Martisor

Iata ca a venit si luna martie!Ne pregatim incet ,incet pentru intampinarea primaverii.La noi mai greu va sosi,caci aici iernile sunt atat de lungi...
Azi am fost iar chiauna de somn ,caci Samburelul nu a dormit prea bine azi noapte.
S-a trezit pe la ora 8 si a inceput sa ma traga de par si sa-mi bage degetele in ochi,ca sa ma trezesc si sa ma joc cu el.Ne-am jucat putin si-apoi l-am lasat cu Edi sa ma duc la bucatarie,pt a pregati micul dejun.M-am indreptat glont spre filtrul de cafea,ca un drogat care se duce sa-si ia doza zilnica.Cat timp filtrul isi facea treaba,am incropit ceva pt cei mari ,lui Samburel urmand sa-i dau sa pape dupa aceea,caci numai ce golise ,,biberoanele,,mamicii de lapte.
Constat ca nu mai este zahar in cutie.Caut in dulap dupa o punga noua,cu ochii la ceea ce faceam si cu urechile la sforaitul filtrului.In sfarsit s-a oprit!Pun repede in cani,mie mai mult zahar si un sfert de cana lapte.Lui H. ii place mai amara,asa ca nu i-am pus decat o lingurita.Ma duc sa-i chem la masa si eu raman cu Haruto sus...cu gandul la cafeaua aburinda ce ma astepta pe masa din bucatarie.In sfarsit,vine Edi de jos si cobor eu.H.a mancat tot ,dar nu si-a baut cafeaua.Pe masa zace un mototol de servetele ,toate ude cu..cafea!Iar s-a fript la limba si-a scuipat peste tot cu cafea.Ma uit la perdele,sunt in regula,pe jos,totul ok.Imi zambeste ridicand capul din ziar si-mi zice sa gust si eu cafeaua.Il intreb de ce si-mi zice sa gust si sa nu mai intreb nimic.Bag boticul in cana mea,iau o gura zdravana si ma pregatesc sa-l apostrofez:ce-are ,draga,cafeaua?Mai vrei zahar?...Dar dintr-o data mi se ridica parul in cap,simturile o iau razna si fug disperata spre ghiuveta.In loc de zahar am pus sare.Era ...ce sa va spun,groaznica!Nu m-am uitat atent la punga si am patit-o!
H. razand cu gura pana la urechi imi zice sa nu mai fac nazuri altadata la cafeaua lui,caci duminica el se trezeste devreme si merge sa cumpere cafea,iar daca inca dorm cand se intoarce,vine si mi-o pune pe noptiera.Ca,a auzit el ca europenii sunt romantici rau si prefera cafeluta la pat.Si de aceea de atata timp el imi cumpara cafea si vine si mi-o aduce.De cate ori nu i-am spus razand,ca romantic ar fii,sa fim amandoi in pat si sa bem cafeaua impreuna...Of...
M-am lungit cu vorba si am uitat sa va spun ca va doresc o primavara cat mai frumoasa si mai plina de bucurii.Mi-e dor sa mai merg pe strada si sa vad pe revereul hainelor la femei,fetite si adolescente un mic snur alb-rosu ,simbol al zilei de 1 MARTIE.
Va doresc multe flori in suflet si primavara sa va mangaie inima cu prospetimea si frumusetea ei.

Au trecut cateva zile de cand nu am mai scris.Ma simt obosita si fara nici un chef de viata.
Azi am fost la sedinta cu parintii,la Edi la scoala.Au avut si un fel de lectie deschisa.Au vorbit despre tari,capitale,presedinti,populatie...M-a bucurat sa vad ca Edi ridica mereu mana sa dea raspuns.A si raspuns de cateva ori,mai ales ca profesorul nu avea pe cine sa puna,doar Edi avand mana ridicata.Mai are insa mult de invatat,de recuperat adica,inca nu este la acelasi nivel cu ceilalti.
Ieri a fost ziua lui H.Nu am sarbatorit ca in alti ani.I-am cumparat doar cadou si ceva prajituri.Chiar nu ne ardea,dat fiind situatia soacra-mi.Am fost si la ea la spital.A slabit mult...I se lumineaza fata de cate ori mergem si-l vede pe Haruto.
Azi dimineata eram atat de obosita incat am zacut mai departe in pat fara a avea puterea sa ma ridic.I-am adus lui Haruto ceva jucarii si carticele pentru a sta cumintel langa mine,macar 20 de minute.Desi stiu ca ma trage de par,imi baga degetele in nas si in ochi si ma calareste ca la cursele de cai...Doar un pic as mai fi stat in pat.
La un moment era atat de linistit incat ma fura somnul.Si dintr-o data,instinctul matern isi spune cuvantul.Mi-a sunat ca un clopotel in creieri.De ce sta asa cuminte?
Aseara inainte de culcare mi-am dat cu crema ca de obicei si am lasat pe noptiera crema de maini si cea pt calcaie.Deschid ochii si il vad stand cu spatele si il aud plescaind.Ce mananca?De obicei mai fura cate un coltisor de carticica atunci cand nu sunt atenta...
El molfaia linistit , fara sa se strambe ,crema de calcaie,care e si putin mentolata.Era plin pe manute,pe pijama si se stersese si pe cearceaf.Am intrat in priza repede ,l-am curatat pe limba cu un prosop si pe manute,la gurita.El se uita mirat la mine ,ce sunt asa repezita si plescaia mai departe.
Cum o fi reusit sa o deschida nu stiu...Ceea ce stiu este ca ,sigur,nu voi mai lasa astfel de lucruri la indemana lui,oricat de obosita as fi.

As fi vrut...

As fi vrut sa scriu despre ceva vesel.Ca de exemplu despre frumosul sfarsit de saptamana pe care l-am avut.Petrecut in compania unei mici parti din comunitatea romana aici,in Japonia.
Insa nu pot.tristetea care imi invadeaza sufletul acum nu ma lasa sa scriu despre veselie.Nu pot zambi atunci cand sotul meu este trist.Ar fi mult sa spun ca varsa o lacrima.Japonezii sunt altfel decat noi.Eu daca as fi fost in locul lui cred ca eram in coma de atata plans.Dar el incearca sa fie tare...pana cand nu stiu...
Azi soacra mea a facut comotie cerebrala.De fapt ,e aiurea sa spun azi.Ea cred ca a facut-o mai demult.Pentru ca vara trecuta a cazut de 2 ori pe strada din cauza ametelilor puternice.Am tot rugat-o sa mearga la doctor si ea mi-a tot spus ca este bine sa nu-mi fac griji.
...Si azi,azi ni s-a spus ca are un cheag de sange la creierul mic ,foarte mare,ca sunt putine sanse sa-si revina.
As vrea atat de mult sa nu mai existe boala pe pamant...Stiu ,gandesc ca si un copil.Cand eram mica,pe la vreo 8 ani,bunica mea draga a murit din cauza unei comotii cerebrale.Pe atunci nu stiam ce inseamna,sau cat de grav este.Stiu ca ma rugam zi si noapte plangand sa invie,sa nu mai existe boala pe pamant,la nimeni.In sufletul meu de copil suferinta luase proportii uriase si ma speria.Nu mai pierdusem pe nimeni drag...Mult timp dupa aceea vorbeam singura prin casa,inchipuindu-mi ca buni e cu mine,ma vegheaza,asa cum vazusem in filme.
Acum nu mai sunt un copil,insa suferinta ia aceleasi proportii uriase in sufletul meu cand este vorba de pierderea cuiva.
Ma asteapta vremuri grele...nici nu vreau sa ma gandesc...

Atari Kousuke imi mangaie sufletul atat de bland in aceste momente...

Leapsa

Am luat si eu leapsa,cu intarziere.Intai mi-a pasat-o Totoro,iar apoi Mononoke.Imi cer scuze dar nu am avut timp de o postare,si am avut o stareeeeeeeee.
Leapsa presupune sa spun 7 lucruri adevarate si 7 false,toate despre mine.
-Conduc masina de 10 ani.-F
-Imi place incaltamintea cu toc.-A
-Imi plac fluturii.-A
-Sunt innebunita dupa bucataria vietnameza.-F
-Nu mananc dulciuri.-A
-Colectionez carti postale.-F
-Sotul meu este mai tanar cu 10 ani decat mine.-F
-Am un baiat si o fetita.-F
-Imi plac cerceii,am foarte multe perechi.-A
-Locuiesc in sudul Japoniei,pe o insula.-F
-Am mania curateniei.-A
-Imi plac motocicletele.-A
-Urasc gandacii de tot felul.-A
-Am absolvit faculatatea de drept.-F
Ramane sa ghiciti care sunt cele false si cele adevarate,desi este cam greu.
As da leapsa mai departe dar cam toti cei care ii stiu ,au avut-o.Asa ca am sa o dau Biancai,lui Mamichan si lui Dragonika.

Cu drag pentru sotul meu ...caruia m-am chinuit o ora sa-i traduc cat mai bine acest cantec atat de drag mie.

Numai mama sa nu fii

Agonizez.Ma simt sfarsita.Daca as reusi sa dorm acum m-as cufunda intr-un somn adanc ,din care nu stiu daca m-as mai trezi.Starea mea cred ca se cheama:oboseala la superlativ.
Se luminase de ziua si Haruto nu dormise 2 ore cumulate.Atipea si dupa cel mult 15-20 de minute incepea sa urle.Dar urlat,nu gluma!La inceput l-am leganat si l-am pus la san ,dar dupa vreo 2 ore pur si simplu nu am mai rezistat.Ma tot intreb ce o avea?Nu cred ca il doare ceva...alta trebuie sa fie cauza,insa disperata cum sunt acum ,imi scapa!Nu reusesc sa-mi dau seama...
Azi am fost precum un robot.Basca ,sotul trebuia sa mearga la o inmormantare si trebuia sa-i pregatesc costumul si sa-i calc camasa.Pur si simplu imi venea sa ma intind pe jos si sa zac acolo in nestire.
Nici pe ziua nu a fost mai altfel.S-a trezit pe la 11 ,dupa un somn zbuciumat,intrerupt de cateva urlete,cateva inghitituri de lapte si n zvarcoliri.
Incerc sa inteleg ce-l supara.Nici cu Edi nu am dormit pana pe la un an,insa nu urla asa noaptea.Ziua e disperat dupa mine.Nu ma pot duce nici pana la toaleta sa nu urle de zici ca-l taie cineva.
Desi am zis ca-l voi alapta pana la un an,m-am hotarat sa-l intarc.Probabil ca dupa aceea va reusi sa doarma noaptea,si voi reusi performanta si de al culca din nou in patutul lui.
Nu stiu cum sa procedez.Nu am mai trecut prin asa ceva si ceva sfaturi de la mamici cu experienta mi-ar prinde bine.
Pe de alta parte,cel mare,Edi ma omoara cu bazdacurile lui.Na,pubertatea!Adolescenta!Insa ,acum chiar am nevoie de liniste si de ajutor.
Unde inainte era tot tolanit in camera de zi de trebuia sa-l ocolesc de fiecare data,acum nu-l mai vad cu orele.Vine de la scoala si nu mai iese din camera lui decat sa manance si seara la baie,respectiv spalat pe dinti.Cica:,,lasa-ma ,mama,ca am si eu nevoie de intimitate!,,.Nu mai zic ce show este cu imbracamintea,cu fitele,cu umblatul mai mult dezbracat pe frigul asta.
Apoi,majoritatea colegilor de clasa fumeaza deja si beau cafea,iar mie iesitul cu ei imi pune inima pe jar.S-a suparat odata pe mine ca a venit din oras si l-am pus sa sufle ,sa vad daca a fumat.Nu stiu cum sunt alti parinti,dar eu nu vreau ca fiul meu sa fumeze de la 13 ani.
Am vazut ca japonezii nu au nici o treaba cu faptul ca ,copii lor beau cafea.Exista la vanding machine tot felul de cafelute cu lapte sau fara.Am vazut si copii de 6-7 ani band,fara nici o problema.
Eu i-am luat lui Edi cacao de cand era mai mic.,si acum mi-a zis suparat ca il tot tratez ca pe un copil mic.Ca prietenii si colegii lui beau cafea ,nu cacao!
In schimb ma bucur ca-i acorda lui Haruto destul timp ,de joaca si atentie frateasca.
Insa eu ma simt obosita.Si intr-un fel daramata.Parca simt ca nu mai trece timpul odata sa trec si peste asta.Pe de alta parte nu vreau nici ca timpul sa treaca repede.Imi vreau copii cat mai mult timp langa mine.Edi ca maine creste si va pleca...De acum isi face ganduri de insuratoare!