Suntem in Romania...Am venit ,eu si puiul cel mic doar,ca sa-l vedem pe tata.Sunt inca sub influenta socului,sub influenta durerii,vazandu-l pe tata atat de slab,de nerecunoscut...Boala i-a macinat frumusetea,a sters-o cu buretele parca,chipul intunecandu-i-se,lasand prada bolii trasaturi atat de dragi mie.Nu mai e el.Nu mai reusesc sa-i citesc in ochii atat de expresivi odata,nimic.Nu mai reusesc sa rad cu toata inima,nu pot dect sa zambesc fortat,o grimasa de care mi-e frica,privindu-ma in oglinda.si tata stie...vede suferinta mea si-l simt trist.Neputincios.si cat as vrea sa-i pot alina inima...Si cat as vrea sa pot schimba totul...