Ramas bun

Ea este Saku.Saku chan.Sau mai bine zis : A FOST.Pentru ca astazi acest membru drag al familiei mele,s-a stins...

Tristetea m-a coplesit si-as vrea sa scriu cateva randuri despre ea,despre veselia ei.Scriu plangand pentru ca mi-a fost tare,tare draga.

Am primit-o pe Saku in dar de la cele 2 nepoate ale sotului meu in Ajunul Anului Nou 2005-2006.La inceput nu am fost prea incantata dat fiind mizeria pe care o fac pasarile,eu avand antecedente din copilarie.Dar fiindca Edi isi dorea tare mult o vietate in casa[el isi dorea catel de fapt] asa ca a fost dispus sa o adopte pe Saku.Cu mari promisiuni de a o hrani si ai face curat.Bineanteles ca nu a durat decat o sapatamana pana ce promisiunile au fost uitate.

La inceput mi-a fost teama de ea pentru ca musca cu ciocul ei ascutit pana la sange.Sotul meu era cel care ii facea curat si care incasa muscaturile.Treptat ,eu fiind toata ziua cu ea acasa,s-a obisnuit mai mult cu mine,eu hranind-o si vorbind cu ea tot mereu.

De cand am luat-o isi striga singura numele.Era asa de dragalasa atunci cand vedea ca nu este bagata in seama incepea sa-si strige numele ca sa-i acorzi atentie.Ii dadeam drumul din casuta ei zilnic,seara dupa ce mancam si tot singurica intra la loc.Cel mai mult ii placea sa-i dam drumul inainte de a spala vasele pentru ca atunci cand imi vedeam de aceasta treaba domestica ,ea venea pe umarul meu si de acolo incet cobora pe brat pana imi ajungea in palme,pe care evident le faceam caus ca sa se stranga apa,iar ea sa se balaceasca.Ma stropea din cap pana in picioare cu balaceala ei insa ma amuza teribil.Dupa ce termina,se urca frumusel inapoi pe umar unde incepea sa se frece de tricoul meu ,ca sa se stearga.

Ii placea sa rupa hartiute subtiri pe care apoi si le infigea in coada,de ziceai ca-i paun!Si incercam sa o enervez furandu-i-le.Ii placea sa fie mangaiata si de multe ori a adormit in causul mainilor noastre.Si,vai,ce scandal facea atunci cand nu o bagai in seama.

Imi tinea comapanie atunci cand gateam si vorbeam cu ea...Imi va lipsi enorm...mi-a lasat un gol in suflet pe care nu-l pot umple caci Saku nu se mai intoarce...

Sper ca ai ajuns in raiul pasarilor si mai sper ca acolo sa-ti fie bine.Imi va fi dor de tine,mica mea prietena,de cantatul tau,de veselia ta...Te-ai stins si odata cu tine si dorinta mea de a mai avea vreodata o alta necuvantatoare.Doare prea mult despartirea ...Ramas bun,micuto...

Canicula

Astazi a fost canicula,iar Haruto a fost marait toata ziua.Sunt insa fericita ca a reusit sa bea putin ceai.E un progres dupa atatea zile de scuipat biberonul afara.Am incercat si cu lingurita insa tine ceaiul in gura si gura bineanteles deschisa,pana ce varsa tot continutul pe el.
De vreo saptamana au cam inceput sa-i curga balutele si tare mi-e teama ca-i vor da dintisorii devreme.
Astazi am mers putin la rau,sa ne balacim.Edi a fost cel mai fericit,in schimb Haruto a marait tot drumul si chiar cand am ajuns,a adormit.
Ajunsi acasa,am facut baita si am papat,adormind,ca de obicei,cu titica in gura.Ii place tare mult la baita si de cele mai multe ori de placere adoarme.In schimb ,lotiunea de corp pentru bebei nu o suporta de nici o culoare.E o adevarata lupta dupa baie pana reusesc sa-l ung si sa-l masez putin.Au fost si dati cand nu am reusit,ca urla atat de tare incat am renuntat.La celelalte chinuri,cum ar fi curatarea urechiuselor si a nasucului,sta fara sa zica nici pis.Sotul rade de multe ori zicand:e japonez 100%!Nici lui nu-i plac de fapt cremele pentru corp,dar fiindca mie imi sunt indispensabile nu maraie nimic.
Japonezii sunt o specie ciudata de oameni.Pe zi ce trece mai invat cate ceva despre ei.Insa multe sunt cele cu care nu ma pot impaca,din stilul lor de viata vorbind.
Ma intreb cum va fi Haruto atunci cand va fi mare?Dar Edi?Oare ce vor devenii copii mei?
Sunt multe intrebarile care imi framanta mintea in fiece clipa.Se perinda prin mintea mea ca trenurile in gara.Se opresc,poposesc putin si apoi se urnesc unele spre uitare,altele spre aduceri aminte.Daca as putea avea raspuns la toate intrebarile probabil ca nu as mai avea framantari...si fara framantari oare cum e viata?
Filozofez la ora asta tarzie din noapte...Dar nu ma pot stapani.Sunt fericita ca sunt mamica baieteilor mei frumosi.Sunt fericita ca Dumnezeu m-a ales pe mine...Eu,cea care se stingea incet acum ceva ani.Eu ,cea care nu mai avea glas sa-si strige durerea...Eu ,care m-am ridicat precum pasarea Phoenix din propria-i cenusa,cladind cu lacrimi si sperante o noua viata.