De joi Samburelul este bolnav.Tocmai eram fericita ca anul acesta a trecut cu bine si nu s-a pricopsit cu nimic serios.Insa,de joi sunt innebunita.A inceput cu febra.38.Inca se mai juca prin casa.Incerca sa mearga singurel tinandu-se de pat.
Vineri am mers la doctor.M-a trimis acasa aproape la fel de nedumerita de cum mai dus,acum in plus bombanindu-l si pe H. ca nu a mers cu mine.Am plecat de la medic cu 4 supozitoare pt febra si ceva prafuri pt burtica ,caci avea diaree.
Toata ziua de sambata a facut febra,seara culminand cu temperatura de 39.6.A stat fara nici un chef de nimic,dormitand toata ziua,cand la mine in brate,cand la Edi,cand la tata.
Nici diareea nu a incetat cu toate prafurile pe care i le-am dat regulat,asa cum a zis medicul.Mi-a zis ca are un virus.De ce natura nu stie.Desi i-a luat sange,am inteles ca abea dupa ceva timp poate sti ce fel de virus este.Mi-as fi dorit sa fi fost si H. cu mine...Doctorul mi-a tot aratat carti cu tot felul de virusi si boli,numele lor fiind scris in latineste,el a crezut ca eu inteleg.De ce oare japonezii cred ca strainii cunosc toate limbile pamantului?Multi incearca sa-ti vorbeasca in engleza,cu un accent groaznic,crezand ca tu stii ce spune.Eu ,de bine de rau stiu,dar sunt multi care nu stiu engleza pentru ca nu asta este limba lor de origine.
Mi-a spus sa mai vin luni.Am plecat de acolo cu speranta ca nu-i va mai fi asa rau.
Ieri,duminica,am plans de mila lui.A avut numai febra de peste 39.Ii scadea putin si iar crestea.Medicamentele erau oricum foarte slabe.Doctorul mi-a zis ca,,sa lasam organismul sa lupte cu virusul,,.Da,sunt de acord.Dar nu asa.Nu pot sta sa ma uit cum se chinuie copilul meu cu febra mare,dureri...atatea zile nu a mancat nimic.Doar san.M-am felicitat in gand ca nu l-am intarcat.A fost singurul mod de al linisti,tinandu-l la pieptul meu...arzand de ma luau caldurile pe mine.Atipea putin si se trezea urland.Una peste alta se vede cum ,in curand,ii va da un dintisor sus.
Diareea nu a incetat atatea zile.Face o apa verde.Iar aseara a facut cu ceva mucozitati sancvinolente.Peste o ora mergem la doctor.Abea astept sa-l iau de cap si sa-l pocnesc de pereti.
Ma simt epuizata.Atunci cand reusesc sa-mi reincarc bateriile trebuie sa existe ceva care sa ma aduca din nou in pragul colapsului.Am dormit ,,iepureste,,atatea nopti incat acum mi-e teama sa mai vina noaptea.Sper sa fie bine...Sper sa-i treaca si sa nu mai aibe niciodata in viata astfel de momente.
Ieri a fost ziua femeii,ziua mamei si asa cum am mai spus-o am simtit cu toate puterile ce inseamna sa fii mama.Mi-as dori in astfel de momente sa pot avea o putere si sa iau durerile copiilor mei,sa ma doara pe mine,sa-i pot salva de la suferinta.

LA MULTI ANI

Doresc tuturor mamelor,femeilor si domnisoarelor sa fie fericite si iubite,mangaiate si dorite,mereu cu zambetul pe buze si in suflet,sa nu cunoasca lacrima si nici durerea...cred ca este tot ceea ce ar fi bun pentru noi,femeile.
Pentru mine ziua nu a fost asa buna...sau poate ca Bunul Dumnezeu m-a facut sa fiu mai constienta,sa simt mai acut sentimentul de mama.Am sa va poveztesc mai tarziu de ce.
Va doresc numai bine si fie ca soarele sa va lumineze si sa va incalzeasca mereu viata!Va daruiesc cateva floricele timpurii din gradinita mea.Cu drag tuturor.

Vremuri apuse

Imi place sa scriu.De cand ma stiu cred.Orice.Pana si banalele scrisori si felicitari.Aici de fapt voiam sa ajung.De cand m-am mutat aici am tot scris scrisori celor dragi si prietenilor.Primeam si eu la randul meu.Apoi de cand cu timpul petrecut la calculator,caci acum 2 ani ne-am luat unul mai performant,nu mi-a mai scris nimeni.Toata lumea preferand sa-mi lase un mail sau o felicitare virtuala.
Cand si cand deschid cutia in care am pastrat toate scrisorile si felicitarile si le recitesc.La ale mamei plang intotdeauna...si ma apuca nostalgia cand dintre filele unei scrisori mai cade cate-un ghiocel presat ,din gradina ei,cate-o frunza de iedera sau o mica violeta de padure...
Scrisori nici eu nu prea am mai scris dar de sarbatori trimit mereu felicitari.Chiar si acum ,pt martisor am pus la posta 10 felicitari.
Mi-e dor sa mai gasesc in cutia postala un plic cu numele meu...nu numai facturi de plata...o scrisoare cat de mica...sa pot zambi si sa desfac plicul cu nerabdare.
Frumoasa senzatie iti da primirea unor vesti puse intr-un plic pt tine...Pacat ca nimeni nu mai face asta acum...

Din nou muzica...

rimi Natsukawa cu ,,17 sai,,.O melodie draguta...

Prieteni noi

Ieri o prietena a plecat intr-o mica calatorie cu familia,insa la hotelul unde opreste nu au voie si cu animalute.Asa ca,Bella,catelusa ei ne-a fost adusa in vizita pt 2 zile,rugandu-ne sa avem grija de ea.
Cum au reactionat copii?Edi a plimbat-o in exces ieri si a dormit cu ea in pat,asta dupa ce s-au jucat o ora jumate continuu.Mi-a placut ca a fost cuminte si nu s-a bagat sub plamuma lui,ci a stat la picioarele lui,sus pe pilota.
Iar Haruto?Acestea sunt primele poze de cand a vazut-o prima oara.A fost dragoste la prima vedere.

Martisor

Iata ca a venit si luna martie!Ne pregatim incet ,incet pentru intampinarea primaverii.La noi mai greu va sosi,caci aici iernile sunt atat de lungi...
Azi am fost iar chiauna de somn ,caci Samburelul nu a dormit prea bine azi noapte.
S-a trezit pe la ora 8 si a inceput sa ma traga de par si sa-mi bage degetele in ochi,ca sa ma trezesc si sa ma joc cu el.Ne-am jucat putin si-apoi l-am lasat cu Edi sa ma duc la bucatarie,pt a pregati micul dejun.M-am indreptat glont spre filtrul de cafea,ca un drogat care se duce sa-si ia doza zilnica.Cat timp filtrul isi facea treaba,am incropit ceva pt cei mari ,lui Samburel urmand sa-i dau sa pape dupa aceea,caci numai ce golise ,,biberoanele,,mamicii de lapte.
Constat ca nu mai este zahar in cutie.Caut in dulap dupa o punga noua,cu ochii la ceea ce faceam si cu urechile la sforaitul filtrului.In sfarsit s-a oprit!Pun repede in cani,mie mai mult zahar si un sfert de cana lapte.Lui H. ii place mai amara,asa ca nu i-am pus decat o lingurita.Ma duc sa-i chem la masa si eu raman cu Haruto sus...cu gandul la cafeaua aburinda ce ma astepta pe masa din bucatarie.In sfarsit,vine Edi de jos si cobor eu.H.a mancat tot ,dar nu si-a baut cafeaua.Pe masa zace un mototol de servetele ,toate ude cu..cafea!Iar s-a fript la limba si-a scuipat peste tot cu cafea.Ma uit la perdele,sunt in regula,pe jos,totul ok.Imi zambeste ridicand capul din ziar si-mi zice sa gust si eu cafeaua.Il intreb de ce si-mi zice sa gust si sa nu mai intreb nimic.Bag boticul in cana mea,iau o gura zdravana si ma pregatesc sa-l apostrofez:ce-are ,draga,cafeaua?Mai vrei zahar?...Dar dintr-o data mi se ridica parul in cap,simturile o iau razna si fug disperata spre ghiuveta.In loc de zahar am pus sare.Era ...ce sa va spun,groaznica!Nu m-am uitat atent la punga si am patit-o!
H. razand cu gura pana la urechi imi zice sa nu mai fac nazuri altadata la cafeaua lui,caci duminica el se trezeste devreme si merge sa cumpere cafea,iar daca inca dorm cand se intoarce,vine si mi-o pune pe noptiera.Ca,a auzit el ca europenii sunt romantici rau si prefera cafeluta la pat.Si de aceea de atata timp el imi cumpara cafea si vine si mi-o aduce.De cate ori nu i-am spus razand,ca romantic ar fii,sa fim amandoi in pat si sa bem cafeaua impreuna...Of...
M-am lungit cu vorba si am uitat sa va spun ca va doresc o primavara cat mai frumoasa si mai plina de bucurii.Mi-e dor sa mai merg pe strada si sa vad pe revereul hainelor la femei,fetite si adolescente un mic snur alb-rosu ,simbol al zilei de 1 MARTIE.
Va doresc multe flori in suflet si primavara sa va mangaie inima cu prospetimea si frumusetea ei.

Au trecut cateva zile de cand nu am mai scris.Ma simt obosita si fara nici un chef de viata.
Azi am fost la sedinta cu parintii,la Edi la scoala.Au avut si un fel de lectie deschisa.Au vorbit despre tari,capitale,presedinti,populatie...M-a bucurat sa vad ca Edi ridica mereu mana sa dea raspuns.A si raspuns de cateva ori,mai ales ca profesorul nu avea pe cine sa puna,doar Edi avand mana ridicata.Mai are insa mult de invatat,de recuperat adica,inca nu este la acelasi nivel cu ceilalti.
Ieri a fost ziua lui H.Nu am sarbatorit ca in alti ani.I-am cumparat doar cadou si ceva prajituri.Chiar nu ne ardea,dat fiind situatia soacra-mi.Am fost si la ea la spital.A slabit mult...I se lumineaza fata de cate ori mergem si-l vede pe Haruto.
Azi dimineata eram atat de obosita incat am zacut mai departe in pat fara a avea puterea sa ma ridic.I-am adus lui Haruto ceva jucarii si carticele pentru a sta cumintel langa mine,macar 20 de minute.Desi stiu ca ma trage de par,imi baga degetele in nas si in ochi si ma calareste ca la cursele de cai...Doar un pic as mai fi stat in pat.
La un moment era atat de linistit incat ma fura somnul.Si dintr-o data,instinctul matern isi spune cuvantul.Mi-a sunat ca un clopotel in creieri.De ce sta asa cuminte?
Aseara inainte de culcare mi-am dat cu crema ca de obicei si am lasat pe noptiera crema de maini si cea pt calcaie.Deschid ochii si il vad stand cu spatele si il aud plescaind.Ce mananca?De obicei mai fura cate un coltisor de carticica atunci cand nu sunt atenta...
El molfaia linistit , fara sa se strambe ,crema de calcaie,care e si putin mentolata.Era plin pe manute,pe pijama si se stersese si pe cearceaf.Am intrat in priza repede ,l-am curatat pe limba cu un prosop si pe manute,la gurita.El se uita mirat la mine ,ce sunt asa repezita si plescaia mai departe.
Cum o fi reusit sa o deschida nu stiu...Ceea ce stiu este ca ,sigur,nu voi mai lasa astfel de lucruri la indemana lui,oricat de obosita as fi.