,unde sotul meu stia un mic popas ,cu gindul ca va fi racoare si vom putea face un mic picnic la aer curat.

Haruto a adormit imediat...ii place tare mult in masina...

Am ajuns ,insa aerul inabusitor m-a lovit de cum am deschis usa la masina.Daca este ceva ce urasc in Japonia,apai,acel lucru este umiditatea aerului,care pe vreme calda te stringe pur si simplu de git.Asta si pentru ca sufar de astm si clima de aici nu face decit sa-mi accentueze starea de greutate in respiratie.

Dezamagiti mincam o inghetata,facem citeva poze cumparam cite ceva si ne refugiem in racoarea din interiorul masinii.Hotarit lucru nu este cazul sa facem picnic.

Imi amintesc caldurile din Romania,dar totusi parca sint mai suportabile decit aici.

Copil fiind,stateam cu sora mea in soare toata ziua,atunci cind mergeam la bunici.Raul trecea prin gradina bunicilor si ne balaceam toata ziua,incercind sa prindem cu alti copii,scoici si raci.Faceam adevarate intreceri!Umblam desculte aproape toata vara prin iarba,sau prin tarina incinsa de dogoarea soarelui.Imi amintesc cum odata am calcat pe o albina si evident m-a intepat.Am avut piciorul cit banita o zi intreaga...si bunica ma chinuia groaznic incercind sa-mi frece piciorul cu sare.Na,leacuri babesti!

Na,ca ma napadira amintirile!

Copilaria mea a fost frumoasa chiar daca a fost pe vremea lui Ceausescu.Vacantele de vara erau cele mai asteptate si cele mai minunate.Abea ne baga bunica seara in casa.Toata ziua eram in livada,mincind caise dulci si aromate si prune mari,ziceai ca-s mere...n-am mai vazut de atunci genul acela de prune.

Revolutia a adus cu ea libertatea oamenilor si odata cu ea ,rautatea ,pentru ca livada copilariei mele a fost taiata treptat pentru lemne de foc.Si riul,riul in care ne balaceam toata ziua si din care bunicul pescuia o groaza de pesti,riul acela este acum un firicel de apa plin de mortaciuni si gunoaie.

Edi a prins o perioada a copilariei lui in casa parintilor mei,unde a gustat din tot ceea ce este rustic.Mama este o persoana careia ii plac traditiile si sarbatorile,intampinandu-le mereu cum se cuvine.

Ma bucur ca Edi a reusit sa cunoasca cite putin din farmecul sarbatorilor romanesti.De fiecare Craciun si Paste ma chinui sa pastrez traditia si aici.Vopsim impreuna oua,ma ajuta la framintatul cozonacilor...lui ii place cel mai mult sa decoreze casa.

Citeodata mi se face cumplit de dor de acasa...De bunatatile mamei,de anii petrecuti acolo,de diminetile cind ma trezeam si beam cafeaua impreuna vorbind cite in luna si-n stele,de petrecerile parintilor mei,petreceri de pomina la care noi ,copii ne distram cel mai bine demoland casa...

Insa imi revin din melancolie atunci cand aud un gangurit sau cand sint strigata ,,mama,,...Pentru copii mei n-as vrea sa se intoarca timpul...Citeodata ma gandesc ce bine ar fi sa mai pot intoarce roata vietii si sa mai traiesc inca odata copilaria mea,dar aceasata este legea firii ...iar acum traiesc copilaria fiilor mei,incercand sa ma bucur odata cu ei.

Japonia m-a schimbat ca om si regret intr-o oarecare masura.Dar cred ca este mai bine asa,inainte fiind o inima deschisa si o naiva in ale prieteniei.Japonia m-a invatat ca exista fatarnicie[o sa radeti dar eu in Romania nu m-am lovit de astfel de lucruri],ca exista oameni care din plictiseala mint si fac rau,m-a invatat sa fiu mai atenta cu cine stau de vorba...Singurul lucru bun pe care l-am invatat a fost sa maninc sanatos...

ssst...liniste...orice zgomot ma va face sa cad

E de la sine inteles ca nu-l mai pot lasa singur nici o clipa.In aceeasi pozitie l-am gasit intr-o dimineata,insa de data aceasta in patut.El gingurea si ridea cu minutele prin aer,iar eu cu ochii cirpiti de somn am crezut ca nu vad bine:era jumate jos,atirnat,jumate in patut....

AM IMPLINIT 3 LUNI

Astazi Haruto a implinit 3 luni.A trecut atit de repede timpul si el creste atit de rapid si totodata atit de frumos.

Zilnic imi incinta inima cu risul lui,cu ochisorii lui jucausi,cu gingurelile lui...Nu stiu ce as fi fara copii mei...n-as fi nimic...nu cred ca pot concepe existenta mea fara ei.

Atunci cind ai inima trista,cind grijile te doboara copii sint cel mai bun medicament capabil sa-ti aline inima.

Mi-e greu sa ma gindesc la familia mea de dincolo de mari si tari,la tata care este pentru a nu stiu cita oara in spital,suferinta lui facindu-ma sa pling neputincioasa zile de-a rindul;la mama ,care se chinuie singura cu toate si plinge zilnic de dorul nostru;la sora mea,care ma vede aproape zilnic prin camera calculatorului,dar asta nu face sa-i stinga dorul din inima...

Ma simt straina printre straini...A trecut ceva vreme de cind am venit sa locuim aici,la mii de kilometri de locul in care m-am nascut si mi-am lasat o jumatate de suflet.Am invatat multe,am acceptat multe fie ca mi-a placut ,fie ca nu,m-am luptat cu lacrimile si cu durerea din suflet de multe ori...Singurul liman in toata furtuna asta care este Japonia este sotul meu.Pentru el rezist...si pentru copii.Dar inca simt romaneste,inca gandesc romaneste,gatesc romaneste,ma cert romaneste si de ce nu ,iubesc romaneste.

Poate ca Dumnezeu mi-a dat un liant destul de puternic pentru a ramane aici:un copil,un pui de om care imi lumineaza viata ,odata cu fratele lui.

Astazi a fost tot un ras si-o bucurie.A inceput sa ,,boxeze,,jucariile atarnate si sa gangureasca cu ochisorii la mine,parca mi-ar explica ce face acolo.

Nu-mi vine sa cred ca au trecut abea 3 luni de cind s-a nascut,mi se pare ca e cu mine de cind lumea!

Ma intristeaza faptul ca familia mea inca nu l-a vazut decit in fotografii si prin camera web.Insa sper din tot sufletul sa pot merge acasa anul viitor,atunci cind Haruto va fi mai marisor.Sa se poata bucura de curtea mare a parintilor mei,de toate pasarile si animalutele pe care le creste mama mea,de iarba mare si deasa,de fructele ce cresc in gradina lor,de dragostea bunicilor lui...

Poate ca,fiind mai mare va intelege totusi ceva...si nu-i va uita pina data viitoare cind vom merge iar la ei.

Astazi ,pui mic,ai implinit 3 luni...Domnul sa te pazeasca de rele,sa-ti Dea sanatate,sa fii destept...si bun la suflet!

UN JAPONEZ IN ROMANIA

H. a venit prima data in Romania in 2003.Mi-a marturisit mult timp dupa aceea ca a stat cu inima strinsa tot timpul zborului.L-am intrebat de ce si mi-a raspuns :din motive de TEAPA!

Multi dintre prietenii lui i-au spus sa aibe mare grija ca romancele sint foarte smechere si mincinoase si s-ar putea sa fie lasat de papagal pe aeroport.

Noi ne cunosteam deja de 2 ani si lucrul acesta i-a dat speranta de a pleca la drum,in plus inima lui nu mai putea rabda fara sa ma vada.

Atunci cind mi-a spus lucrul acesta m-a durut ...intr-o oarecare masura.Si mi-era ciuda ca noi,romancele,avem o reputatie atit de proasta aici in Japonia.Intr-un fel i-am dat dreptate auzind atitea si atitea lucruri eu insami,insa fiecare padure are uscaturile ei si nu pot schimba lucrul acesta.

L-am gasit in aeroport intr-un loc mai ferit privind pierdut in toate partile.Linga el un lucrator al aeroportului tot gesticula cu gura pina la urechi.

-Ce doriti?l-am intrebat

-Pai,il intrebam pe chinezul asta daca vrea sa-i duc bagajul sau sa-i chem o masina.

-Chinezul asta e japonez si nu e singur,e cu mine,asa ca vezi-ti de treaba.

H. se uita nedumerit la noi neintelegind evident o boaba.

Ramasi singuri l-am privit mai bine si i-am remarcat zimbetul pina la urechi.Radia de fericire.Abea dupa un timp ,avind discutia despre teapa,mi-am dat seama ca zimbea fericit pentru ca venisem sa-l iau.Evident ca era fericit ca ma vede,insa din doua motive.

Dupa o binemeritata odihna,am plecat la munte sa-i arat frumusetile patriei.A fost oarecum incintat.Spun oarecum pentru ca i-a placut totul mai putin mizeria care domnea mai peste tot.

Unde mai pui ca la Cota 1200 am vrut sa mincam si ospatarul a facut un gest,exact ca in filmele cu prosti:fata de masa fiind murdara,sub ochii nostri a luat-o ,a scuturat-o putin si a pus-o din nou pe masa insa pe partea cealalta.H. pur si simplu a ramas citeva secunde interzis si dupa aceea a inceput sa rida intrebindu-ma totodata daca asa este obiceiul pe la noi.

Ma mai amuza faptul ca el astepta cuminte ,fara sa fumeze, ca eu sa-i arat unde sint locurile pentru fumat la noi.I-am zis ca la noi se fumeaza peste tot,si multi fumatori arunca resturile pe jos.Si nu mica mi-a fost mirarea cind am vazut ca stringe resturile tigarilor in buzunarul de la geaca

In Japonia curatenia este respectata si pastrata.
Apoi am mers la mare,pe litoral.Lume multa,caldura...Ne-am asezat undeva mai aproape de apa.Langa noi o doamna cu un copil mic,cred ca avea vreo 6-7 luni.De ce am retinut-o?Pentru ca la plecare a lasat pe nisip,in locul unde a stat niste scutece folosite,imprastiate,desi pubela de gunoi era la 3 metri distanta.Nu mai zic cate cotoare de porumb,coji de pepene,pungi,pahare si cutii goale de bere am vazut la plecare...
H. sta linistit pe prosop,dupa o lunga balaceala in mare.La un moment dat il vad ca-si ia ochelarii de soare.Si-i pune privindu-ma cu coada ochiului.Ma intreb ce-l framanta.Dupa circa un minut aflu:la mica distanta de noi o domnisoara isi etaleaza sanii.Unde mai pui ca avea si un slip minuscul,tanga.H. este socat.Cred ca o vazuse inainte si ca sa nu ma supar ca priveste si-a pus ochelarii de soare,sa nu-l vad incotro se uita.Imi vine sa rad si in acelasi timp sa-i trag una cu geanta in cap.Dar ii acord circumstante atenuante;in Japonia nu vede asa ceva.
Seara tarziu,mergem sa mancam.Alegem un local pe malul marii.E foarte frumos sa stai la lumina lumanarii de pe masa ,ascultand valurile marii cum danseaza pe plaja pustie.
Il intreb ce-ar vrea sa manance.Pana acum nu a avut nici o obiectie in ceea ce priveste mancarea romaneasca.Zice ca vrea peste.Chem ospatarul.Acelasi gen,ceusist ,privire tampa si ranjet belicos ca si cel intalnit la munte.Parca zici ca sunt stas.Ranjeste continuu la mine cu subinteles.Ii vorbesc cu un ton intepat.Comandam.Intai aduce vinul.Bun,de calitate[na,pe asta n-au cum sa-l dreaga!]
Apo vine mancarea.Am comandat somn si cred ca a ales cea mai grasa bucata din peste,pe post de cina pentru noi.H. nu mananca.Ii comand altceva si-i spun ospatarului sa-si bage somnul undeva.
Plecam spre Bucuresti a doua zi.H. este uimit de felul cum se conduce pe la noi.S-a facut mic pe scaunul din dreapta si nu vorbeste minute in sir.Deduc ca-i este teama.Oprim la un popas Sa mancam ceva si sa ne dezmortim putin.Simt miros de gogosi si zaresc un chiosc la mica distanta.Cumpar pentru toti si-l caut cu privirea pe H.E ocupat cu fotografierea maidanezului care zace tolanit in usa gogoseriei.
Ajungem in bucuresti pe seara.H. e obosit si ars de soare.Ne odihnim pentru ca adoua zi o luam de la capat cu drumurile.De data aceasta mergem la parinti,sa-l cunoasca.
Toata distanta pana la casa parintilor H. a facut fotografii.Multe.La orice,indeosebi la carute,cai,lanuri cu porumb,cu floarea soarelui,mormanele de pepeni care se vand la marginea drumului...Ii spun ca mai avem putin.El isi priveste palma stanga si incepe sa repete ce este scris acolo.Ma pocneste rasul.Cu o seara inainte si-a tot notat in palma cum se spune in romaneste:mama,tata,bunica,buna ziua ,sarut mana,vreau,sarmale[care ii plac tare mult...]...
Ajunsi, mama ,scumpa de ea,ne primeste cat mai traditional.Pe un fund de lemn rotund,este pus un prosop traditional si asezate pe el,un paharel de tuica,sare si o painica calda,abea scoasa din cuptor.H. ma priveste mirat."Asa este obiceiul"ii spun aratandu-i ce sa faca.Mama a asezat masa afara,la umbra salciei.Ne asezam.H. e cam rosu la fata.De emotie?il intreb.Si de asta ,dar bautura aia pe caldura asta m-a terminat.Imi vine sa rad.Sake-ul japonez este foarte slab in comparatie cu tuica noastra,in plus el bea numai bere si vin,dar de rusine a dat paharul peste cap.
Ii spun sa-i salute,tocmai pentru ca a repetat de n ori si pentru ca este asa de haios cum pronunta.Si incepe:saru'mana ,mama!;buna ziua ,tata!...si intorcandu-se spre bunica:saru'mana,sarmale!Am izbucnit toti intr-un ras zgomotos,bunica saraca era inca nedumerita,ca nu intelegea de ce i-a spus ei sarmale.Intr-un tarziu ne potolim si-i explic si lui H.de ce radeam.Rade si el usor stanjenit.isi priveste palma si-si da seama ca le-a incurcat.Tata il indeamna sa mai bea un paharel.H.ar refuza,dar tot de rusine il bea si pe asta.Ziua decurge frumos.Povestim multe,ai mei sunt curiosi evident.Insa din privirea lor am inteles ca l-au placut.Mergem la o plimbare prin sat,pe dealuri.Ii arat via cu strugurii pargiuiti,padurea,raul,cardurile de gaste si rate ce sa scalda in apa putina a raului...El fotografiaza tot.Magari,fanatani,cai,caini,curcani,gaini,pomi...tot!
Pe seara ne intoarcem obositi.Mama ne asteapta cu gratarul aprins,cu bere la gheata si cu orez la cuptor,asa cum numai ea stie sa-l faca.H.manaca orezul pana la ultima boaba[na,japonez!]si mai cere o portie.Din friptura abea ciuguleste.Cu burtile pline ,ne racorim cu o bere.Si atunci ,H. care tacuse mai toata ziua,imi spune ca ma roaga sa-i traduc ceva pentru parintii mei.
Vorbele pe care le-a spus si acum le tin minte.Putine si simple,insemnand insa atat de mult...Le-a spus ca el a venit sa-i cunoasca si sa-i roage sa le dea fiica de sotie,ca o va iubi si o va face fericita.Le-a spus ca intelege sufletul meu...si negura ce s-a aflat acolo mult timp,dar ca el nu ma va rani niciodata.Tata,nu a zis nimic,ca de obicei;in momentele importante ale vietii mele i-am citit dezaprobarea prin tacerea cu care parca ma pedepsea.Mama a inceput sa planga...si bunica la fel.Bunica...buna pe care 2 ani mai tarziu am pierdut-o...Plecasem de 2 luni si s-a stins strigandu-ma fara incetare...pana in ultima clipa acrezut ca voi veni si o voi salva din bratele bolii necrutatoare care o tortura.
H. a plecat 2 zile mai tarziu cu bucuria in suflet,luand cu el promisiunea parintilor mei.
Tata nu s-a impacat nici acum cu ideea casatoriei mele.Il iubeste pe H.,stie ca este un om extraordinar,insa nu-l poate ierta ca m-a dus atat de departe de sufletul lui.
Si mama plange des...si zilnic rasfoieste fotografiile pe care i le tot trimit,dar asta nu face sa-i aline dorul din suflet.Mi-a spus ca o doare distanta care ne desparte,insa e fericita pentru noi,pentru noua viata pe care mi-am construit-o,pentru copii minunati pe care ii am...

Despre viata

Fiecare clipa e o farama de viata!
Fiecare secunda e o farama de fericire!
In fiecare zi sa zimbesti,sa fii fericit si chiar sa iubesti!
Pentru ca toate clipele　mor...
Si odata cu ele si tineretea,si iubirea si chiar fericirea!

A fost odata...

Atunci cind l-am nascut pe Edi am spus ca nu voi mai naste a doua oara,ca este singurul copil.Nasterea a fost grea,a durat in jur de 12 ore la finalul carora ,epizata fiind,am auzit din gura asistentei:ai un baiat ,nici nu-l meriti!Poate ca ,daca starea mea ar fi fost alta as fi reactionat in cu totul alt mod ,insa replica ei m-a facut sa zimbesc.Asta pentru ca am luat din ea numai ceea ce era important:am un baiat!
Anii au trecut si viata mea a urmat cu multe suisuri si prea putine coborisuri,cu multe suferinte si prea putine bucurii,cu multe lacrimi si prea putine zimbete.
De multe ori ma tot gindesc cum am putut sa sufar atit,unde a incaput atita durere in sufletul meu chinuit?
Acum privind in urma mi se pare totul un cosmar,un cosmar din care m-am trezit stringind in brate in disperare,un copil.Un copil care in vreme de tristete sau de amaraciune a fost singurul care mi-a alinat durerea cu minutele lui si cu zimbetele lui...
De multe ori in viata am ajuns la o rascruce de drumuri,nestiind incotro sa o apuc,insa el,Eduard,a fost cel care m-a facut sa vad limpede si sa merg cu curaj inainte;indiferent unde ne vor purta pasii am stiut ca ne va fi bine amindorura.
Atunci cind Edi avea 5 ani ,am cunoscut un barbat.Un om care imi intelegea suferinta si incerca din toate puterile sa ma faca sa uit.L-am respins mult timp pentru ca nu mai aveam incredere in barbati,credeam ca mai devreme sau mai tirziu ma va face sa sufar si el.
Eram o femeie indragostita de dragoste,care credea ca fericirea nu-i decit un termen de dictionar,un fel de Fata-Morgana.Eram o femeie care abea invatase sa zimbeasca din nou fara o stringere de inima.Aveam nevoie de dragoste si mingiiere insa nu eram dispusa sa le primesc cu riscul de a-mi chinui copilul.Atunci cind devii mama viata ta devine mai putin imporatanta,cel putin asta cred eu.
Barbatul acesta a avut insa rabdare si dupa 2 ani a venit in Romania sa-mi cunoasca familia.Surprinzator insa,baiatul meu s-a lipit imediat de el cu toate ca nu puteau comunica decit printr-un limbaj primitiv al miinilor.Dupa citeva zile le-a cerut parintilor mei sa-i dea voie sa ma ia de nevasta.Tata a ridicat din sprincene si a mormait ceva ce numai el a inteles,iar mama a inceput sa plinga.
A mai trecut insa un an pina cind casatoria a avut loc pentru ca doream sa fiu sigura ca nu fac un pas gresit.Inima mea imi spunea ca este un om bun si ca nu am de ce sa ma tem.
Am crezut ca ii voi oferi baiatului meu o viata mai buna si un tata .
Viata noastra de la venirea aici a avut si ea suisurile si coborisurile ei ,insa acum nu mai sint singura,am un umar pe care sa ma sprijin in clipele grele.
Acomodarea lui Edi cu viata de aici nu a fost grea ,insa a durat ceva timp　pina a putut sa-si faca prieteni.Japonezii nu sint chiar asa sociabili cum ii vedeam eu in vizitele mele scurte.Sa traiesti printre ei este cu totul altfel.
Am intilnit aici si romance.Multe.Dar nu pot spune ca am legat prietenii trainice.Cred ca din zecile ,daca nu sute,de romance care traiesc aici,am reusit sa ma leg sufleteste doar de 4.In rest, am gustat numai ipocrizie si infatuare.Romani care uita de unde au plecat.
De multe ori privesc in urma la ceea ce am trait pina la acesta virsta...Fiecare are in viata o cruce de dus,depinde cred de tine insuti ,cit de grea sau usoara iti faci crucea pe care o ai de dus.
Important cred ca este ,sa nu te plingi.Dumnezeu are grija de tine.

Versuri

CE SIMT?DE NU-I IUBIREA ,CE E OARE?

IAR DACA-I EA MA-NTREB :CE E IUBIREA?

E-UN LUCRU RAU?DE CE-I DORESC RANIREA?

E-UN LUCRU BUN?ATUNCI DE CE MA DOARE?