Padurea de gheata

Duminica am iesit putin la aer.Haruto nu dormise bine deloc si ne-am gandit ca- prinde bine putin aer curat.
H. s-a gandit sa mergem undeva pe munte,la distanta de 30 minute de oras,intr-un loc numit KORI NO MORI,Padurea de gheata.
Am mai fost aici acum 2 ani si pentru ca am luat o cazatura de toata frumusetea,am zis ca nu ma voi intoarce prea curand.4 zile m-au durut oasele.H. nu-mi spusese unde ne duce,a zis ca e surpriza.Mi-a placut foarte mult,mai ales ca am stat pana seara cand lumini fluorescente se aprind dand ghetii o culoare divina.
Problema atunci a fost ca nu eram imbracata adecvat,aveam cizme cu toc si o haina subtire,iar atunci ,acolo erau -10 grade.
Haruto a adormit dupa 20 de minute si chiar m-am bucurat.Era foarte obosit si nici nu ma induram sa-l scot in frigul ala.
Cand am ajuns nu era nici un turist,doar cativa oameni,lucratori,care se chinuiau sa faca niste caramizi din zapada pentru a construi un iglu.
Pe 14 si 15 februarie se organizeaza un mic matsuri,cu artificii si multe,multe lumini si lumanari,acestea din urma fiind bagate in niste recipiente de gheata special facute.
Edi,fudul ca intotdeauna,nu s-a imbracat mai gros,plus ca a preferat adidasii.Si pe cap sapca.Era un frig de-ti ingheta respiratia.
H. o ia inainte si in 8 minute trece in revista tot si-mi face semne ca se duce la masina sa vada daca s-a trezit Haruto.
Era atata liniste...
Care a fost spulberata in 5 minute,caci au sosit 4 bus-uri,din Nagoya,respectiv Kyoto,din care au coborat o groaza de babute si mosi cu aparatele de fotografiat agatate de gat,unii dintre ei cautand disperati toaleta.
Am reusit sa fac cateva fotografii si am pornit in cautarea unui tonomat cu bauturi calde.H. imi face semne disperat sa-i cumpar si lui ceva.
Acum 2 ani cand am venit erau o multime de baraci in care se putea servi ceva cald,de baut sau de mancat.Acum totul era inchis,pana si ryokanul.Desi tot i se face reclama si la tv si prin diverse pliante.
Cumpar un ceai de lamaie,o cacao pt Edi si o cafea pt H. si ma indrept rebegita spre masina.Haruto inca doarme,nu s-a miscat deloc de cand a adormit.
Ne mai plimbam putin prin oras ,pe la diferite magazine,tot pt a nu ajunge acasa devreme,sa fim nevoiti sa-l trezim.
Noaptea urmatoare a fost insa la fel.Si azi noapte.In curand simt ca ma lasa puterile de oboseala.Ma gandesc va or fi dintisorii de vina asa cum a zis Bogdana.Dar ma tot uit de atatea zile si tot nimic.Nu mai vrea sa manace mai nimic. Numai san.Nici ceai nu mai bea...Ziua este destul de activ si de vioi.
Ieri am mers la medic totusi si mi-a zis ca nu vede rostul vizitei,ca baiatul nu are nimic.I-am explicat ca a vomat,ca are scaunele foarte schimbate si m-a intrebat daca vreau sa-i puna o perfuzie.Pt o clipa am simtit ca sunt in Romania...M-am intors acasa inarmata cu si mai multa rabdare.Uneori,cel mai bun medic este mama.Parerea mea.