Iata ca vremea a fost azi mai blanda si am putut iesi la o plimbare.Toata saptamana trecuta a ploua si a nins.Nu ca am fi fost in stare de plimbari...
Maine se implinesc 3 saptamani de cand s-a imbolnavit Haruto si nici acum nu este pe deplin insanatosit.Nu stiu ce parere au ceilalti romani care locuiesc in Japonia ,despre medicii japonezi,insa eu acum,sunt profund dezamagita.
Primul medic la care am fost cu Haruto m-a trimis acasa cu apa de ploaie,desi baiatul era destul de rau,avand temperatura 39.6.Dupa 2 zile in care am crezut ca voi inebuni de plansul lui si starea in care era am mers la unul din spitalele mari.Acolo au descoperit ca Haruto avea bronsita,desi eu am fost cea care a insistat.Am astm de la 2 ani si felul cum tusea si respira imi dadea semnale de alarma,cunoscand atat de bine aceste lucruri.L-au tinut 10 minute la aerosoli si mi-a dat pt acasa medicamente.Insa pt burtica nu mi-a dat nimic altceva decat ceea ce mi-a dat si primul doctor.Un praf pe care il dizolvam in lingurita si ma chinuiam 10 minute sa-l fac sa-l bea.Dar nici o imbunatatire dupa o saptamana.Avea saracutul si 8-10 scaune pe zi.De fapt facea numai apa,o apa verde.
Trec peste mai multe amanunte...De atunci a slabit 1,700 kg.
Astazi a fost prima zi cand a papat cu pofta ceea ce i-am pregatit.Caci de 3 saptamani am gatit si am aruncat.Cateodata lua o lingurita,insa dupa aceea incepea sa planga si imi intorcea spatele.Azi a papat,s-a jucat,a facut baita si acum doarme ca un ingeras.Sunt atat de fericita ca si-a revenit...parca simteam ca nu se mai termina odata.Mai ales ca m-am capatuit cu o infectie virala si-am mers din nou la spital,de data asta pt mine,si m-au tinut acolo cu copilul 4 ore si jumatate.Cica,asistenta de acolo:,,duce-ti-l acasa pana terminati,,.Eu:,,pai cu cine sa-l las ,femeie, acasa?,,Ea:pai n-ati zis ca e batrana acasa,soacra?,,...Si-atunci m-am enervat si i-am zis :cum sa las copilul cu o femeie care nici macar nu poate sa se duca singura la toaleta fara sa cada,care mai e si senila?tu gandesti?,,...Si atunci ea mi-a zis ca dureaza o ora,o ora jumate.Sa astept.Si am asteptat 4 ore ca sa intru la doctor cu o fata de balaur ,imi venea sa-l iau de cap.Si el ma vede in halul ala,aveam si febra mare,si copilul urla de oboseala si de foame,si-mi da ASPIRINA.Am crezut ca nu vad bine.M-am intors in cabinet si l-am balacarit...uneori mai scapam si pe romaneste ca aveam niste nervi...Cum e posibil sa tii o femeie cu copil mic atat la usa ta,intre atatia pacienti fiecare cu boala lui,copilul putand sa ia cu succes orice microb de acolo.Am incercat sa stau pe hol unde nu era nimeni si tot venea o ciufuta de aia si-mi zicea:doamna,dar v-am zis sa stati acolo...Si doctorul ala se plimba mai mult decat sa consulte!
Cand am plecat val-vartej am luat-o in primire si pe asistenta,caci eu o rugasem de vreo 2 ori sa ma schimbe la alt medic,caci erau 8 acolo.M-a trimis la incompetentul ala!
E groaznic sa ai grija de un bebe bolnav cand tu insuti esti bolnava.Aveam niste dureri de cap de-mi venea sa ma dau cu el de toti peretii.Am mai avut dureri din astea o singura data,cand eram insarcinata,prin 5 luni cred,aveam niste migrene,imi venea sa mor,nu puteam nici sa ridic capul de pe perna.
Iar el saracutu,cine stie ce dureri avea,daca e micut si nu poate sa spuna.Mi-o arata plangand si lipindu-se tot de pieptul meu,apoi ghemuindu-se sa adoarma.
E un chin si cu medicatia asta ca nu vrea cu nici un chip sa o inghita.Si atata timp,3 sapatamani aproape nu a vrut apa,nu a vrut ceai,nu mancare,nimic...Il mai pacaleam cu lingurita si-i mai dadeam putin ceai,insa dupa 2 lingurite nu mai voia.A fost un chin.
Ma uit cu ciuda la biberoanele de toate marimile si formele pe care le-am cumparat cand eram insarcinata.Stau pe post de bibelou ,ca n-am folosit decat vreo 3,din acelea micute.Cand era mic-mic,mai bea si el ceiut si apa...de cand am venit din Romania nu a mai vrut biberonul nici sa-l tai!
Cu boala asta am trecut peste niste evenimente importante pe care vreau sa le amintesc.
Pe 10 martie puiul a implinit 11 lunite.S-a simtit rau in ziua aia,ca asa l-as fi pupaciiiiiit.Am inceput numaratoarea inversa a ultimei luni.In curand puisorul nostru va implini PRIMUL ANISOR din viata lui.
Iar pe 13 martie tata a implinit 66 de ani.La multi ani tata!Iti doresc din tot sufletul multa sanatate si Domnul sa aiba grija mereu de tine.
L-am sunat in ziua aceea insa din cauza racelii nici nu m-a recunoscut,nici nu puteam vorbi de fapt.Ma chinuiam sa articulez cateva cuvinte si nu iesea decat un zgomot jalnic din gatul meu cat banita.
Astazi Samburel a mai tusit putin.Insa mi-a facut bucuria de a rade cu toate gingiile lui la vedere ,lasandu-ma sa vad dintisorul care a spart gingia de sus,in sfarsit.Gata!Avem 3 dintisori de acum!...Dar ma apuca o gheara de inima asa,gandindu-ma cat mai este pana ii vor da toti.Asta este!Bunica avea o vorba:cu rabdare s-a facut totul pe lumea asta.Asa este:rabdare...
Alte vesti?...Sotul a preluat cu brio stafeta la raceala.Si mi-e tare mila de el ca merge in continuare la servici in starea in care este.
Ma rog la Domnul pentru el si pentru Edi si soacra-mea,sa nu se pricopseasca si ei.
Va multumesc tuturor pentru grija si pentru compasiune.