Duminica

Duminica,fiind o caldura innabusitoare,ne-am decis sa facem un picnic,undeva sus pe munte.Am ales Bijiou Koen,un parc destul de intins cu lac,camping si locuri de joaca pentru copii.

Nu era racoare asa cum ne-am fi dorit ,insa era mai acceptabil decat aerul sufocant din oras.

Se anunta ca anul acesta va fi unul cu temperaturile cele mai ridicate decat anii precedenti.Noi locuim intr-un oras de munte,unde iernile sunt groaznic de geroase si lungi.Eu iubesc anotimpurile calde,iarna fiind pentru mine un adevarat chin,mai ales in casele lor facute 70% din lemn.Nici nu vreau sa stiu cum este acum in marile orase daca la noi este atat de cald...

Am ajuns,am intins masa,scaune...sotul si-a adus si cd playerul ,ca nu rezista fara muzica.El scoate papica si pune masa eu ma ocup de copii.

Haruto,de fericire cred,umple pampersul de 2 ori cu nevoile cele mari.Il schimb si-l las in carut ca sa putem manca.El a papat inaintea noastra.

Edi mananca pe fuga si o zbugheste spre lac.Se intoarce dupa cateva minute sa-i dam bani sa-si inchirieze o undita.Vrea sa pescuiasca.
Stam linistiti cateva clipe ascultand muzica in surdina,mangaiati de o pala de vant.Haruto chicoteste fericit,bagandu-si degetele in gurita.De cand si-a descoperit manutele nu se mai poate stapani sa nu si le bage in gurita.

La un moment dat vad la picioarele mele un puhoi de furnici,mari si nervoase,care insista sa mi se urce pe picioare.Iubesc natura,dar am o mare groaza de insecte.Daca simt una mergand pe mine simt ca lesin.
Il bomban pe sotul ca s-a gasit sa puna masa si scaunele tocmai intr-un musuroi de furnici.El,calm ca intotdeauna,trage masa si scaunele la o distanta considerabila.Si acolo sunt furnici,dar mai putine...insa parca la fel de nervoase.

La un moment dat, cand ma bucuram mai bine de liniste si odihna , se aude un bubuit,undeva in spatele nostru.Privesc printre copaci cerul si-l gasesc,intunecat si amenintator.Atunci imi dau seama de ce erau furnicile nervoase:vine ploaia!
Ii spun sotului si incepe sa rada,pentru ca nu ma crede.Il iau pe Haruto la plimbare sa fac si cateva fotografii si sa-l cautam pe Edi.Ajunsa la lac simt cateva picaturi de ploaie si privesc suprafata apei;nu-i nici o indoiala ,vine ploaia.Il strig pe Edi ,sa mergem la masina insa el isi vede mai departe de pescuit.Ma grabesc sa-l pun la adapostul masinii pe Haruto.Abea ajunsa ,picaturile devin mai mari,mai dese si cerul mai amenintator.Sotul strange grabit intr-un minut totul.Abea ne suim in masina ca incepe o rapaiala si un vant puternic,ca pe timp de furtuna.Pornim in graba spre lac sa-l recuperam pe Edi insa el deja fuge spre noi,ud fleasca.In cateva minute cerul s-a innegrit de parca zici ca-i noapte,si totusi nu-i decat 14,30.Peste tot zboara frunze .Prin parbriz abea se mai distinge.

Haruto,bebelus fara griji,a adormit fericit in scaunelul lui.Cred si eu ,dupa atata stat in natura...

O zi placuta de familie,in natura...chiar daca o furtuna de vara a intrerupt brusc micul picnic pe care l-am organizat...