Leapsa

Am preluat leapsa asta draguta de la Ruxel.
Ce-as fi daca as fi...
O floare:magnolie
Un anotimp:primavara
O culoare:albastru
Un animal:cal
Un obiect vestimentar:pijama
O piesa de mobilier:masuta de toaleta
O piesa muzicala:,,Anotimpurile,, lui Vivaldi
Un vers:,,Viata mea a fost tot ce vrei...,,Lucian Blaga
Un peisaj:marea si implicit plaja in orice anotimp
Un obiect:o carte
Un instrument muzical:vioara
Un copac:cires
Un oras:New York
Persoana publica:n-as vrea sa fiu altcineva decat cine sunt
O persoana apropiata:mama
O carte:Panza de paianjen
Un fel de mancare:cartofi copti cu unt si branza
Un supererou:Superman
Un fenomen al naturii:curcubeu
O masina:Nissan
Un fruct:zmeura
O parte a corpului:ochii
Un film:Pe aripile vantului.
...Si merge mai departe la Mamichan,la Iulia, si la Bianca.

Culinar

Nu,nu va speriati.Nu am schimbat tema blogului trecand la de-ale gurii.Pur si simplu n-am mai gatit de vreo 3 ani mancare de spanac cu ou deasupra.Desi se gaseste spanac proaspat tot timpul anului.Insa gatesc spanacul sub alte forme,preferandu-l doar putin inabusit ,pt a nu-si pierde din proprietati.In plus,acum gatesc mai mult mancare japoneza,cea romaneasca fiind putin mai greoaie si necesitand mai mult timp pt preparare.
Mie imi place spanacul fara carne,insa Edi este un maaaaaaare carnivor si m-a rugat sa-i pun si carnita.A mancat 2 farfurii pe nerasuflate.Spre surprinderea mea si H. a mancat o portie,desi pt el gatisem mancare japoneza,caci nu prea se impaca cu cea romaneasca.Nu-i plac decat ardeii umpluti,sarmalele,musacaua si supa cu taitei de casa.Cand vede mamaliga face o fataaaaaaaa...Cica nu-i intelege rostul la fiertura aia galbena cu gust groaznic.Cu toate ca-i place porumbul si supa de porumb.
Cine sa-l mai inteleaga!
Asa ca am pozat mancarica.Cine stie cand mai gatesc.Sa fie amintire.Hi,hi,hi!

Primavara

De ce oare ma tot uitam pe geam in asteptarea primaverii?...Cand ea era la mine in casa...
Ia priviti ce zambet are!Incalzeste sufletul mai ceva ca florile de cires.

Sambata fiind vreme frumoasa ne-am propus sa mergem in Nagoya,la parcul Higashiyama.Mai ales ca de vreo 2 saptamani s-au ieftinit taxele la drumurile express si nu ne mai costa atat de mult o iesire ca aceasta.
Zis si facut.Ne-am pornit de dimineata,eu cu o groaza de nervisori din cauza baietilor cei mari.Edi a stat 20 de minute sa-si aranjeze freza,iar H. s-a schimbat de 3 ori de haine.Intelegeam sa stau eu sa ma fandosesc in oglinda,ca am circumstante atenuante,sunt femeie,insa eu am fost cea care a asteptat dupa fundul lor.Sotul,fudul din fire,s-a imbracat cam subtire.Motivand ca in Nagoya este mult mai cald ca la noi.
Toata saptamana trecuta a nins la noi.Vreme urata.Piciulica se suie singurel acum in pat si se uita pe geam.Cam asta am facut toata saptamana trecuta,caci nu prea era de plimbare.Asa ca sambata fiind mai frumos am decis sa iesim din casa.
Haruto,ca niciodata,cumintel in scaunelul lui.Pana in Nagoya a tras un pui mic de somn.Si Edi.Caci,de cand este in vacanta se culca numai la ore tarzii,cu toata mustruluiala pe care i-o trag.
Prima data am vizitat Higashiyama Sky Tower,un turnulet de 100 de metri,in varful caruia ajungeai cu liftul,bineainteles,si de unde se vedea orasul pana hat departe.
Mai apoi am intrat in parcul propriu-zis.Era caldut afara,tocmai bine pt plimbare,insa cand si cand rafale de vant foarte rece,ne faceau sa ne zgribulim.
Ne-am oprit sa papam in fuga ceva si am inceput colindatul.Lui Haruto insa i s-a facut somn.Asa ca nu a apucat sa vada decat niste pasarele si elefantul.L-a luat somnul in carut.
Marea atractie a parcului era leul.Lumea statea la coada sa-l vada,am asteptat vreo 10 minute.Ce-mi place insa la japonezi,este ca sunt civilizati,nu se imping,nu se baga inaintea nimanui,asteapta cumintei sa le vina randul.
Edi era super entuziasmat.Alerga de la un animal la altul.
Apoi pt o scurta vreme mi-am amintit de Romania.Am intrat in sectorul animalelor domestice:caprite,vacute,cai,gaste,iepuri...Edi voia sa le mangaie pe toate.S-a multumit doar cu caprele si un porcusor de Guineea.
Mi-am dorit sa vizitez si Gradina Botanica,tot in incinta aceluiasi parc,insa H.ma anunta tremurand din taote incheieturile ca lui ii este foarte frig si ne asteapta la masina.L-a luat pe juniorul adormit si a plecat.Eu am mai ramas putin cu Edi ,plimbandu-ne printre ciresii infloriti,pe marginea lacului,savurand un pahar cu ceai fierbinte.
Frumoasa plimbare.Pacat ca juniorul nu a vazut mai multe animalute.Dar nu-i nimic, ca vom mai merge si alta data.Sunt atatea locuri de vizitat.
Am uitat sa spun ca cel mai mult m-a amuzat un papagal care spunea intr-una ,,Ohayo,,, adica ,,buna dimineata,,.

Premii ...

Din nou preiau niste premii cu intarziere.Multumesc Irina si scuze.Esti o draguta ca te-ai gandit si la mine.

Na,ca m-a furat somnul!
Ce sa fac?!Sunt si eu mic si obosesc repede.

In asteptarea verii

Precis Haruto nu-si mai aminteste vara trecuta.Era atat de mic...Insa stiu ca ii place sa fie subtire imbracat.Cand este gol ,il alerg tot patul ca sa-i pun hainute pe el.Se bate cu manutele pe burtica goala si chiuie.Iar atunci cand este frig si-l imbrac mai gros plange si se trage mereu de hainute.In plus,in casa cu greu il vezi cu sosete in picioare.Trebuie sa fiuv mereu atenta ca si le scoate.O fi de vina gena japoneza din el,caci japonezii,fie frigul cat de mare nu infofolesc copii.De multe ori am vazut prin magazine copii si bebelusi fara sosete,cu piciorusele vinete de frig si mucii pana la barba.Ei spun ca asa calesc copii.O alta chestie cu care nu sunt deacord este tinutul copiilor la gradinita fara sosete,in plina iarna.Chiar daca parintii il imbraca si-l incalta acolo este dezbracat si descaltat.Cica sa nu alunece pe parchet si sa se loveasca la cap,desi la copii asa mici nu am vazut pana acum sosete sau dresuri fara desene sau scrieri din pasta cauciucata,aplicata pe talpi.
Alt obicei ,barbar as putea spune,este sa dezbrace copii la pielea goala si sa-i scoata afara cand ninge,in plina iarna.Tot pentru calirea organismului.Mi-e teama de vremea care trece si care ma va aduce in pragul gradinitei implicit,caci copilului ii trebuie comunicarea,socializarea,prieteni noi.
Sunt multe cele care imi plac in Japonia,dar sunt si multe care ma lasa cu semne de intrebare si cu multa,multa nedumerire in suflet.Consider ca sunt adult si pot trece peste anomaliile lor,dar copii mei nu as vrea sa sufere nici macar o clipa datorita regulilor absurde care conduc uneori mintile oamenilor.
Multi spun:te-ai dus in tara lor trebuie sa le urmezi regulile.Dar cei care nu stiu...pentru straini sunt intotdeauna reguli nescrise,nascocite de mintea oamenilor rai,care vor sa arate ca acolo este tara lor,nu a celor ce vin sa locuiasca in ea.
Eu sunt o persoana foarte maleabila,dar cand vine vorba de copii mei...
Na,ca m-am luat cu vorba si am uitat sa va spun ca Haruto probeaza palarioara aproape zilnic...iar sandalutele sunt un deliciu...Prietena mea,din Tokyo,ni le-a facut cadou.Multumim.