Despre scoala japoneza

Anul scolar in Japonia incepe in aprilie.Scoala primara dureaza 6 ani,dupa care urmeaza o noua treapta,o scoala de 3 ani,iar dupa aceea liceul.
Edi este acum la chugako,scoala de dupa scoala cum imi place mie sa-i zic.este mult mai greu decat la scoala primara,mult mai strict.
Pe mine ma omoara camasile ,tricourile si sosetele albe si costumul negru pe care trebuie sa le poarte.Sa nu uit adidasii albi!
Japonezii nu au acelasi gen de invatamant ca in Europa.Ei se bazeaza mai mult pe sport.Toti copii se inscriu intr-un club si practica un sport,insa putini ajung sa faca performanta.Ceea ce vreau sa spun este ca orele de invatat echivaleaza cu cele de sport.Au tot felul de activitati...Ei isi fac singuri curat in scoala,singuri servesc pranzul,la intreceri sportive ei isi organizeaza tot.Sunt invatati de mici sa se descurce in diferite situatii.Asta nu inseamna ca parerea mea despre japonezi este ca sunt descurcareti,insa imi place ca pregatesc copii aproape pentru orice situatie.
In schimb nu-mi place frigul din scoli,faptul ca trebuie sa adopte o anume tinuta fara sa tina cont cat este de frig afara...Fetele de exemplu nu au voie sa poarte decat sosete pana la genunchi,fie iarna cat de grea.Fusta plisata pana la genunchi lasa cateodata sa se vada niste picioare vinete de frig.Se pare insa ca ei sunt obisnuiti...mie mi s-a parut groaznic prima data!Fetitele nu au voie sa poarte cercei,acestia fiind considerati un accesoriu nepotrivit ,la scoala nu se face moda!
Vacanta de vara nu prea a fost vacanta...Edi a trebuit sa mearga la scoala aproape in fiecare zi,fie pentru a uda florile din clasa ,fie pentru a merge la cocursuri sau la clubul sportului pe care si l-a ales.
In imaginile de mai sus Edi impreuna cu alti colegi sunt la o activitate organizata de ei insisi.Au primit diferite produse de la mai multe societati care ajuta scoala si pe care ei,la petrecerea organizata,le-au vandut cu jumatate din pretul pietii.Bani care apoi au intrat in fondul scolii.
Vata de zahar pe bat,renumitele kakigori-gheata cu sirop,dango,sandwich-uri,toate acestea preparate si vandute de copii.
Edi in imaginile de mai sus este la prepararea faimoaselor dango,niste bilute din pasta de orez ,insirate pe betele pt frigarui,apoi fripte pe gratar si bagate in sos de soya.
Aproape toate familiile copiilor in cauza au venit la micul eveniment organizat in curtea scolii.Intr-un colt a fost pusa si o ,,free market,, unde copii au adus de acasa jucariile cu care nu se mai jucau,pt a le vinde cu o suma modica.
Curtea scolii este ca un roi de albine.Copii mici si mari,parinti,bunici....Toti stau la coada pentru a cumpara cate ceva.
Edi este foarte prins de ceea ce face.Cateva instantanee...nu,nu m-a observat!Ma asez la coada la dango.Abea cand ajung in fata ma observa.Privindu-i ochii stiu ca-mi zambeste.Din pricina mastii nu-i vad insa zambetul.Este o caldura groaznica,iar langa gratarul pe care se frig dango, nu mai vorbesc.
Toti copii sunt cuprinsi de insufletire.Eu am venit cu H.evident,cu sora mea si cu nepoata.Si bineinteles cu Haruto.Mai servim cate ceva de baut si plecam,e o caldura groaznica.
Edi mai ramane pt a ajuta la stransul meselor si corturilor.Ajunge acasa in jurul orei 16,super obosit.
A mai trecut o zi de vacanta...

Toamna bate la usa

Se pare ca mini vacanta pe care ne-am propus-o pentru vara aceasta s-a prelunigit.
Intre timp Haruto a implinit 5 lunite.Pe zi ce creste este tot mai vioi,mai activ,mai avid de cunoastere.Ne aduce mereu zambetul pe buze si in inima,chiar si atunci cand suntem super obositi si nu ne mai arde de nimic.Am cumparat cam tot ce ne trebuie pentru a incepe diversificarea,insa am asteptat ca acest lucru sa se intample numai dupa plecarea sorei mele,care a venit in vizita pentru o luna de zile.
Azi noapte a plecat.Obligatiile,familia ei,serviciul ei au luat-o de langa noi si au dus-o departe ,acolo unde este locul ei,unde isi traieste viata cu bune si cu rele.
Haruto de dimineata se tot uita spre usa tipand, astepatand sa vada fata zambitoare a matusii,cu care se juca ore in sir pana cadea frant de oboseala...Insa matusa nu a mai aparut!Toata ziua a fost mofturos si bazait si nu i-am intrat in voie cu nimic.
Plecarea ei a lasat un gol imens in sufletul si in viata mea,gol pe care nu stiu cum il voi umple pana la viitoarea revedere,pentru ca ea,sora mea,ocupa un loc foarte special in inima mea.E foarte greu atunci cand cineva drag pleaca de langa tine.Cine nu a trait,nu s-a lovit de acest lucru in viata este un om fericit,caci tare grea este despartirea.
Incerc sa nu ma mai gandesc insa tot astept sa o vad intrand pe usa.De dimineata ma tot uit la pijamaua ei si la cana de cafea si nu am puterea sa fac nimic...
Venirea ei aici a fost ca o oaza de verdeata in desertul incins al sufletului meu.A venit atunci cand aveam mare nevoie de mangaierea ei si de blandetea sufletului ei ,si-i multumesc.Va trebui sa-mi revin si sa o iau de la capat cu toata greutatea ce-mi apasa inima.Copii mei vor suplini golul ramas...