Primavara

De ce oare ma tot uitam pe geam in asteptarea primaverii?...Cand ea era la mine in casa...
Ia priviti ce zambet are!Incalzeste sufletul mai ceva ca florile de cires.

Sambata fiind vreme frumoasa ne-am propus sa mergem in Nagoya,la parcul Higashiyama.Mai ales ca de vreo 2 saptamani s-au ieftinit taxele la drumurile express si nu ne mai costa atat de mult o iesire ca aceasta.
Zis si facut.Ne-am pornit de dimineata,eu cu o groaza de nervisori din cauza baietilor cei mari.Edi a stat 20 de minute sa-si aranjeze freza,iar H. s-a schimbat de 3 ori de haine.Intelegeam sa stau eu sa ma fandosesc in oglinda,ca am circumstante atenuante,sunt femeie,insa eu am fost cea care a asteptat dupa fundul lor.Sotul,fudul din fire,s-a imbracat cam subtire.Motivand ca in Nagoya este mult mai cald ca la noi.
Toata saptamana trecuta a nins la noi.Vreme urata.Piciulica se suie singurel acum in pat si se uita pe geam.Cam asta am facut toata saptamana trecuta,caci nu prea era de plimbare.Asa ca sambata fiind mai frumos am decis sa iesim din casa.
Haruto,ca niciodata,cumintel in scaunelul lui.Pana in Nagoya a tras un pui mic de somn.Si Edi.Caci,de cand este in vacanta se culca numai la ore tarzii,cu toata mustruluiala pe care i-o trag.
Prima data am vizitat Higashiyama Sky Tower,un turnulet de 100 de metri,in varful caruia ajungeai cu liftul,bineainteles,si de unde se vedea orasul pana hat departe.
Mai apoi am intrat in parcul propriu-zis.Era caldut afara,tocmai bine pt plimbare,insa cand si cand rafale de vant foarte rece,ne faceau sa ne zgribulim.
Ne-am oprit sa papam in fuga ceva si am inceput colindatul.Lui Haruto insa i s-a facut somn.Asa ca nu a apucat sa vada decat niste pasarele si elefantul.L-a luat somnul in carut.
Marea atractie a parcului era leul.Lumea statea la coada sa-l vada,am asteptat vreo 10 minute.Ce-mi place insa la japonezi,este ca sunt civilizati,nu se imping,nu se baga inaintea nimanui,asteapta cumintei sa le vina randul.
Edi era super entuziasmat.Alerga de la un animal la altul.
Apoi pt o scurta vreme mi-am amintit de Romania.Am intrat in sectorul animalelor domestice:caprite,vacute,cai,gaste,iepuri...Edi voia sa le mangaie pe toate.S-a multumit doar cu caprele si un porcusor de Guineea.
Mi-am dorit sa vizitez si Gradina Botanica,tot in incinta aceluiasi parc,insa H.ma anunta tremurand din taote incheieturile ca lui ii este foarte frig si ne asteapta la masina.L-a luat pe juniorul adormit si a plecat.Eu am mai ramas putin cu Edi ,plimbandu-ne printre ciresii infloriti,pe marginea lacului,savurand un pahar cu ceai fierbinte.
Frumoasa plimbare.Pacat ca juniorul nu a vazut mai multe animalute.Dar nu-i nimic, ca vom mai merge si alta data.Sunt atatea locuri de vizitat.
Am uitat sa spun ca cel mai mult m-a amuzat un papagal care spunea intr-una ,,Ohayo,,, adica ,,buna dimineata,,.

Premii ...

Din nou preiau niste premii cu intarziere.Multumesc Irina si scuze.Esti o draguta ca te-ai gandit si la mine.

Na,ca m-a furat somnul!
Ce sa fac?!Sunt si eu mic si obosesc repede.

In asteptarea verii

Precis Haruto nu-si mai aminteste vara trecuta.Era atat de mic...Insa stiu ca ii place sa fie subtire imbracat.Cand este gol ,il alerg tot patul ca sa-i pun hainute pe el.Se bate cu manutele pe burtica goala si chiuie.Iar atunci cand este frig si-l imbrac mai gros plange si se trage mereu de hainute.In plus,in casa cu greu il vezi cu sosete in picioare.Trebuie sa fiuv mereu atenta ca si le scoate.O fi de vina gena japoneza din el,caci japonezii,fie frigul cat de mare nu infofolesc copii.De multe ori am vazut prin magazine copii si bebelusi fara sosete,cu piciorusele vinete de frig si mucii pana la barba.Ei spun ca asa calesc copii.O alta chestie cu care nu sunt deacord este tinutul copiilor la gradinita fara sosete,in plina iarna.Chiar daca parintii il imbraca si-l incalta acolo este dezbracat si descaltat.Cica sa nu alunece pe parchet si sa se loveasca la cap,desi la copii asa mici nu am vazut pana acum sosete sau dresuri fara desene sau scrieri din pasta cauciucata,aplicata pe talpi.
Alt obicei ,barbar as putea spune,este sa dezbrace copii la pielea goala si sa-i scoata afara cand ninge,in plina iarna.Tot pentru calirea organismului.Mi-e teama de vremea care trece si care ma va aduce in pragul gradinitei implicit,caci copilului ii trebuie comunicarea,socializarea,prieteni noi.
Sunt multe cele care imi plac in Japonia,dar sunt si multe care ma lasa cu semne de intrebare si cu multa,multa nedumerire in suflet.Consider ca sunt adult si pot trece peste anomaliile lor,dar copii mei nu as vrea sa sufere nici macar o clipa datorita regulilor absurde care conduc uneori mintile oamenilor.
Multi spun:te-ai dus in tara lor trebuie sa le urmezi regulile.Dar cei care nu stiu...pentru straini sunt intotdeauna reguli nescrise,nascocite de mintea oamenilor rai,care vor sa arate ca acolo este tara lor,nu a celor ce vin sa locuiasca in ea.
Eu sunt o persoana foarte maleabila,dar cand vine vorba de copii mei...
Na,ca m-am luat cu vorba si am uitat sa va spun ca Haruto probeaza palarioara aproape zilnic...iar sandalutele sunt un deliciu...Prietena mea,din Tokyo,ni le-a facut cadou.Multumim.

New look

Desi stiu ca o sa-mi iau papara ,sub forma de reprosuri interminabile,de la fii-miu maine cand va vedea ca este expus iar privirilor lumii intregi,ma risc si va arat ce look nou si-a tras.
Acum 2 ani m-au pacalit si am cumparat o masina de tuns performanta,care face fel si fel de freze.Problema e ca,biata de ea,nu le face singura,mai trebuie sa o si manuiasca cineva.Si iata-ma cum m-am apucat de frezat. Eu.Eu care am o oroare sa tund pe cineva,am sechele de mic copil,am cosmaruri...eu...
Sa va povestesc.Eram de varsta baiatului cel mare.Poate mai mica cu un an.12 ani adica.Bunicul sarbatorea atunci venerabila varsta de 80 de ani.Toti fratii tatei si-au dat intalnire la noi acasa,ca la noi se simtea bunicul cel mai bine,sa-i faca o petrecere pt implinirea celor 80 de ani.Zis si facut.Au pus fiecare bani si l-au imbracat de la piele,cum se zice.Costum nou,camasa,cravata,pantofi,lenjerie...si mai ales ,preferata lui:palaria.
Era dimineata,mai era pana la ora 5-6 cand trebuiau sa vina toti.Mama si tata erau dusi cu treburi.Si numai ce-i vine lui sa-l tund.Eu:stai,bre,tataie,ca te tunde mama cand va veni.Cine s-a inteles cu el.Mi-a pus foarfeca in mana.Eu ,copil,mandra ca bunicul imi acorda atata incredere m-am apucat cu inima ticaind in piept,de podoaba lui capilara.L-am facut scari si scari de ziceai saracul de el ca e de la scoala de corectie,copil pedepsit.
Noroc ca i-au cumparat si palarie ca era indicat sa stea numai cu ea in cap dupa aceea.Ce-am mai plans...ce m-am mai suparat si amarat in sufletul meu ca i-am stricat bunatate de par.Si el radea,uitandu-se in oglinda ,si nu-mi zicea decat ca n-are nimic.Data viitoare va fi mai bine.Va dati seama ca pt mine nu a mai fost o data viitoare.
Asa ca tunsul barbatilor din familie e ca un cosmar pt mine.I-am tuns de cateva ori insa azi,profitand de faptul ca o prietena japoneza si-a deschis salon,l-am luat pe Edi si l-am dus acolo.Oricum pretentiile lui in materie de freze erau peste ceea ce putea iesi din manutele mele

Salmi,draga de ea,s-a gandit ca eu merit aceste premii.
Si ca ,baietii mei zambesc precum o gargarita in soarele diminetii.
De aceea tin sa-i multumesc pentru vizitele sale,pentru faptul ca ne citeste...desi in ultimul timp nu am avut mai nimic vesel de povestit.Si ca sa intri pe un blog,sa citesti tot numai lucruri triste,nu poate fi prea placut.Dar eu ii multumesc pentru faptul ca a inteles ca aceasta este viata mea,cu bune si rele,cateodata mai multe rele decat bune...Multumim Salmi ,si minunilor tale la fel.