LA MULTI ANI

Va dorim un an bun , plin de bucurii ,impliniri si sanatate.
Domnul sa va umple casa de caldura si dragoste .
LA MULTI ANI tuturor! Un an bun!

Misora Hibari monomane

In Japonia sunt tot felul de emisiuni de divertisment menite sa descreteasca fruntile stresate ale celor ce vin obositi acasa.Una dintre ele este numita ,,monomane,, ceea ce inseamna a copia,a arata intocmai,a incerca sa devina altcineva pentru cateva momente.Unii sunt haiosi in incercarile lor,insa japonezii sunt un popor de oameni talentati atunci cand vine vorba de muzica.Poti ramane uimit cat de bine poate canta un om oarecare,de care nu ai auzit in viata ta.
Misora Hibari,despre care am mai postat cate ceva,a fost o mare artista a Japoniei.Cantecele ei inca mai sunt cantate si azi.
Aoki Ryuji este un talent in televiziunea japoneza.Desi este barbat imita vocea Misorei Hibari foarte bine,chiar semanand putin cu ea si la chip atunci cand este machiat.
As vrea sa va dati cu parerea:are talent sau nu?
Mie imi place foarte mult,si-l gasesc fenomenal.

Putina muzica japoneza

Melodii mai vechi care imi plac.


Deocamdata atat,desi multe sunt cele pe care as vrea sa le ofer spre ascultare celor ce ma viziteaza.Sper sa va placa.

Caldura e coplesitoare.Asa ca zilnic ne balacim in aer liber.
V-as invita si pe voi,dar piscina mea e cam mica...

Pentru Carmen

Iti multumesc ca esti alaturi de mine in fiecare hop al vietii si in fiecare clipa de bucurie.

Astazi se implineste un an de cand tata nu mai e...
Anul ce a trecut a fost ingrozitor de greu.Nici acum nu imi este usor.Inca nu pot sa cred ca nu am sa-l mai vad niciodata.
Se spune ca timpul vindeca,ca odata cu trecerea lui durerea se atenueaza si ca incet, incet se asterne uitarea.Insa pentru mine trecerea timpului a fost ingrozitor de dureroasa,nu a facut decat sa adanceasca golul ramas in suflet.
Inca mai plang ziua si noaptea.Inca mai strig ca mi-e dor sa-l strang in brate...
De dor i-am scris.Poate parea nebunesc ,insa i-am scris scrisori,chiar daca stiu ca nu le va primi niciodata ,caci locul in care s-a dus nu are adresa.
Stiu ca ar fi trebuit sa incerc sa-mi revin odata din durerea asta.Stiu ca nu i-ar fi placut sa ma vada plangand si suferind...insa durerea de a nu il mai avea,dorul asta care imi arde inima ,nu fac decat sa ma copleseasca.
,,A plange inseamna a imputina adancimea durerii,,.Asa a spus Shakespeare.Si are dreptate.
Stiu ca lacrimile mele nu-l vor aduce inapoi ,insa numai asa imi pot stige din focul inimii,din durerea ce ma chinuie.
Mi-ar fi placut ca azi sa fiu langa mormantul lui si sa-i duc un buchet mare de gladiole.Erau preferatele lui.
Mi-e dor de el...cumplit.Poate ca durerea se va stinge cu timpul ,insa dorul niciodata.

Focul

Nu-i adevarata povestea ca oamenii au descoperit focul
lovind doua pietre.
Focul a aparut altfel,cand singuratatea primului om
s-a lovit de prima intrebare,
cand un om s-a gandit sa prefaca ranile lui in speranta,
sa-si lumineze mainile
si teama din el.
Poate focul n-a fost decat un mijloc de a lupta impotriva cenusii,
cand vulturii coboara in noi
si ne temem.

OCTAVIAN PALER