Shirakawa-go

Iata ca ,desi locuim la 50 de minute pe high-way de Shirakawa mura,noi am ajuns abea acum sa-l vizitam.As fi vrut sa ninga ,pentru ca aceste satuc este mirific atunci cand este inzapezit.
M-am multumit si cu vremea care parca cerea primavara ,nu iarna.
Si iata-ne in masina ,pornind fericiti la drum ,buna dispozitie venind de la vreme ,bineanteles. 13 grade ,soare .Placut.
Oprim la primul convenience store pentru a lua de-ale gurii.Haruto bate din palme cand vede preferatul lui :onogiri.Neaparat cu ton si invelit in nori.Saliveaza de zor pana il desfac. Servim micul dejun in masina .Noi suntem invatati,pentru ca tot timpul plecam de acasa.Mama se uita lung la pachete si la cutiile fierbinti de cafea.
Pe drum trecem prin unul dintre cele mei lungi tunele din Japonia :11 km.
Si iata-ne ajunsi!
Shirakawa-go este un satuc de casute contruite in stilul gassho-zukuri ,inconjurat de munti si paduri in proportie de 96 la suta ,teren cultivabil ramanand numai de 4 la suta.Si pot spune ca-l gospodaresc cat se poate de bine.Fiecare metru de pamnat este folosit.
Shirakawa-go a fost atestat si recunoscut la The World Heritage a sesiunii a19-a UNESCO,din Berlin in decembrie 1995.Este muzeu national si rezervatie naturala ,pastrand astfel istoria speciei umane.
Shirakawa-go isi numeste casele Kiritsuma-Gassho-zukuri.
Reconstructia si renovarea lor a fost sponsorizata de catre Guvern.In fiecare an se investeste in acest satuc ,fiecare proprietar avand bani pentru a renova acoperisul si eventual peretii casei.Nu toate casele sunt locuite,asta neansemnand ca cele nelocuite sunt lasate in paragina.
Acest satuc este foarte vizitat in toate lunile anului de foarte multi turisti.Este unul din cele mai pitoresti locuri din Japonia,fiind o rezervatie culturala deosebita si o comoara a naturii si umanitatii.
Mama a fost foarte impresionata.Natura a fost foarte generoasa in acest loc si mama este fascinata.Se mira la orice lucru.Si noua ne place tare mult.Haruto alearga prin multime fericit.Tati abea se tine dupa el.
Ne plimbam mult pe aleile satucului.Apoi ne oprim sa bem un ceai cald si sa mancam dango.haruto nu are stare deloc.Vrea sa alerge,nu este inca obosit.
Mai stam cam 2 ore .Cumparam suveniruri si ne urcam in masina.Gata plimbarea pe ziua de azi.Haruto adorme in scaunelul lui , dupa numai 5 minute.
Drumul spre casa este la fel de frumos.Mama se mira de autostrazile suspendate.Ziua de azi a fost o zi fericita pentru ea,caci mama iubeste mult natura.Ma bucur ca i-am putut insenina macar putin sufletul.
Mai avem multe de vizitat.Si am sa va duc virtual si pe voi, prietenii blogului nostru ,acolo unde vom merge.Prin fotografiile mele.

Pe ,,acoperisul ,, muntilor : Shinhotaka

Astazi Haruto a implinit un anisor si 8 luni.Fiind o zi minunata din punct de vedere meteorologic ,am hotarat sa sarbatorim in natura.
La Shinhotaka Ropeway am mai fost de 3 ori , dar niciodata in luna decembrie.
Si profitand de faptul ca mama este aici ,am dorit sa o duc sa vada ceva magnific.
Biletul e putin mai scump insa merita toti banii.Iar cei ce au ocazia sa viziteze acest loc le garantez ca nu vor regreta.Cei ce nu pot ajunge in acest loc il pot vedea in fotografiile mele.Privelistea e superba.Uiti de tot si de toate,iti clatesti mintea si sufletul.
Am urcat cu masina pana la 1117 mmetri.Pana la prima telecabina.Ne-am imbarcat.Doar noi.Azi e joi si nu prea sunt turisti.
Urcam pana la1308 metri.Acolo este un popas superb cu onsen ,restaurante ,alei pe care te poti plimba in voie.Ne plimbam putin si bem un ceai cald.Haruto e fericit de spatiul vast in care poate alerga nestingherit. De la geamul cafenelei privim putinii turisti ce-si alina picioarele in onsenul special construit pentru o astfel de relaxare.
Se face ora imbarcarii pentru a doua telecabina.Aceasta va urca pana la 2156 metri. Suntem intrebati daca dorim la parter sau la etajul telecabinei.Evident alegem etajul.
Se lasa tacerea in timp ce urcam.Ochii nostri avizi de frumos nu mai prididesc .
Haruto se tine strans de geaca tatei.Ii este frica.Degetul imi amorteste pe butonul aparatului de fotografiat.As lua cu mine privelistea asta.
Hotarat lucru acest loc primeaza in inima mea.
Sus zapada.Insa este cald,desi ne asteptam la temperaturi scazute.Haruto fuge de la un capat la altul,pe imensul platou construit de inventivii japonezi.
Mamei ii dau lacrimile.Nu si-a imaginat vreodata un astfel de loc.
Filmam , fotografiem non-stop.Apoi mergem la o bulgareala,in padure.haruto e super curios si incantat de ,, ceva-ul,, alb stralucitor ce-i scartie sub ghetute.
Apoi mergem sa cumparam suveniruri si sa mancam o supa calda.Evident,tot cu ochii pe geam. Mama nu ar mai vrea sa plece.Insa deja este ora 4 si Peste putin timp se va insera si se va face frig. Urmam acelasi traseu si iata-ne in masina spre casa.
O zi superba de decembrie intr-un loc mirific.
Va invit sa-l descoperiti in umilele mele poze care redau doar putin din frumusetea acestui loc.

La multi ani , Romania!

Romanilor de pretutindeni uram cu drag ,,La multi ani!,,.Si noi am sarbatorit azi si ne-am simtit minunat.