31 ianuarie 2010

Pe partie












Saptamana asta am fost putin pe partie.Nu la sky ,desi mi-ar fi placut, ci la snowbording.Nu eu ,ci H..Eu nu pot inca sa ma dau cu placa ,abea stau in picioare ca lumea pe skyuri.Dar am profitat si eu si Haruto de iesire,gandindu-ma ca ne vom juca cu zapada si ne vom da cu saniuta.
Numai ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ.Haruto nu a vrut de nici o culoare sa se dea cu saniuta sau sa ne jucam cu zapada.S-a pus pe urlat ca vrea pe topogan. Era un mic loc de joaca acolo,dar putin cam inzapezit ,caci nu e sezonul de jucat acolo.Dar Haruto nu s-a urnit de acolo si tipa cat il tineau rarunchii lui mici de pitic atomic.Oricum topoganul era pentru copii mai mari ,nu pentru pitici.
L-am luat pe sus si am intrat in sala de odihna unde au si restaurant si loc de joaca pentru copii.Plus un stand cu dulciuri si jucarii.Haruto s-a infipt in raftul cu masinute si si-a umplut bratele cu vreo 5 masini.S-a uitat intrebator la mine.I-am zis clar ,,NU,, si el de-aia nu a mai putut.A rupt-o la fuga cu tot cu masinute.Pana la urma i-am cumparat una.S-a jucat o ora si jumatate pana cand tati a venit sa ne caute.N-a lasat-o din mana nici afara si nici seara la culcare.
Mi-e tot mai greu sa dorm langa el.Isi aduce in pat 3-4 sau 5 masinute,dupa toane.Daca fac imprudenta sa adorm fara sa le iau de langa el dupa ce l-a luat somnul ,precis dimineata ma trezesc cu vreuna sub coaste.
Una peste alta ,mi-am mai clatit ochii si sufletul cu peisajul frumos de pe partie.Muntii se vedeau superb semn ca a fost o zi senina ,cu toate ca era putin cam ger.Saniuta am carat-o degeaba...insa placa a fost la greu folosita.

25 ianuarie 2010

La multi ani , pui drag !



Am lipsit cam mult de pe blog...Nu pentru ca nu as fi avut nimic de spus...Sunt multe de povestit insa astazi vreau sa scriu doar cateva randuri speciale.
Ieri s-au implinit 14 ani de cand am devenit pentru prima oara mama.De cand am inteles ca puiul de om pe care il tineam in brate va fi al meu pentru totdeauna.Nu vreau sa fiu siropoasa insirand aici tot ceea ce e legat de dragostea de mama , de sentimentele si trairile mele .
Vreau sa-i spun doar cat de mult il iubesc si cat de implinita si fericita m-am simtit din ziua in care a venit pe lume.
In ultimul timp l-am certat prea des.Inima mea de mama accepta mai greu faptul ca a crescut si are nevoie de libertate si intimitate,ca simte nevoia sa fie mai mult cu prietenii decat cu mine , ca este pudic si se ascunde de mine sau zbiara de-l aude toata strada atunci cand intru in camera lui si el este dezbracat.De multe ori eu ma simt ca un copil atunci cand imi arata ce este la moda sau cum se fac unele lucruri.Si el e atat de mandru ca imi poate arata...
A crescut...Mi-l amintesc micut,cu obrajii bucalati ,vesnic cautand privirea mea sa poata citi in ochii mei daca sunt fericita sau trista.Am trecut prin multe impreuna , prin multe dureri ,si greutati.Dar si multe clipe de bucurie nemarginita, de fercirea ca ne avem unul pe altul.
Asa cum fac mai toti baieteii,zicea ca el se va insura cu mami cand va fi mare. Acum zice ca se va insura cu fata pe care o va iubi , dar va sta langa mine, nu va pleca sa locuiasca in alta parte.Nu stie inca ce face dragostea din om...uneori il orbeste si merge prin viata fara sa vada nimic...
Ieri l-am lasat sa-si cheme prietenii ,iar petrecerea din familie am tinut-o pe seara.Va inchipuiti ca mai entuziasmat de tort a fost Haruto care a suflat in lumanari cot la cot cu fratele lui.
La multi ani,barbatelul mamei.Ai spus adio copilariei treptat ,dar pentru mine tot este un soc.Asa este legea firii.Sa fii sanatos si sa ai o viata linistita ,plina de bucurii si presarata cu succese.
Mama te iubeste mult, mult,cat tot universul plin de stele.