Astazi Haruto a implinit un anisor si 8 luni.Fiind o zi minunata din punct de vedere meteorologic ,am hotarat sa sarbatorim in natura.
La Shinhotaka Ropeway am mai fost de 3 ori , dar niciodata in luna decembrie.
Si profitand de faptul ca mama este aici ,am dorit sa o duc sa vada ceva magnific.
Biletul e putin mai scump insa merita toti banii.Iar cei ce au ocazia sa viziteze acest loc le garantez ca nu vor regreta.Cei ce nu pot ajunge in acest loc il pot vedea in fotografiile mele.Privelistea e superba.Uiti de tot si de toate,iti clatesti mintea si sufletul.
Am urcat cu masina pana la 1117 mmetri.Pana la prima telecabina.Ne-am imbarcat.Doar noi.Azi e joi si nu prea sunt turisti.
Urcam pana la1308 metri.Acolo este un popas superb cu onsen ,restaurante ,alei pe care te poti plimba in voie.Ne plimbam putin si bem un ceai cald.Haruto e fericit de spatiul vast in care poate alerga nestingherit. De la geamul cafenelei privim putinii turisti ce-si alina picioarele in onsenul special construit pentru o astfel de relaxare.
Se face ora imbarcarii pentru a doua telecabina.Aceasta va urca pana la 2156 metri. Suntem intrebati daca dorim la parter sau la etajul telecabinei.Evident alegem etajul.
Se lasa tacerea in timp ce urcam.Ochii nostri avizi de frumos nu mai prididesc .
Haruto se tine strans de geaca tatei.Ii este frica.Degetul imi amorteste pe butonul aparatului de fotografiat.As lua cu mine privelistea asta.
Hotarat lucru acest loc primeaza in inima mea.
Sus zapada.Insa este cald,desi ne asteptam la temperaturi scazute.Haruto fuge de la un capat la altul,pe imensul platou construit de inventivii japonezi.
Mamei ii dau lacrimile.Nu si-a imaginat vreodata un astfel de loc.
Filmam , fotografiem non-stop.Apoi mergem la o bulgareala,in padure.haruto e super curios si incantat de ,, ceva-ul,, alb stralucitor ce-i scartie sub ghetute.
Apoi mergem sa cumparam suveniruri si sa mancam o supa calda.Evident,tot cu ochii pe geam. Mama nu ar mai vrea sa plece.Insa deja este ora 4 si Peste putin timp se va insera si se va face frig. Urmam acelasi traseu si iata-ne in masina spre casa.
O zi superba de decembrie intr-un loc mirific.
Va invit sa-l descoperiti in umilele mele poze care redau doar putin din frumusetea acestui loc.
2 comentarii:
ce frumos povestesti! parca mi dau si mie lacrimile ,,imaginandu mi o pe mama aici ..sa aveti parte de cat mai multe zile placute si va astept si pe la noi!
Multumesc mult ,Ana.E grozav sa o ai pe mama aproape.desi am mai promis,chiar vom veni in Toyama ,caci vreau sa-i mai arat mamei una ,alta.Te pup si va doresc numai bine.Multumesc mult pt vizita.Mamei i-a placut blogul tau.Ii aratam produsele de patiserie.pup.
Trimiteți un comentariu