O zi in parc , cu toamna cu tot

In ultimul timp postarile mele au fost sporadice si fara prea multe cuvinte.
Nu m-am simtit in stare sa redau in scris ceea ce simt ...si mai ales ce se mai intampla in viata mea.Imi scriu undeva in suflet fiecare zi care trece,sperand ca o voi reda mai tarziu in paginile blogului.
Ma simt lipsita de puterea care m-a ajutat de atatea ori in viata sa trec peste obstacole. Ma simt trista si singura...dar cu speranta licarind in suflet ca de fiecare data . Imi impun zilnic sa fac atatea ,dar sfarsesc ziua cu prea putine duse la indeplinire. M-am refugiat in bratele copiilor mei,in mangaierile lor fara de care nu pot respira in voie , in veselia lor din care ma alimentez , in ochii lor nevinovati care ma cauta in fiecare ceas al zilei... Incerc sa fiu mama si sotie ,uitand ca trebuie sa fiu si femeie.Ma uit in oglinda si nu ma recunosc.Si mi-e ciuda.Imi caut linistea in carti si in ceaiul fierbinte baut la ore tarzii in noapte,atunci cand toti dorm si eu pot tese linistita firul gandurilor.
Toamna si-a facut simtita prezenta.Am trecut deja la paturi si pilote de iarna.Ieri varfurile muntilor purtau caciuli albe,semn ca acolo sus a nins.
Intr-o oarecare masura iarna ma deprima.Sper sa nu fie una lunga anul acesta.
Haruto a implinit un anisor si sase luni pe 10 octombrie.Este un bulgare de energie si de veselie.Sunt foarte rare momentele in care plange.Nici chiar atunci cand se loveste destul de tare.Se uita la mine cu o fatuca pierduta si-si freaca cu manutele locul lovit.
Are 8 dintisori doar,4 sus ,4 jos si de ceva timp vad ca sus se mai vede coltul unei masele.
Are o personalitate puternica.Stie ce vrea si nu-l poti pacali in nici un fel. Ii plac masinile de interventie si are o mica colectie de carti cu masini de acest gen.
Ii plac cainii,pisicile,pasarile si gazele de orice fel.In gradina din spatele casei si-a facut de cativa ani cuib o prepelita.In fiecare an scoate 4-5 pui.Anul acesta i-am urmarit impreuna cum au crescut.
Ii plac mandarinele,piersicile,prunele si pepenele rosu.Alte fructe in afara acestora sunt scuipate fara mila din gura.
Nu saluta si nu-si ia ,,la revedere,, de la babe galagioase si le respinge suparat privind in alta parte ,atunci cand acestea il mangaie pe obraz.
Fuge prin magazine si se ascunde si nu raspunde in nici un fel atunci cand il strig disperata.Il aud doar cum chicoteste privindu-ma printe haine sau pantofi.
A inceput sa rosteasca destul de multe cuvinte.Unele in japoneza , altele in romana.Repeta dupa mine un cuvant care ii place cum suna si data viitoare mi-l spune triumfator,,vezi mami,nu am uitat!,,.
Ii place sa rasfoiasca carti.Chiar si fara poze.De preferat cartile mamei.Intr-o zi a rasfoit un roman politist 30 de minute pe ceas , de l-am pipait speriata ca o avea febra de sta asa cuminte. De multe ori rasfoitul cartilor inainte de culcare e cel mai bun somnifer.Il gasesc dupa cateva minute adormit cu cartea in brate.
Sunt multe de spus despre Haruto,dar astazi ma opresc aici.
Edi a inceput pregatirea intensa pentru liceu.Ieri am fost la sedinta cu parintii.Mi-a umplut inima de mandrie si bucurie auzind cuvintele profesorului. In aceste luni s-a straduit foarte mult sa invete. Si pe plan sportiv la fel. A castigat cupa pe oras,acum merge mai departe la cupa judeteana care se va tine in Gifu.
Ne certam aproape zilnic , dar vazandu-l imi da senzatia de un dulce deja-vu. Edi imi seamana foarte mult.La fel eram si eu la varsta lui.Poate insa putin mai ordonata.
Sotul meu si-a gasit ceva provizoriu de lucru.Nu e insa prea multumit,dar deocamdata este bine si asa.
Maine este liber si planuim sa avem o zi frumoasa.Mai ales ca timpul se anunta frumos.
Mi-am facut maine o programare la salon.Asta ca sa nu uit de tot ca sunt femeie,nu numai mama si sotie. Sper sa ma simt mai bine dupa aceea.