Sambata fiind vreme frumoasa ne-am propus sa mergem in Nagoya,la parcul Higashiyama.Mai ales ca de vreo 2 saptamani s-au ieftinit taxele la drumurile express si nu ne mai costa atat de mult o iesire ca aceasta.
Zis si facut.Ne-am pornit de dimineata,eu cu o groaza de nervisori din cauza baietilor cei mari.Edi a stat 20 de minute sa-si aranjeze freza,iar H. s-a schimbat de 3 ori de haine.Intelegeam sa stau eu sa ma fandosesc in oglinda,ca am circumstante atenuante,sunt femeie,insa eu am fost cea care a asteptat dupa fundul lor.Sotul,fudul din fire,s-a imbracat cam subtire.Motivand ca in Nagoya este mult mai cald ca la noi.
Toata saptamana trecuta a nins la noi.Vreme urata.Piciulica se suie singurel acum in pat si se uita pe geam.Cam asta am facut toata saptamana trecuta,caci nu prea era de plimbare.Asa ca sambata fiind mai frumos am decis sa iesim din casa.
Haruto,ca niciodata,cumintel in scaunelul lui.Pana in Nagoya a tras un pui mic de somn.Si Edi.Caci,de cand este in vacanta se culca numai la ore tarzii,cu toata mustruluiala pe care i-o trag.
Prima data am vizitat Higashiyama Sky Tower,un turnulet de 100 de metri,in varful caruia ajungeai cu liftul,bineainteles,si de unde se vedea orasul pana hat departe.
Mai apoi am intrat in parcul propriu-zis.Era caldut afara,tocmai bine pt plimbare,insa cand si cand rafale de vant foarte rece,ne faceau sa ne zgribulim.
Ne-am oprit sa papam in fuga ceva si am inceput colindatul.Lui Haruto insa i s-a facut somn.Asa ca nu a apucat sa vada decat niste pasarele si elefantul.L-a luat somnul in carut.
Marea atractie a parcului era leul.Lumea statea la coada sa-l vada,am asteptat vreo 10 minute.Ce-mi place insa la japonezi,este ca sunt civilizati,nu se imping,nu se baga inaintea nimanui,asteapta cumintei sa le vina randul.
Edi era super entuziasmat.Alerga de la un animal la altul.
Apoi pt o scurta vreme mi-am amintit de Romania.Am intrat in sectorul animalelor domestice:caprite,vacute,cai,gaste,iepuri...Edi voia sa le mangaie pe toate.S-a multumit doar cu caprele si un porcusor de Guineea.
Mi-am dorit sa vizitez si Gradina Botanica,tot in incinta aceluiasi parc,insa H.ma anunta tremurand din taote incheieturile ca lui ii este foarte frig si ne asteapta la masina.L-a luat pe juniorul adormit si a plecat.Eu am mai ramas putin cu Edi ,plimbandu-ne printre ciresii infloriti,pe marginea lacului,savurand un pahar cu ceai fierbinte.
Frumoasa plimbare.Pacat ca juniorul nu a vazut mai multe animalute.Dar nu-i nimic, ca vom mai merge si alta data.Sunt atatea locuri de vizitat.
Am uitat sa spun ca cel mai mult m-a amuzat un papagal care spunea intr-una ,,Ohayo,,, adica ,,buna dimineata,,.

Premii ...

Din nou preiau niste premii cu intarziere.Multumesc Irina si scuze.Esti o draguta ca te-ai gandit si la mine.

Na,ca m-a furat somnul!
Ce sa fac?!Sunt si eu mic si obosesc repede.

In asteptarea verii

Precis Haruto nu-si mai aminteste vara trecuta.Era atat de mic...Insa stiu ca ii place sa fie subtire imbracat.Cand este gol ,il alerg tot patul ca sa-i pun hainute pe el.Se bate cu manutele pe burtica goala si chiuie.Iar atunci cand este frig si-l imbrac mai gros plange si se trage mereu de hainute.In plus,in casa cu greu il vezi cu sosete in picioare.Trebuie sa fiuv mereu atenta ca si le scoate.O fi de vina gena japoneza din el,caci japonezii,fie frigul cat de mare nu infofolesc copii.De multe ori am vazut prin magazine copii si bebelusi fara sosete,cu piciorusele vinete de frig si mucii pana la barba.Ei spun ca asa calesc copii.O alta chestie cu care nu sunt deacord este tinutul copiilor la gradinita fara sosete,in plina iarna.Chiar daca parintii il imbraca si-l incalta acolo este dezbracat si descaltat.Cica sa nu alunece pe parchet si sa se loveasca la cap,desi la copii asa mici nu am vazut pana acum sosete sau dresuri fara desene sau scrieri din pasta cauciucata,aplicata pe talpi.
Alt obicei ,barbar as putea spune,este sa dezbrace copii la pielea goala si sa-i scoata afara cand ninge,in plina iarna.Tot pentru calirea organismului.Mi-e teama de vremea care trece si care ma va aduce in pragul gradinitei implicit,caci copilului ii trebuie comunicarea,socializarea,prieteni noi.
Sunt multe cele care imi plac in Japonia,dar sunt si multe care ma lasa cu semne de intrebare si cu multa,multa nedumerire in suflet.Consider ca sunt adult si pot trece peste anomaliile lor,dar copii mei nu as vrea sa sufere nici macar o clipa datorita regulilor absurde care conduc uneori mintile oamenilor.
Multi spun:te-ai dus in tara lor trebuie sa le urmezi regulile.Dar cei care nu stiu...pentru straini sunt intotdeauna reguli nescrise,nascocite de mintea oamenilor rai,care vor sa arate ca acolo este tara lor,nu a celor ce vin sa locuiasca in ea.
Eu sunt o persoana foarte maleabila,dar cand vine vorba de copii mei...
Na,ca m-am luat cu vorba si am uitat sa va spun ca Haruto probeaza palarioara aproape zilnic...iar sandalutele sunt un deliciu...Prietena mea,din Tokyo,ni le-a facut cadou.Multumim.

New look

Desi stiu ca o sa-mi iau papara ,sub forma de reprosuri interminabile,de la fii-miu maine cand va vedea ca este expus iar privirilor lumii intregi,ma risc si va arat ce look nou si-a tras.
Acum 2 ani m-au pacalit si am cumparat o masina de tuns performanta,care face fel si fel de freze.Problema e ca,biata de ea,nu le face singura,mai trebuie sa o si manuiasca cineva.Si iata-ma cum m-am apucat de frezat. Eu.Eu care am o oroare sa tund pe cineva,am sechele de mic copil,am cosmaruri...eu...
Sa va povestesc.Eram de varsta baiatului cel mare.Poate mai mica cu un an.12 ani adica.Bunicul sarbatorea atunci venerabila varsta de 80 de ani.Toti fratii tatei si-au dat intalnire la noi acasa,ca la noi se simtea bunicul cel mai bine,sa-i faca o petrecere pt implinirea celor 80 de ani.Zis si facut.Au pus fiecare bani si l-au imbracat de la piele,cum se zice.Costum nou,camasa,cravata,pantofi,lenjerie...si mai ales ,preferata lui:palaria.
Era dimineata,mai era pana la ora 5-6 cand trebuiau sa vina toti.Mama si tata erau dusi cu treburi.Si numai ce-i vine lui sa-l tund.Eu:stai,bre,tataie,ca te tunde mama cand va veni.Cine s-a inteles cu el.Mi-a pus foarfeca in mana.Eu ,copil,mandra ca bunicul imi acorda atata incredere m-am apucat cu inima ticaind in piept,de podoaba lui capilara.L-am facut scari si scari de ziceai saracul de el ca e de la scoala de corectie,copil pedepsit.
Noroc ca i-au cumparat si palarie ca era indicat sa stea numai cu ea in cap dupa aceea.Ce-am mai plans...ce m-am mai suparat si amarat in sufletul meu ca i-am stricat bunatate de par.Si el radea,uitandu-se in oglinda ,si nu-mi zicea decat ca n-are nimic.Data viitoare va fi mai bine.Va dati seama ca pt mine nu a mai fost o data viitoare.
Asa ca tunsul barbatilor din familie e ca un cosmar pt mine.I-am tuns de cateva ori insa azi,profitand de faptul ca o prietena japoneza si-a deschis salon,l-am luat pe Edi si l-am dus acolo.Oricum pretentiile lui in materie de freze erau peste ceea ce putea iesi din manutele mele

Salmi,draga de ea,s-a gandit ca eu merit aceste premii.
Si ca ,baietii mei zambesc precum o gargarita in soarele diminetii.
De aceea tin sa-i multumesc pentru vizitele sale,pentru faptul ca ne citeste...desi in ultimul timp nu am avut mai nimic vesel de povestit.Si ca sa intri pe un blog,sa citesti tot numai lucruri triste,nu poate fi prea placut.Dar eu ii multumesc pentru faptul ca a inteles ca aceasta este viata mea,cu bune si rele,cateodata mai multe rele decat bune...Multumim Salmi ,si minunilor tale la fel.

Iata ca vremea a fost azi mai blanda si am putut iesi la o plimbare.Toata saptamana trecuta a ploua si a nins.Nu ca am fi fost in stare de plimbari...
Maine se implinesc 3 saptamani de cand s-a imbolnavit Haruto si nici acum nu este pe deplin insanatosit.Nu stiu ce parere au ceilalti romani care locuiesc in Japonia ,despre medicii japonezi,insa eu acum,sunt profund dezamagita.
Primul medic la care am fost cu Haruto m-a trimis acasa cu apa de ploaie,desi baiatul era destul de rau,avand temperatura 39.6.Dupa 2 zile in care am crezut ca voi inebuni de plansul lui si starea in care era am mers la unul din spitalele mari.Acolo au descoperit ca Haruto avea bronsita,desi eu am fost cea care a insistat.Am astm de la 2 ani si felul cum tusea si respira imi dadea semnale de alarma,cunoscand atat de bine aceste lucruri.L-au tinut 10 minute la aerosoli si mi-a dat pt acasa medicamente.Insa pt burtica nu mi-a dat nimic altceva decat ceea ce mi-a dat si primul doctor.Un praf pe care il dizolvam in lingurita si ma chinuiam 10 minute sa-l fac sa-l bea.Dar nici o imbunatatire dupa o saptamana.Avea saracutul si 8-10 scaune pe zi.De fapt facea numai apa,o apa verde.
Trec peste mai multe amanunte...De atunci a slabit 1,700 kg.
Astazi a fost prima zi cand a papat cu pofta ceea ce i-am pregatit.Caci de 3 saptamani am gatit si am aruncat.Cateodata lua o lingurita,insa dupa aceea incepea sa planga si imi intorcea spatele.Azi a papat,s-a jucat,a facut baita si acum doarme ca un ingeras.Sunt atat de fericita ca si-a revenit...parca simteam ca nu se mai termina odata.Mai ales ca m-am capatuit cu o infectie virala si-am mers din nou la spital,de data asta pt mine,si m-au tinut acolo cu copilul 4 ore si jumatate.Cica,asistenta de acolo:,,duce-ti-l acasa pana terminati,,.Eu:,,pai cu cine sa-l las ,femeie, acasa?,,Ea:pai n-ati zis ca e batrana acasa,soacra?,,...Si-atunci m-am enervat si i-am zis :cum sa las copilul cu o femeie care nici macar nu poate sa se duca singura la toaleta fara sa cada,care mai e si senila?tu gandesti?,,...Si atunci ea mi-a zis ca dureaza o ora,o ora jumate.Sa astept.Si am asteptat 4 ore ca sa intru la doctor cu o fata de balaur ,imi venea sa-l iau de cap.Si el ma vede in halul ala,aveam si febra mare,si copilul urla de oboseala si de foame,si-mi da ASPIRINA.Am crezut ca nu vad bine.M-am intors in cabinet si l-am balacarit...uneori mai scapam si pe romaneste ca aveam niste nervi...Cum e posibil sa tii o femeie cu copil mic atat la usa ta,intre atatia pacienti fiecare cu boala lui,copilul putand sa ia cu succes orice microb de acolo.Am incercat sa stau pe hol unde nu era nimeni si tot venea o ciufuta de aia si-mi zicea:doamna,dar v-am zis sa stati acolo...Si doctorul ala se plimba mai mult decat sa consulte!
Cand am plecat val-vartej am luat-o in primire si pe asistenta,caci eu o rugasem de vreo 2 ori sa ma schimbe la alt medic,caci erau 8 acolo.M-a trimis la incompetentul ala!
E groaznic sa ai grija de un bebe bolnav cand tu insuti esti bolnava.Aveam niste dureri de cap de-mi venea sa ma dau cu el de toti peretii.Am mai avut dureri din astea o singura data,cand eram insarcinata,prin 5 luni cred,aveam niste migrene,imi venea sa mor,nu puteam nici sa ridic capul de pe perna.
Iar el saracutu,cine stie ce dureri avea,daca e micut si nu poate sa spuna.Mi-o arata plangand si lipindu-se tot de pieptul meu,apoi ghemuindu-se sa adoarma.
E un chin si cu medicatia asta ca nu vrea cu nici un chip sa o inghita.Si atata timp,3 sapatamani aproape nu a vrut apa,nu a vrut ceai,nu mancare,nimic...Il mai pacaleam cu lingurita si-i mai dadeam putin ceai,insa dupa 2 lingurite nu mai voia.A fost un chin.
Ma uit cu ciuda la biberoanele de toate marimile si formele pe care le-am cumparat cand eram insarcinata.Stau pe post de bibelou ,ca n-am folosit decat vreo 3,din acelea micute.Cand era mic-mic,mai bea si el ceiut si apa...de cand am venit din Romania nu a mai vrut biberonul nici sa-l tai!
Cu boala asta am trecut peste niste evenimente importante pe care vreau sa le amintesc.
Pe 10 martie puiul a implinit 11 lunite.S-a simtit rau in ziua aia,ca asa l-as fi pupaciiiiiit.Am inceput numaratoarea inversa a ultimei luni.In curand puisorul nostru va implini PRIMUL ANISOR din viata lui.
Iar pe 13 martie tata a implinit 66 de ani.La multi ani tata!Iti doresc din tot sufletul multa sanatate si Domnul sa aiba grija mereu de tine.
L-am sunat in ziua aceea insa din cauza racelii nici nu m-a recunoscut,nici nu puteam vorbi de fapt.Ma chinuiam sa articulez cateva cuvinte si nu iesea decat un zgomot jalnic din gatul meu cat banita.
Astazi Samburel a mai tusit putin.Insa mi-a facut bucuria de a rade cu toate gingiile lui la vedere ,lasandu-ma sa vad dintisorul care a spart gingia de sus,in sfarsit.Gata!Avem 3 dintisori de acum!...Dar ma apuca o gheara de inima asa,gandindu-ma cat mai este pana ii vor da toti.Asta este!Bunica avea o vorba:cu rabdare s-a facut totul pe lumea asta.Asa este:rabdare...
Alte vesti?...Sotul a preluat cu brio stafeta la raceala.Si mi-e tare mila de el ca merge in continuare la servici in starea in care este.
Ma rog la Domnul pentru el si pentru Edi si soacra-mea,sa nu se pricopseasca si ei.
Va multumesc tuturor pentru grija si pentru compasiune.