Pe 14 mai prietena mea din Tokyo ne-a facut o vizita impreuna cu baietelul ei.Ne-am simtit din nou minunat impreuna,mai ales prichideii.Si Edi care era in culmea fericirii ca vine o romanca la noi acasa.
5 zile cat a stat am batut orasul in lung si-n lat,ba am mers si in orasele alaturate,ajungand in ultima zi si in Toyama.Fiinca era zi ploioasa am mers in moll unde copii au un loc de joaca superb.S-au distrat de minune!Edi nu a vrut sa mearga cu noi...De cand si-a facut prieteni aici,unde ne-am mutat acum 2 ani,nu prea mai vrea sa iasa cu noi,prefera prietenii.Nu am nimic impotriva,atat cat nu fac traznai.
Am mers in una din zile si la RISU NO MORI,padurea veveritelor adica.Un loc amenajat undeva pe munte,o mica oaza a veveritelor,pe care le poti hrani si fotografia in voie.Cand sunt flamande se urca pe tine si asteapta sa le dai de mancare.Unele sunt mai timide,altele mai indraznete.Sunt doua tipuri:cele cu coada stufoasa ,roscovane si cele cu codita mica,ele insele micute ca si statura,care au dungi albe si negre pe spate.Copii au fost fascinati,Haruto se uita cel putin hipnotizat.Pana cand s-a plictisit si a inceput sa planga sa-l las pe jos.S-a jucat cu pietrele de pe jos un sfert de ora ,nu se mai satura.Dupa un mic pranz in natura am plecat pe jos ,mergand pe soseaua serpuita ce ducea in oras.Baietii au adormit bustean iar noi am sporovait linistite.Ajunse in oras am mers in moll pentru ceva cumparaturi si pentru a schimba pampersii la copii.Cand ce sa vezi!?Din pantalonii lui Haruto cade o piatra.Cum a ajuns acolo nu stiu,dar tare mi-a fost mila de el vazandu-i semnul pe carnita lui pufoasa,acolo unde statuse piatra.
Dupa ce prietena mea a plecat Haruto a fost marait 2 zile.Daca pana atunci lua mormanul cu jucarii la rand ,una cate una,impreuna cu Kaito,baietelul prietenei mele,dupa ce au plecat nici nu s-a mai uitat la ele.
De atunci iesim in fiecare zi,in diferite centre de joaca,in parc ,tot ca sa intalneasca copii,pentru ca este o fire tare prietenoasa si incepe sa chiuie si sa bata din palme atunci cand vede potentiali prieteni de joaca.

Mama zice ca si painica este buna si incerc sa pap singurel.
Mmmm...e putin cam dulce pentru gustul meu...
Sa mai gust odata ,ca nu mi se pare asa de rea.
Dar mai bine pap uitandu-ma la televizor,cum fac si cei mari.Care o fi butonul pentru sonor?Ia sa le iau pe rand!
A venit fratiorul de la scoala.Ia-ma in brate ca tare bine e cand esti acasa,fratiorul meu.
Pe seara ,de plictiseala, m-am chinuit putin ca sa ma urc pe masa.Si iata ca am reusit! Mai greu este la coborare,caci nu prea am experiente placute,am incercat si cu patul si nu prea a mers.
Asta ce-o fi?Aaaaaa,parca mi-o amintesc...Dar parca era un pic mai moale...
Azi am avut o zi plina.M-a spalat mami si m-a lasat in pat sa ma joc,dupa ce mi-am baut portia de laptic.Dar pe mine m-a luat somnul.De cateva seri se intampla asa .
Si mami e tare fericita ca pot dormi si singurel...chiar daca o fac in patul lor!

Din nou muzica...

O voce superba si un dans pe masura.
Pare foarte usor de realizat dansul japonezei insa este atat de dificil sa-ti tii capul,mainile,picioarele,gatul,in pozitiile acelea.Sunt necesare multe ore de munca pt un dans ca al ei.Sa nu mai vorbesc de jongleriile cu evantaiul.
Sper sa va placa!

Ce-am mai facut

Am fost putin ocupata.Sus avem 4 camere.Una Edi ,o camera de zi , dormitorul nostru si inca una pe care ,atunci cand ne-am mutat am privit-o cu ochi visatori,stiind ca va fi camera bebelusului ce crestea in mine la acea vreme.Am facut curat si am lasat-o goala,cu gandul ca o vom amenaja in viitorul apropiat.N-a fost asa.Am preferat sa-l tinem pe Haruto cu noi in camera iar in camera destinata lui,am tot strans tot felul de lucruri.
Acum imi doresc tare mult sa-i amenajez camera si sa pot duce acolo jucariile care zac prin toata casa.Macar ziua sa se joace acolo ,caci de dormit nu am inca sperante.
Deci,m-am apucat de curatenie,in fiecare zi cate putin,pe apucate,atunci cand doarme Haruto la pranz.
Sambata cum s-a trezit direct la geam s-a dus.In fiecare dimineata sta minute in sir uitandu-se pe geam,aratandu-mi te-miri-ce cu degetelul si vorbind pe limba bebeleasca incontinuu.Apoi vine cu ochi de milog la mine si-mi tot arata geamul.Vrea sa iesim afara la plimbare.
Ii dau sa pape,il schimb si iesim.E o zi tare frumoasa.Ne plimbam mult,ne oprim in parc la copii,cumparam cate ceva si ne intoarcem acasa.
Haruto adoarme pe drum.Insa cum am ajuns in apropierea casei se si trezeste,desi e tare obosit.Il las sa se joace cu Edi si eu ma duc sa pregatesc cina.
Cand ma intorc il gasesc pe Haruto adormit pe umarul fratelui sau.
A dormit cam 20 de minute,dupa care s-a trezit in urlete.Dau sa-l iau in brate si vad ca arde tot.Ii pun termometrul.39 cu 6.Noroc ca am in casa sirop din Romania,ca aici nu-ti da nimic fara sa mergi la medic.Ma rog sa-i treaca pentru ca e si sambata seara si nu e deschis decat la urgenta,unde din pacate nu au pediatru si am mai patit-o odata.
Si partea proasta este ca in Japonia pana joi este Golden Week,sarbatoare din pricina careia sunt inchise toate clinicile .
Pe moment i-a trecut.A stat lipit de sanul meu pana a adormit.Eu am dormit in reprize,tot pandindu-l.La 5 dimineata s-a trezit in urlete.Ardea iar tot.39 cu 4.Ii dau iar sirop si-l scol pe H. sa ne duca la spital.
Acolo,medicul,un mosulica de vreo 100 de ani,dupa un control nu prea amanuntit, ne spune ca nu stie ce are,de la ce face febra,ca pare sanatos.dar ne da totusi ceva medicamente pt raceala.Clocoteam deja.Am bombanit tot drumul,cum se face ca dau numai peste incapabili.H. se facese mic la volan si nu scotea o vorba.Stie ca mai am obiceiul sa-i reprosez lui ceea ce nu-mi convine in legatura cu sistemul japonez.Ma mai apuca si pe mine,ce sa fac.
Ce sa mai ,ziua de duminica a fost groaznica.Haruto zacea in pat ca un om mare.Numai ochisorii i se mai miscau.
Apoi luni dimineata cand s-a trezit,parca nu avusese nimic.
Era vesel,a papat bine,s-a jucat toata ziua...
Intortocheate mai sunt uneori caile Domnului.

Premii...

Din nou ,cu intarziere,primesc 2 premii ,cu drag.Unul este de la Irina si unul de la Mihaela,carora le multumesc din suflet ca s-au gandit la mine.Imi cer scuze ca nu am avut timp sa le postez desi le salvasem.Multumesc.

Mi-am neglijat blogul pentru o perioada.Zilele au trecut foarte repede,am fost foarte ocupata,iar la sfarsitul lor ma simteam epuizata.E drept ca n-am avut nici starea sufleteasca necesara.
Ieri a fost ziua in care am implinit 35 ani.Nu ma intristeaza faptul ca imbatranesc.Sincer ,ma simt ca la 20 de ani in multe privinte.Nu ma sperie trecerea timpului decat dintr-o anumita privinta:ca intr-o zi nu voi mai fii langa copii mei,ca nu-i voi mai mangaia,ca nu voi mai stii nimic de ei...
Nu stiu de ce la fiecare aniversare simt nevoia sa fac un bilant.Ce am avut,ce-am dobandit intre timp,ce mi-am dorit si nu s-a realizat...si-mi fauresc din nou vise pentru inca un an si-nalt din nou rugi fierbinti catre Domnul.
La 35 de ani ma simt o femeie implinita.Am 2 copii frumosi si sanatosi,un sot care ma iubeste si ma suporta atunci cand devin ca o viespe,am parinti iubitori si buni,am o sora frumoasa si desteapta si buna la suflet ca painea Domnului,am o nepoata la fel de frumoasa si desteapta ca si mama ei...ma simt un om bogat,inconjurata de oameni care ma iubesc.
De multe ori m-am intrebat ,in cautarile mele prin viata,ce este fericirea?Cum o pot recunoaste?Ce trebuie sa simti?Te doare?Te gadila?Te face sa plangi?Te face sa razi,sau sa zambesti...Am ratacit prin viata cautand,cand mai trista cand mai plina de viata,insa cu aceeasi tenacitate intotdeauna.
Si-apoi am inteles ca fericirea este chipul copiilor tai,ia forma fetei oamenilor pe care ii iubesti si care iti alina sufletul.Si-am inteles ca eu trebuie sa fiu foarte fericita.
Uneori,obosita pana la refuz,imi spun ca trebuie sa evadez undeva,sa fiu putin singura,sa am timp pentru mine.Si-apoi ma cert vinovata in gand.Unde sa ma duc?Cum ar fi timpul ala fara glasul copiilor mei,fara sa-i vad,sa-i stiu langa mine.Sunt sigura ca mai mult m-as framanta...
Astazi a plouat infernal si ne-am petrecut timpul in moll.
Haruto a fost un bulgare de energie ,iar Edi un bulgare de nervi.Pentru ca l-am tarat prin magazine cu noi in loc sa iasa cu prietenii.De suparare si-a cumparat de la un stand cu produse din Jamaica,niste betisoare parfumate,cu care a imputit dupa aceea toata casa.Or mirosi ele frumos,dar mie mi se intoarce stomacul pe dos.
Am multe de povestit...Sarbatoarea Floriilor,Pastele...mica mea calatorie la Tokyo...
Pe maine insa!Va multumesc tuturor pentru urarile de bine si pentru grija pe care ne-o purtati.

glitter-graphics.com
Umbla veste-n tot orasul
Cum ca vine iepurasul
Sa v-aduca pe-nserat
Paste bun si luminat.
Va doresc multa liniste si multa lumina in suflet si in casa.Paste fericit si sa petreceti cu bine!