APRIL...si floricelele ei

LA MULTI ANI

2011-01-01T21:44:00.002+09:00

Va dorim un an bun , plin de bucurii ,impliniri si sanatate.
Domnul sa va umple casa de caldura si dragoste .
LA MULTI ANI tuturor! Un an bun!

Misora Hibari monomane

2010-09-22T17:11:00.003+09:00

In Japonia sunt tot felul de emisiuni de divertisment menite sa descreteasca fruntile stresate ale celor ce vin obositi acasa.Una dintre ele este numita ,,monomane,, ceea ce inseamna a copia,a arata intocmai,a incerca sa devina altcineva pentru cateva momente.Unii sunt haiosi in incercarile lor,insa japonezii sunt un popor de oameni talentati atunci cand vine vorba de muzica.Poti ramane uimit cat de bine poate canta un om oarecare,de care nu ai auzit in viata ta.
Misora Hibari,despre care am mai postat cate ceva,a fost o mare artista a Japoniei.Cantecele ei inca mai sunt cantate si azi.
Aoki Ryuji este un talent in televiziunea japoneza.Desi este barbat imita vocea Misorei Hibari foarte bine,chiar semanand putin cu ea si la chip atunci cand este machiat.
As vrea sa va dati cu parerea:are talent sau nu?
Mie imi place foarte mult,si-l gasesc fenomenal.

Putina muzica japoneza

2010-09-15T14:26:00.005+09:00

Melodii mai vechi care imi plac.

Deocamdata atat,desi multe sunt cele pe care as vrea sa le ofer spre ascultare celor ce ma viziteaza.Sper sa va placa.

2010-08-22T15:29:00.002+09:00

Caldura e coplesitoare.Asa ca zilnic ne balacim in aer liber.
V-as invita si pe voi,dar piscina mea e cam mica...

Pentru Carmen

2010-08-18T16:38:00.002+09:00

Iti multumesc ca esti alaturi de mine in fiecare hop al vietii si in fiecare clipa de bucurie.

2010-08-13T14:11:00.002+09:00

Astazi se implineste un an de cand tata nu mai e...
Anul ce a trecut a fost ingrozitor de greu.Nici acum nu imi este usor.Inca nu pot sa cred ca nu am sa-l mai vad niciodata.
Se spune ca timpul vindeca,ca odata cu trecerea lui durerea se atenueaza si ca incet, incet se asterne uitarea.Insa pentru mine trecerea timpului a fost ingrozitor de dureroasa,nu a facut decat sa adanceasca golul ramas in suflet.
Inca mai plang ziua si noaptea.Inca mai strig ca mi-e dor sa-l strang in brate...
De dor i-am scris.Poate parea nebunesc ,insa i-am scris scrisori,chiar daca stiu ca nu le va primi niciodata ,caci locul in care s-a dus nu are adresa.
Stiu ca ar fi trebuit sa incerc sa-mi revin odata din durerea asta.Stiu ca nu i-ar fi placut sa ma vada plangand si suferind...insa durerea de a nu il mai avea,dorul asta care imi arde inima ,nu fac decat sa ma copleseasca.
,,A plange inseamna a imputina adancimea durerii,,.Asa a spus Shakespeare.Si are dreptate.
Stiu ca lacrimile mele nu-l vor aduce inapoi ,insa numai asa imi pot stige din focul inimii,din durerea ce ma chinuie.
Mi-ar fi placut ca azi sa fiu langa mormantul lui si sa-i duc un buchet mare de gladiole.Erau preferatele lui.
Mi-e dor de el...cumplit.Poate ca durerea se va stinge cu timpul ,insa dorul niciodata.

Focul

2010-07-07T00:15:00.002+09:00

Nu-i adevarata povestea ca oamenii au descoperit focul
lovind doua pietre.
Focul a aparut altfel,cand singuratatea primului om
s-a lovit de prima intrebare,
cand un om s-a gandit sa prefaca ranile lui in speranta,
sa-si lumineze mainile
si teama din el.
Poate focul n-a fost decat un mijloc de a lupta impotriva cenusii,
cand vulturii coboara in noi
si ne temem.

OCTAVIAN PALER

2010-06-30T02:20:00.002+09:00

Sunt 7 ani de cand am descoperit muzica braziliana si pe Mauricio Manieri.Pacat ca nu se gasesc pe youtube toate melodiile lui mai vechi.
Va invit sa-l cunoasteti sau sa-l reascultati.

Pentru tine.

2010-06-30T00:24:00.012+09:00

Ma uit la poza cu noi amandoua.Aia in care erai atat de bucalata si de bosumflata.Ce repede au trecut anii de atunci.Parca mai ieri eram mici...
Mi-e tare dor de anii aceia,mi-e dor de noi asa cum eram atunci.Viata ,cu meandrele ei,cu suisurile si coborasurile ei , ne-a schimbat pe amandoua. Si ,dureros de adevarat,ne-a despartit fizic.

Sunt atat de departe de tine,azi,de ziua ta.As fi vrut sa te strang in brate si sa-ti urez tot ce-i mai bun pe lume.Ma multumesc insa doar cu urarile.
Uneori ma gandesc ca ,am fost oarba si surda atunci cand am ales drumul asta. Dar asa a fost destinul meu ,sa ma doara inima departe de voi ,sa-mi doresc cu disperare sa va vad si sa va imbratisez la toate aniversarile si sarbatorile.Atunci simt ca doare cel mai mult departarea.Si in clipele mele de restriste.

Parca a trecut prea repede timpul.
Mai stii cand scoteam tot maruntul de 25 ,15 si 5 bani din pusculita si mergeam la Bacanie sa luam bomboane cu lapte?Mergeam pana la usa si acolo imi ziceai sa ma duc eu.Tie ti-era rusine cu asa maruntis.De multe ori nu-mi venea nici mie sa ma duc ,dar erai asa mare vrajitoare ca ma convingeai pana la urma.Ce fericita veneam intinzandu-ti cornetul plin cu bomboane...
Mai stii cand m-ai muscat de buza pana la sange cand am vrut sa impartim o caramea tare ca piatra?
Mai stii verile de la bunici ,pe coasta plina cu pruni si caisi unde alergam si ne cataram ziua intreaga si raul unde ne balaceam si ne luam la intrecere cu alti copii la prins scoici si raci?
Mai stii pungile pline cu apa pe care le aruncam pe geam sa stropim lumea care trecea?
Mai stii bataia cu rosii si ardei de pe balcon cu vecinul de la noua?
Mai stii zilele cand veneam de la scoala si era curentul oprit si ne intrebam una pe alta care are lumanarea si chibritul?
Mai stii zilele adolescentei noastre cand ascultam muzica,dupa Revolutie,la radioul vechi ,Gloria,al lui tata? Mergea non-stop...
Mai stii zilele cand faceai prajituri si stateam la povesti in bucataria mica de la etajul 10,acolo unde am crescut? Si ce ciuda mi-era ca trebuia sa spal castroanele si faianta plina de albus de ou...

Mai stii bairamurile[nu,n-am sa le zic ceaiuri sau petreceri,pentru ca pe vremea aia asa se zicea] la care mergeam impreuna? Eu mai mult paravan pentru tine,ca nu te lasa tata singura...
Mai stii verile cand mergeam amandoua la mare? Cred ca au fost cei mai frumosi ani...Si ce proasta eram ca nu-mi dadeam seama atunci...
Avem atat de multe amintiri frumoase...Ii multumesc Domnului ca ne-am avut una pe alta si ca am avut parinti atat de minunati,care au stiut sa ne creasca cu dragoste si cu blandete.
Pentru mine nu ai fost numai sora,ai fost si ingerul care m-a salvat de-atatea ori din negura in care eram,care mi-a oferit un umar pe care sa-mi vars amarul,care mi-a deschis usa casei ei in fiecare fuga de-a mea prin viata. In afara mamei, nu stiu alt om cu atata blandete si bunatate sufleteasca care sa-ti semene.Si pentru asta nu am cuvinte sa multumesc.Tu stii mai bine ce-i in sufletul meu,dincolo de cuvinte.

Te iubesc din tot sufletul si-ti doresc o aniversare frumoasa.Sa fii sanatoasa si fericita ,surioara mea.Fie ca Domnul sa te pazeasca intotdeauna.

Am ales aceste melodii pentru ca stiu ca-ti vor aminti de anii frumosi ai adolescentei noastre.

Si pentru ca el nu este aici ,iti spun in locul lui,,LA MULTI ANI,MIHAITA!,,.

Culorile sufletului

2010-06-22T00:54:00.004+09:00

Anul asta nu mai am timp de gradinarit.de multe ori nu am timp nici de mine.
Gradinile sunt in paragina.Cand si cand mai merg sa smulg buruienile...
Insa natura e darnica si buna si chiar daca nu am timp suficient de curatat gradina ,tot imi ofera flori atat de frumoase cat sa-mi mangaie sufletul si privirea.

Pozne

2010-06-22T00:25:00.003+09:00

Am inceput saptamana bine.
Citesc cu nostalgie postarea anterioara,in care povesteam cat de cuminte este puiul meu cel mic.Gata!S-au dus zilele linistite si tihnite.
Aseara a avut curiozitatea de a vedea cum arata un perete daca scrii pe el.Rectific,MAZGALESTI.
Ce este mai rau ca nu l-a impins curiozitatea sa scrie pe peretii camerei de zi sau a celorlalte doua camere de sus,unde este aplicat pe pereti un tapet lavabil.
Nu!El a ales camera cu tatami si pereti zugraviti,adica dormitorul parintilor...si al lui momentan,pt ca se joaca in camera lui,dar doarme tot cu noi.
In naivitatea lui,neantelegand ce a facut ma mai si chema sa-mi arate. Cand a vazut ca m-am suparat se lingusea pe langa mine si-mi arata cele mai dulci si mai ingeresti zambete ,soptind intruna:mami,mami...Apoi imi lua mainile si mi le punea pe capul lui sa-l mangai ,intocmai ca pe un catelus care a facut o treaba buna.
Cu o zi inainte ,m-am dus la baie ,dupa ce l-am pregatit si pe el de culcare.Am lipsit 15 minute,timp in care a stat cu tati.Tati,in transa la televizor. Spun in transa,caci altfel nu-mi explic ,cum nu a putut vedea ce face juniorul prin casa.
Usa de la dormitorul nostru este facuta in stil vechi.Desi casa nu este veche ,socrii mei au tinut sa faca si camere in stil japonez atunci cand au construit-o.Asta implicand :pe jos tatami[un fel de podea din rogojina] ,si usi shoji,din lemn ,carton pictat si hartie.
Haruto a binevoit sa jupoaie o parte din cartonul pictat,sa faca mototol bucata rupta si sa o arunce constiincios la gunoi.Am recuperat-o si am incercat sa o lipesc,dar arata jalnic,in plus mai lipseste o bucatica,si nu i-am dat de urma nicaieri.
Azi a fost numai lapte si miere in casa,pozand ca o vedeta.Dupa ce le-am salvat in calculator am observat fundalul.Deja face parte din peisajul casei,asa ca pana schimbam ceva,trebuie sa invatam sa traim cu scaparile de geniu ale ,,micului Picasso,,.

O melodie sublima...

2010-06-21T23:56:00.001+09:00

Perplexitate

2010-06-03T01:01:00.005+09:00

Tu spui linistit: "adevar".
Ei se uita la tine si tac,
fara sa priceapa ce vrei,
dar pentru ca sunt oameni educati
intreaba : "Cat costa?"
Tu le arati mainile goale,
dar ei nu mai pricep gestul de mult
si,nedumeriti,dau sa plece.
Tu alergi si le spui : "speranta".
Politicosi, ei se opresc si te intreaba
inca o data : "Cat costa?"
Iar tu nu stii ce valoare are speranta.Si taci.
OCTAVIAN PALER

10 aprilie 2010

2010-05-23T22:24:00.003+09:00

Haruto a implinit 2 anisori.Si fiindca ne aflam in Romania,am decis sa-i luam si motul.Prea multa lume ma intreba daca-i fetita...
Personajul lui preferat este McQueen,masinuta rosie din Cars.Dvd-ul l-a vazut de atatea ori incat stie si replici,zgomotele pe care le fac masinutele si multe altele.
Ce-as putea sa spun despre el la aceasta varsta.A inceput sa vorbeasca destul de mult si de bine.Tinand cont ca invata in paralel 2 limbi in acelasi timp,abia acum a inceput sa faca,timid ce-i drept,propozitii.sa lege cuvintele intre ele.dar nu mai mult de 3.De cand am venit din Romania ii turuie gura prin casa mai mult in romaneste.Vorbeste si cu batrana lui bunica de aici tot in romaneste ,iar ea se uita la el ca la filme straine.
Ii plac buzunarele si refuza cu incapatanare orice pantalon care nu are.Isi indeasa mainile pana la cot in ele si sta asa minute intregi.Ii plac din ce in ce mai mult masinile si invata lucruri noi despre ele.Ce fel de masini sunt si mai ales ce culori au.Pana acum e fascinat de ambulanta,pompieri,politie si ...masina de gunoi,pentru ca are desenat pe ea tot felul de personaje,flori si fluturi.
Ii plac foarte mult rosiile si inghetata.
Nu este fricos deloc ,se aventureaza peste tot.La locul de joaca,cand sunt mai multi copii ii place sa fie lider,nu imita nici un copil,vrea sa fie imitat.Daca cineva il impinge sau ii zice ceva urat,ii intoarce spatele si-l ignora.Iar daca data viitoare intalneste din nou acel copil nu se joaca cu el.
La varsta aceasta copii sunt ca un buretel,absorb orice informatie primita.dar cateodata ma uimeste memoria lui.
Ii plac florile si fluturii foarte mult.Se opreste la toate casele unde vede flori,le mangaie,le miroase.
Ii plac abtipildurile mult si le lipeste peste tot prin casa.Nu e zi sa nu am pe sosete macar unul.Insa a invatat lectia ca nu are voie sa scrie sau sa lipeasca ceva pe pereti.
La capitolul colorat stam mai slab,nu prea il atrage.In plus e stangaci.Tot ceea ce face face cu stanga.
Nu ii plac supele.Mananca numai legumele si carnita din ele.Ii place tofu foarte mult si cred ca ar manca la orice ora din zi.
In Romania nu a fost foarte incantat de mancarea de acolo.I-au placut maslinele si sunca presata,fulgii de porumb si sticks-urile.In schimb ,a fost foarte inebunit dupa laptele de capra si pot spune ca i-a mers foarte bine atat cat a baut.
Dimineata cand se trezeste bea laptele ,se uita vreo 15 minute la tv ,apoi vine si ne pune incaltarile lui in maini si ne spune repetitiv cuvantul ,,afara,,.
E un copil foarte energic,ca mai toti copii de varsta lui.E varsta cea mai dragalasa,acum,cand incepe sa vorbeasca ,sa inteleaga unele lucruri,sa se uite mirat in ochii tai asteptand un raspuns la intrebarile lui.
Ma ia cateodata de gat si ma pupa cu atata putere ,apoi se uita la mine si spune:'besti? Adica daca-l iubesc...
E inebunit sa-i acorzi atentie,sa nu-l respingi sau sa-l ignori.Uneori mai are accese de furie.Se supara si se tavaleste ca o minge pe covor.Il las sa-i treaca nervisorii,dar uneori e atat de incapatanat ca plange si tipa pana vin sa-l iau in brate si sa-l pup.
Mi-e tare drag de el cand il vad ca se ghemuieste noaptea langa mine sau ma cauta cu mana prin pat.
De ziua lui a fost tare frumos.Nasa i-a cumparat un tort cu preferatul lui.A fost foarte surprins ,se uita fascinat la el.Apoi suflatul in lumanare a fost de tot hazul,ca i-a placut si mai voia sa i-o aprindem inca o data ,si inca o data...
Dupa petrecere l-am tuns.Si din fatuca lui dragalasa de bebelus s-a ivit o fata la fel de dragalasa ,dar de baietel.
Mai avem multe de spus,insa e greu sa scrii cu cineva care te trage de maneca chemandu-te la joaca.Pe curand!

2010-05-19T23:57:00.002+09:00

Am revenit ,dupa o absenta destul de mare.
Am fost pentru o luna ,eu si baietii,in Romania.Nu,nici de asta data nu a fost calatorie de placere.Tot cu treburi,tot cu teama ca nu voi rezolva.Dar spre mirarea mea toate au mers ca pe roate.
Fiinca in luna aprilie pasaportul meu si respectiv al lui Edi,pt ca suntem amandoi pe acelasi pasaport,expira,am facut o calatorie nepregatita in prealabil ,in Romania.
Spun nepregatita pentru ca am vazut in ultimul moment ca expira in aprilie.
Pentru mine a fost o fericire nesperata sa-mi vad familia din nou,sa-mi duc copii la tara,acolo unde buni le ofera aproape toate ECO,ca doar in secolul asta traim.Sa petrec Sfintele Sarbatori de Paste in casa parintilor mei dupa aproape 5 ani,sa sarbatoresc ziua mea si cea a lui Edi[ il cheama si George] si mai ales implinirea celor 2 anisori ai lui Haruto,acolo unde eu m-am nascut si unde mi-am lasat o parte din suflet. Sarbatorit poate ,e cam mult spus.Dar a fost bine pentru sufletul meu ca am fost acolo.
Asa cum spuneam acum ceva vreme,la aniversarea precedenta,in fiecare an fac cate un bilant,privind in urma cu bucurie sau cu tristete.
Anul acesta nu am mai facut nici un bilant.Ar fi fost prea dureros,prea trist.Am avut un an deosebit de greu.Nu numai din pricina pierderii scumpului meu tata,ci si din cauza altor evenimente mai putin placute ce si-au facut aparitia in viata mea.
Ceea ce mi-a mai alinat sufletul a fost faptul ca am putut merege acolo unde odihneste tatal meu.I-am putut aprinde o lumanare,i-am putut vorbi...desi eu vorbesc cu el zilnic.Am fost mai linistita sufleteste.Parca l-am simtit acolo langa mine.
Am dormit cu Haruto in camera lui,desi initial am crezut ca nu voi putea.Si bine am facut.Caci m-am simtit mangaiata in fiecare noapte,asa cum numai el stia sa o faca.
Am asa de multe de povestit si timpul mi se pare atat de scurt.Zilele,orele se scurg ingrozitor de repede si mi-as dori sa pot scrie in fiecare zi,caci nu exista zile neansemnate.Toate zilele sunt speciale.In fiecare zi se intampla ceva,sau simti ceva aparte de care vrei sa-ti amintesti.Mi-e ciuda pe mine uneori ca nu ma straduiesc mai mult.
Multumesc tuturor acelora care m-au vizitat,mi-au devenit prieteni virtuali si m-au incurajat.Nu e putin lucru sa stii ca existi cat de putin in gandul cuiva sau ca ii castigi o clipa de atentie.
Promit sa ma revansez cu multe randuri si multe,multe fotografii.

2010-02-13T22:02:00.005+09:00

Astazi s-au implinit 6 luni de cand tata nu mai este.Durerea este la fel de vie ca in ziua pierderii lui.In mine nu s-a schimbat nimic.Si mi-e dor,cumplit de dor de el...Si ce ma chinuie este faptul ca acest dor n-am sa-l mai pot stinge niciodata ,caci n-am sa-l mai pot strange in brate niciodata.
Am vie in minte imaginea lui,ochii lui blanzi din ziua cand l-am vazut pentru ultima oara.Era in spital , iar eu urma sa plec peste 2 zile.Am vorbit vrute si nevrute in ziua aia ,l-am incurajat ca de obicei,era mai insufletit si putin mai vesel,cu toata durerea ce-i chinuia trupul imputinat de boala.De ce-am plecat atat de repede?L-am sarutat incet pe fruntea fierbinte,strangandu-l in brate.I-am zis ca vin si maine si el mi-a spus fericit ca nu mai e nevoie,ca doctora ii da drumul acasa si va fi cu noi impreuna.Era fericit...parca plutea ...si ochii lui jucau in lacrimi...ca va fi o zi intreaga cu fetele lui si cu nepotii lui dragi.Insa a doua zi ,doctora a plecat UITAND sa-i faca iesirea din spital,iar mie mi-a fost imposibil sa ajung la spital.REgret...am sa stau cu acest regret in suflet toata viata.Ar fi trebuie sa fac imposibilul si sa ma duc la el.L-am sunat de cateva ori si abea vorbea.Era trist.Poate ca stia ca nu o sa ma mai vada niciodata.La exact o saptamana s-a stins...
Incerc sa trec peste asta.Dar cum poti sa mergi mai departe fara durere in inima cand parintele tau a plecat de langa tine fara speranta de a mai reveni?Cum sa poti uita?Cum sa te vindeci?
Mi-e dor,cumplit ,ingrozitor de dor de el...De vocea lui blanda care ma dojenea ca sunt o mare risipitoare de bani ,de mainile lui frumoase , de rasul lui,de mirosul lui...mi-e dor de tata.
De sarbatori nu am fost in stare sa scriu aici.Am incercat sa ma bucur pentru copii si pentru mama,care sufera la fel de mult ca si mine. Multe nopti la rand am plans atunci cand toti adormisera.Au fost primele sarbatori fara tata...Si primul Sfantul Ion in care am plans in loc sa rad fercita ca-i aud vocea.Am butonat telefonul de cateva ori ,privind numarul de telefon in dreptul caruia statea scris TATA.Tata nu mai e...Cum pot sa-mi fac sufletul sa inteleaga?Cum pot sa-mi sting dorul...

Ramen

2010-02-12T17:21:00.003+09:00

Ieri am fost sa mancam ramen.Odata la 2 saptamani ,mergem sa mancam ramen in oras.
Restaurantele unde se serveste ramen,ramen-ya,sunt multe in oras,insa nu toate au traditie sau vechime.Deci,ca atare,nu toate sunt gustoase.
La localul unde am mancat aseara mergem de vreo 2 ani.Supa este de exceptie,ca si topingurile puse in felul ales.Plus ,ca orice local care se respecta ,are si meniu pentru copii.
I-am luat si lui Haruto un set [ ce include si jucarie] si punete pe infulecat.
Cand ce sa vezi? Intre taiteii mei se scalda linistit un fir de par negru.Instant ,mi s-a oprit mancarea in gat si-am scos pe un servetel tot ceea ce aveam in gura.H. ma intreaba ce s-a intamplat.Ii arat.El zice sa-l scot si sa mananc mai departe.CEEEEEEEEEE?Bleahhhhhhh!Il strig pe cel ce ne-a adus supa.Ii arat si se uita si el la fel de siderat cum m-am uitat si eu.Apoi incepe o ploaie de scuze si rugaminti si iar scuze si ploconiri pana la pamant.Nu stiu cand mi se ia supa din fata si mi se aduce alta.H. e rosu la fata.De obicei japonezii din prea mult bun simt nu reclama unele greseli.
Mi-a pierit pofta de mancare.Samburelul nu a papat nici pe jumatate.Ii spun lui H.ca vreau sa plecam.
La casa ni se spune ca cele 2 supe ale mele sunt gratis.Refuz si platesc in insistentele interminabile ale galeriei de bucatari si ospatari.
E drept ca nu m-am lovit de multe ori de aceasta neplacere aici,asta e a doua oara.A mai fost acum un an,in Toyama ,la Favore moll,cand mancam o inghetata.Dar eu sunt pur si simplu scarbita de parul gasit in mancare.
Mi-a fost rau toata seara.
Mi-am amintit de copilarie.Cand am fost odata in tabara la Herculane si zilnic gaseam in mancarea de cantina cate ceva.In ultima zi a culminat cu un mare scrum de tigara ,drept garnitura la cartofi.Bleahhhh!
Voi cum procedati in astfel de situatie.Va opriti din mancat si plecati?Cereti alta portie?Sau chemati ospatarul si ii aratati?

Muzica

2010-02-11T21:53:00.004+09:00

Pentru iubitorii de muzica japoneza,mai noua sau mai veche.

Pe partie

2010-01-31T17:03:00.004+09:00

Saptamana asta am fost putin pe partie.Nu la sky ,desi mi-ar fi placut, ci la snowbording.Nu eu ,ci H..Eu nu pot inca sa ma dau cu placa ,abea stau in picioare ca lumea pe skyuri.Dar am profitat si eu si Haruto de iesire,gandindu-ma ca ne vom juca cu zapada si ne vom da cu saniuta.
Numai ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ.Haruto nu a vrut de nici o culoare sa se dea cu saniuta sau sa ne jucam cu zapada.S-a pus pe urlat ca vrea pe topogan. Era un mic loc de joaca acolo,dar putin cam inzapezit ,caci nu e sezonul de jucat acolo.Dar Haruto nu s-a urnit de acolo si tipa cat il tineau rarunchii lui mici de pitic atomic.Oricum topoganul era pentru copii mai mari ,nu pentru pitici.
L-am luat pe sus si am intrat in sala de odihna unde au si restaurant si loc de joaca pentru copii.Plus un stand cu dulciuri si jucarii.Haruto s-a infipt in raftul cu masinute si si-a umplut bratele cu vreo 5 masini.S-a uitat intrebator la mine.I-am zis clar ,,NU,, si el de-aia nu a mai putut.A rupt-o la fuga cu tot cu masinute.Pana la urma i-am cumparat una.S-a jucat o ora si jumatate pana cand tati a venit sa ne caute.N-a lasat-o din mana nici afara si nici seara la culcare.
Mi-e tot mai greu sa dorm langa el.Isi aduce in pat 3-4 sau 5 masinute,dupa toane.Daca fac imprudenta sa adorm fara sa le iau de langa el dupa ce l-a luat somnul ,precis dimineata ma trezesc cu vreuna sub coaste.
Una peste alta ,mi-am mai clatit ochii si sufletul cu peisajul frumos de pe partie.Muntii se vedeau superb semn ca a fost o zi senina ,cu toate ca era putin cam ger.Saniuta am carat-o degeaba...insa placa a fost la greu folosita.

La multi ani , pui drag !

2010-01-25T11:51:00.003+09:00

Am lipsit cam mult de pe blog...Nu pentru ca nu as fi avut nimic de spus...Sunt multe de povestit insa astazi vreau sa scriu doar cateva randuri speciale.
Ieri s-au implinit 14 ani de cand am devenit pentru prima oara mama.De cand am inteles ca puiul de om pe care il tineam in brate va fi al meu pentru totdeauna.Nu vreau sa fiu siropoasa insirand aici tot ceea ce e legat de dragostea de mama , de sentimentele si trairile mele .
Vreau sa-i spun doar cat de mult il iubesc si cat de implinita si fericita m-am simtit din ziua in care a venit pe lume.
In ultimul timp l-am certat prea des.Inima mea de mama accepta mai greu faptul ca a crescut si are nevoie de libertate si intimitate,ca simte nevoia sa fie mai mult cu prietenii decat cu mine , ca este pudic si se ascunde de mine sau zbiara de-l aude toata strada atunci cand intru in camera lui si el este dezbracat.De multe ori eu ma simt ca un copil atunci cand imi arata ce este la moda sau cum se fac unele lucruri.Si el e atat de mandru ca imi poate arata...
A crescut...Mi-l amintesc micut,cu obrajii bucalati ,vesnic cautand privirea mea sa poata citi in ochii mei daca sunt fericita sau trista.Am trecut prin multe impreuna , prin multe dureri ,si greutati.Dar si multe clipe de bucurie nemarginita, de fercirea ca ne avem unul pe altul.
Asa cum fac mai toti baieteii,zicea ca el se va insura cu mami cand va fi mare. Acum zice ca se va insura cu fata pe care o va iubi , dar va sta langa mine, nu va pleca sa locuiasca in alta parte.Nu stie inca ce face dragostea din om...uneori il orbeste si merge prin viata fara sa vada nimic...
Ieri l-am lasat sa-si cheme prietenii ,iar petrecerea din familie am tinut-o pe seara.Va inchipuiti ca mai entuziasmat de tort a fost Haruto care a suflat in lumanari cot la cot cu fratele lui.
La multi ani,barbatelul mamei.Ai spus adio copilariei treptat ,dar pentru mine tot este un soc.Asa este legea firii.Sa fii sanatos si sa ai o viata linistita ,plina de bucurii si presarata cu succese.
Mama te iubeste mult, mult,cat tot universul plin de stele.

O seara in doi

2009-12-22T23:31:00.003+09:00

A trecut ceva timp de cand nu am mai iesit impreuna ,doar noi,sa bem ceva ,sa ne relaxam si sa vorbim vrute si nevrute ,fara teama de a sti ca urechiuse mici asculta.
Din cand in cand este bine sa ai putin timp numai pentru tine ,insa eu nu reusesc acest lucru mai deloc.In rarele momente cand sunt la cumparaturi ,sau la medic sunt numai cu gandul acasa ,numai la ceea ce fac ai mei.Imi spun ca pot sta fara grija ,insa inima nu are creier.Ea gandeste ca o inima.Inima de mama.
Timpul petrecut cu H. ,doar noi,ca in vremurile bune ,m-a destins,m-a relaxat.
Grija copiilor nu am mai avut-o ,mama fiind cea mai buna bunica din lume ,suplinind cu brio locul meu.
Localul unde am fost este foarte dragut.In vara ,cand Bianca ,cu sotul si gemenii ei,ne-au vizitat ,am scapat amandoua si am petrecut putin timp aici,savurand o sticla cu vin bun.A fost o seara frumoasa ,in care m-am simtit minunat.
Patroana localului a fost foarte draguta.Si-a amintit ca am mai fost acolo si ne-a servit, din partea casei ,cu tot felul de tsumami ,gustarele ce merg langa bere sau vin.
Ne-am intors acasa veseli si cu chef de vorba.Acasa liniste.Buni culcase copii si se relaxa la televizor.Am zis ca vom mai repeta escapada,insa nu se stie cand va fi asta.

Prima zapada

2009-12-18T21:32:00.004+09:00

Iata ca si la noi iarna si-a intrat cu adevarat in drepturi.De aseara ninge.Totul e alb ,ca in poveste.Azi am iesit la sanius.Pe fosta partie unde schiam odata,acum inchisa din lipsa de clienti ,e tocmai bun locul pentru sanius.Nici tipenie de om nu se vedea.Tare imi place zapada ,,netavalita,, de altii.Cand vezi doar pasii tai pe zapada...
Haruto s-a temut la inceput de ea.Ramasese intepenit cautand ajutor cu ochisorii lui mirati.Dar incet,incet a prins gust.Si nu mai voia sa plece.A cazut de vreo doua ori din saniuta direct cu nasucul in zapada.I-a placut tare mult.
Ninge incontinuu.Nu s-a oprit azi deloc ninsoarea.Maine vrem sa facem un om mare de zapada.Sper sa nu ne trezim insa cu nametii cat casa.
De cand a venit mama ma simt cea mai fericita femeie.E tare bine sa o am langa sufletul meu...
Aseara am avut un vis foarte ciudat.Pentru mine visele chiar sunt premonitorii.Insa ceea ce am visat azi-noapte nu stiu cum as putea interpreta.
Eram undeva pe o scara,la jumatatatea ei.Stateam asezata privind marea,sau o intindere de apa.Cerul era frumos,parca un rasarit de soare.Si deodata simt pe spate o picatura mare ,rece ca gheata.Ma uit cu surprindere deasupra mea .Si atunci vad intre norii albi chipul lui Isus care plangea.Nu mi-a spus nimic ,doar m-a privit cateva clipe plangand.Am fugit speriata ,in vis,la mama si i-am spus ce mi s-a intamplat .Si mama imi zicea ca ne asteapta vremuri grele,foamete mare ,iar Isus plange pentru noi.
M-am trezit putin tulburata de acest vis si toata ziua m-a urmarit acea imagine:Chipul Lui plangand.Si parca tot simteam picatura aceea pe spate.

Definitia zapezii

2009-12-18T00:50:00.003+09:00

Definitia zapezii

A inghetat lumina in somn
si cade mirata pe strazi
visand ca rasare la poli.

Aceleasi Octavian Paler.Eternul.Si cel pe care il citesc fara sa ma plictisesc,sa ma satur...cel care imi face sufletul sa vibreze.

La Gandate Kouen ,in Osaka machi

2009-12-17T23:58:00.008+09:00

Pentru prima oara am vizitat acest loc.Se afla la 35-40 de minute de orasul nostru.
Era foarte frig in ziua cand ne-am dus.Dar a meritat.
Locul e superb ,ca mai toate cele vizitate pana cum.Zona aceasta este plina de onsenuri si cascade.Japonezii au amenajat un drum prin padure ,pe firul apei spre cascada ,pana sus la sosea.Am urcat si noi,oprindu-ne din loc in loc.Superb.Nu se auzea decat clipocitul apei si cate-o pasare intarziata.Mama ca de obicei a privit cu ochi inlacrimati darnicia naturii.Haruto ,odata ajuns la sosea ,a alergat de-i sfaraiau picioarele.Pana atunci statuse pe umerii lui tati privind mirat in stanga si-n dreapta.Nasucul i se inrosise . Ajunsi in parcare l-am mai lasat sa alerge putin,in timp ce noi am baut ceva cald.
Inca o zi frumoasa.Inca un loc superb.

Shirakawa-go

2009-12-13T00:20:00.011+09:00

Iata ca ,desi locuim la 50 de minute pe high-way de Shirakawa mura,noi am ajuns abea acum sa-l vizitam.As fi vrut sa ninga ,pentru ca aceste satuc este mirific atunci cand este inzapezit.
M-am multumit si cu vremea care parca cerea primavara ,nu iarna.
Si iata-ne in masina ,pornind fericiti la drum ,buna dispozitie venind de la vreme ,bineanteles. 13 grade ,soare .Placut.
Oprim la primul convenience store pentru a lua de-ale gurii.Haruto bate din palme cand vede preferatul lui :onogiri.Neaparat cu ton si invelit in nori.Saliveaza de zor pana il desfac. Servim micul dejun in masina .Noi suntem invatati,pentru ca tot timpul plecam de acasa.Mama se uita lung la pachete si la cutiile fierbinti de cafea.
Pe drum trecem prin unul dintre cele mei lungi tunele din Japonia :11 km.
Si iata-ne ajunsi!
Shirakawa-go este un satuc de casute contruite in stilul gassho-zukuri ,inconjurat de munti si paduri in proportie de 96 la suta ,teren cultivabil ramanand numai de 4 la suta.Si pot spune ca-l gospodaresc cat se poate de bine.Fiecare metru de pamnat este folosit.
Shirakawa-go a fost atestat si recunoscut la The World Heritage a sesiunii a19-a UNESCO,din Berlin in decembrie 1995.Este muzeu national si rezervatie naturala ,pastrand astfel istoria speciei umane.
Shirakawa-go isi numeste casele Kiritsuma-Gassho-zukuri.
Reconstructia si renovarea lor a fost sponsorizata de catre Guvern.In fiecare an se investeste in acest satuc ,fiecare proprietar avand bani pentru a renova acoperisul si eventual peretii casei.Nu toate casele sunt locuite,asta neansemnand ca cele nelocuite sunt lasate in paragina.
Acest satuc este foarte vizitat in toate lunile anului de foarte multi turisti.Este unul din cele mai pitoresti locuri din Japonia,fiind o rezervatie culturala deosebita si o comoara a naturii si umanitatii.
Mama a fost foarte impresionata.Natura a fost foarte generoasa in acest loc si mama este fascinata.Se mira la orice lucru.Si noua ne place tare mult.Haruto alearga prin multime fericit.Tati abea se tine dupa el.
Ne plimbam mult pe aleile satucului.Apoi ne oprim sa bem un ceai cald si sa mancam dango.haruto nu are stare deloc.Vrea sa alerge,nu este inca obosit.
Mai stam cam 2 ore .Cumparam suveniruri si ne urcam in masina.Gata plimbarea pe ziua de azi.Haruto adorme in scaunelul lui , dupa numai 5 minute.
Drumul spre casa este la fel de frumos.Mama se mira de autostrazile suspendate.Ziua de azi a fost o zi fericita pentru ea,caci mama iubeste mult natura.Ma bucur ca i-am putut insenina macar putin sufletul.
Mai avem multe de vizitat.Si am sa va duc virtual si pe voi, prietenii blogului nostru ,acolo unde vom merge.Prin fotografiile mele.

Pe ,,acoperisul ,, muntilor : Shinhotaka

2009-12-10T23:44:00.009+09:00

Astazi Haruto a implinit un anisor si 8 luni.Fiind o zi minunata din punct de vedere meteorologic ,am hotarat sa sarbatorim in natura.
La Shinhotaka Ropeway am mai fost de 3 ori , dar niciodata in luna decembrie.
Si profitand de faptul ca mama este aici ,am dorit sa o duc sa vada ceva magnific.
Biletul e putin mai scump insa merita toti banii.Iar cei ce au ocazia sa viziteze acest loc le garantez ca nu vor regreta.Cei ce nu pot ajunge in acest loc il pot vedea in fotografiile mele.Privelistea e superba.Uiti de tot si de toate,iti clatesti mintea si sufletul.
Am urcat cu masina pana la 1117 mmetri.Pana la prima telecabina.Ne-am imbarcat.Doar noi.Azi e joi si nu prea sunt turisti.
Urcam pana la1308 metri.Acolo este un popas superb cu onsen ,restaurante ,alei pe care te poti plimba in voie.Ne plimbam putin si bem un ceai cald.Haruto e fericit de spatiul vast in care poate alerga nestingherit. De la geamul cafenelei privim putinii turisti ce-si alina picioarele in onsenul special construit pentru o astfel de relaxare.
Se face ora imbarcarii pentru a doua telecabina.Aceasta va urca pana la 2156 metri. Suntem intrebati daca dorim la parter sau la etajul telecabinei.Evident alegem etajul.
Se lasa tacerea in timp ce urcam.Ochii nostri avizi de frumos nu mai prididesc .
Haruto se tine strans de geaca tatei.Ii este frica.Degetul imi amorteste pe butonul aparatului de fotografiat.As lua cu mine privelistea asta.
Hotarat lucru acest loc primeaza in inima mea.
Sus zapada.Insa este cald,desi ne asteptam la temperaturi scazute.Haruto fuge de la un capat la altul,pe imensul platou construit de inventivii japonezi.
Mamei ii dau lacrimile.Nu si-a imaginat vreodata un astfel de loc.
Filmam , fotografiem non-stop.Apoi mergem la o bulgareala,in padure.haruto e super curios si incantat de ,, ceva-ul,, alb stralucitor ce-i scartie sub ghetute.
Apoi mergem sa cumparam suveniruri si sa mancam o supa calda.Evident,tot cu ochii pe geam. Mama nu ar mai vrea sa plece.Insa deja este ora 4 si Peste putin timp se va insera si se va face frig. Urmam acelasi traseu si iata-ne in masina spre casa.
O zi superba de decembrie intr-un loc mirific.
Va invit sa-l descoperiti in umilele mele poze care redau doar putin din frumusetea acestui loc.

La multi ani , Romania!

2009-12-01T21:06:00.003+09:00

Romanilor de pretutindeni uram cu drag ,,La multi ani!,,.Si noi am sarbatorit azi si ne-am simtit minunat.

LA MULTI ANI ,Haruto David Andrei !

2009-11-30T15:43:00.004+09:00

Astazi este ziua ta de nume,pui mic si drag . Ai primit o acadea pe care mami te-a lasat s-o rontai un pic.Doar un pic de pofta...
Mami , Tati , Edi si Buni iti doresc toata feicirea si toata bucuria din lume.Sa fii sanatos , gargarita scumpa.

Bine ai venit ,mama,in Tara Soarelui Rasare

2009-11-29T10:53:00.004+09:00

Desi postez cu intarziere ,mama a sosit la noi pe 16 noiembrie.
Pe 15 noiembrie,am plecat cu gargarita mica spre Tokyo.H. nu a putut lipsi de la servici pentru a ne ajuta.
Dupa o calatorie obositoare ,pe care am mai repetat-o in aprilie odata ,am ajuns in Tokyo ,in casa ospitaliera a prietenei mele.
Haruto a fost super incantat de trenuri.a stat cumintel pe scaun si s-a jucat ,aruncand mereu ochii pe geam si imitand zgomotul scos de tren.
Noaptea a trecut repede.Am avut insomnie ,stand cu ochii pironiti pe pereti si imaginandu-mi clipa cand o voi vedea pe mama.
Dimineata l-am lasat pe Haruto dormind in grija prietenei mele inimoase si am pornit-o foarte devreme spre gara.Din Shibuya pana la Narita e ceva distanta.Iau un tren spre gara mare din Shinjuku.Ajunsa acolo bajbai citind indicatoarele.Fara succes.Ma indrept spre un birou de informatii consultandu-mi ceasul cu inima la gat.Sper sa am timp.Avionul aterizeaza la 9,30.
In sfarsit ma asez in expresul spre Narita.O ora si 40 de minute.Sper sa ajung la timp.Ochii ma ustura de nesomn si ma framanta o mie de ganduri.
Ajung la aeroportul Narita chiar in minutul cand avionul a aterizat , dupa calculele mele.Numai ca avionul a aterizat cu 20 de minute mai devreme.
Am emotii ingrozitoare.Mainile imi sunt reci ca gheata si tremur toata.
Calatoria mamei a fost oarecum cu peripetii. Am sunat-o inainte de imbarcare si cu o voce gatuita ma anunta ca , compania aeriana Finnair ,cea care o aducea la mine ,este in greva.Am crezut ca inghet ,caci eu eram deja in drum spre Tokyo.Insa, norocul ei a fost ca a ajuns mai devreme la Otopeni,caci i-au redirectionat zborul catre compania aeriana a Austriei.
Si deci,asteptam ingrozitor de emotionata la usa sosirilor.Trec 10 minute,apoi inca 10,apoi inca 5.Eram disperata. Ma gandeam la tot felul de lucruri,mai ales ca mama a avut escala la Viena ,mai ales ca nu vorbeste decat romaneste,ca nu este obisnuita cu termenii legati de aeroport sau avioane.
Suna telefonul si inima mai sa-mi sara din piept.E H.Zice ca mama este la vama ,completand niste formulare si se descurca mai greu.
cateva minute bune nu mai iese nimeni.Si-apoi incep sa curga calatorii urmatorului avion aterizat,din Guam.Si mama nu mai vine...
Si iat-o,tarand dupa ea bagajele grele.Incep sa plang si ea la fel.Ne luam in brate emotionate,eu uitand cu desavarsire intentia de a o fotografia.
A fost ajutata de doua romance pe toata perioada zborului si le doresc acestor doamne multa sanatate.
luam expresul turuind intr-una.Avem atatea sa ne spunem...
Mama se simte bine nu ii este rau.Este doar putin obosita pentru ca ,de cand a plecat din Romania nu a dormit deloc.
Ajungem in casa prietenei mele.Haruto se uita reticent la buni,pe care se pare ca a uitat-o.
O las sa se odihneasca ,insa ea imi spune ca se simte foarte binesi nu vrea sa mai amanam plimbarea prin Tokyo.Pentru ca timpul este limitat mi-am propus sa o duc la Turnul Tokyo.
Turnul Tokyo are o inaltime de 333 m .Este mai mic decat fratele lui Eiffel Tower.
Cantareste 4000 de tone si au fost necesari 28.000 de litri de vopsea pentru al zugravi.
Este luminat cu 176 de lumini,lumini ce se schimba in functie de anotimp.Vara sunt albe si iarna portocalii.
Am urcat pana la 150 de metri,aproape de jumate.Atat.Nu am stiut ca propria mea mama are rau de inaltime.Mai ales ca aproape 25 de ani am locuit la etajul 10.
Cumparam suveniruri,facem poze si coboram.
Mama si Haruto adorm in taxi doborati amandoi de oboseala.Ajunsa la prietena mea o pun pe mama la somn si noi ,eu si prietena mea stam la o sueta,privind joaca copiilor.
A doua zi trebuie sa mergem la ambasada.Mama are nevoie de o procura.Afara ploua cu galeata.Ii cer taximetristului sa ne duca totusi pe un drum mai lung.Ii arat mamei Shibuya si Ropoggi din masina.Vremea este mohorata insa orasul este foarte animat.Ma simt obosita de toata aceasta viermuiala omeneasca.Se pare ca m-am dezobisnuit de forfota marilor orase.Eu...citadina convinsa suspinam dupa linistea micutului oras in care locuiesc.
Ambasada Romaniei din Tokyo m-a impresionat oarecum prin amabilitatea de care au dat dovada cei ce lucreaza acolo.Am terminat destul de repede si am fugit dupa un taxi.Haruto dadea semne vadite de oboseala.Si ploaia asta care nu se mai opreste....
Si iata-ne in Shinkansen,trenul rapid spre Nagoya.Mama nu inceteaza sa se tot mire.De curatenie,de politete ,de tot ceea ce o inconjoara.Sporovaim tot drumul servind cafele si sandwich-uri.Haruto, desi e ca un mic balaur,nu doarme nici un minut.
Am ajuns in Takayama,acasa,la ora 20.Obosite si dornice de o baie si un pat cald.Si in Takayama ploua.Singura diferenta de TOkyo este ca aici sunt cu cel putin 6-7 grade mai putin.
Ce bine e acasa...

Va invit la aduceri aminte...

2009-11-11T20:32:00.003+09:00

Nu mai pot comenta nimic.Ascult.Si atat....Si poate sterg o lacrima ivita in coltul ochiului...imi plang frumusetea anilor scursi ca nisipul din clepsidra...

Pentru matusica

2009-10-31T11:49:00.001+09:00

Pentru ca matusii ii este tare dor de mine mama s-a gandit sa puna niste fotografii doar cu mine.

Si iata ca marti soarele ne zambeste!

2009-10-29T13:11:00.006+09:00

Dupa ziua ploioasa de luni,marti a fost foarte frumos.Am iesit la plimbare.
Haruto freamata de nerabdare in carut.Vrea sa alerge.
Pomii au capatat culori de basm .Ma bucur de ziua aceasta.Frumusetea ei imi mangaie inima trista.
Ajungem la TRAIN BLEU, patiseria de renume ,de unde cumparam cornuri calde si prajiturele cu branza si stafide.Doamna patroana vine langa Haruto ca de obicei si-i ofera o chifla dulce.Haruto e tot numai zambet.Ii ia chifla din mana si da din cap cuviincios a multumire.
Plecam. In vecinatatea patiseriei se afla o mica masuta unde in functie de anotimp ,sunt aliniate pungute cu fructe.Cine doreste sa cumpere pune banii in cutia de pe masa ,se serveste si pleaca.In Japonia sunt astfel de locuri peste tot.Unele cu legume doar.Micii fermieri isi vand astfel produsele,care dealtfel sunt mai ieftine decat la market.
Ajungem in moll.Haruto imi arata cu manuta libera,caci in cealalta tine chifla papata pe jumate,ceva in rafturile pline cu incaltaminte. Cizmulitele de ploaie cu personajul lui favorit din Cars,McQueen,masinuta cea rosie si simpatica.
Inca nu i le cumpar.Haruto are inca piciorul micut si anumite produse nu sunt si pentru el.Si ca sa i le cumpar mari...Nu! Stiti ca multi japonezi isi iau pantofi cu un numar cel putin mai mari? Si copiilor la fel.In mai toate institutiile ei trebuie sa se descalte,caci nu au voie cu pantofii.Chiar si la clinici,la gradi,la scoala...
Iau o pauza.As bea o cafea.Mergem la Loteria,un fel de McDonald's ,unde cer un caramel latte.Sunt la dieta de ceva timp ,dar mai scap si eu ca vaca in trifoi,caci sunt pofticioasa.
Haruto topaie pe canapeaua micuta . La un moment dat simt un miros binecunoscut.
Si ma dumiresc de ce a stat cateva minutele linistit.Din cauz de nevoi mai mari.
Inghit cafeaua cu inghitituri de curcan si fug la etajul doi unde este camera pentru copii.
Daca mi-a lipsit ceva foarte mult in Romania ,apai asta a fost lipsa camerelor pentru schimbat scutecele si pentru alaptat.Nu mai zic si dotate cu boiler cu apa fiarta pentru prepararea laptelui,sapun,prosop,spatiu...Degeaba sunt in Romania atatea moll-uri,nu au creat si conditii pentru mamicile cu copii mici.Sau mamele care alapteaza si schimba scutece nu au ce cauta in moll.Ele trebuie sa stea acasa ,sa-si vada de alaptat si scutece.
Ma intorc la oile mele,sau mai bine zis la oita mea.Oita care a behait tot etajul magazinului si a alergat cat l-au tinut picioarele.Pana au inceput sa i se impleticeasca si a fost luat pe sus si pus in carut de catre oaia mama.
Am plecat sprea casa.Haruto e tacut ,semn ca-i este somn.Imi fac in gand planul de bataie pentru ziua ramasa ,fotografiind de zor pomii in culori superbe de pe strada noastra.
A mai trecut o zi.

Si o luni ploioasa...

2009-10-29T12:54:00.003+09:00

Luni a fost o zi ploioasa care mi-a dat o stare ingrozitoare de leneveala.Nu am avut chef de nimic toata ziua.
Haruto a fost si el plictisit cu toate ca ne-am jucat fel si fel de jocuri.Statea numai la geam si seuita cu jind afara.
Pe la ora 16 ploaia s-a oprit putin,desi cerul era inca negru si amenintator.Si am iesit amandoi la o mica plimbare ,pana la marketul din cartier ,sa cumparam fructe.
Afara miroasea a pamant reavan si a frunze ude.Muntii nu se vedeau de ceata.
Zgribuliti ne-am intors acasa,unde gargarita mica a facut nani si mama s-a apucat de treburile domestice cu toate ca ar fi lenevit mai departe.
Mi-e groaza de vremea care v-a veni.Iernile aici sunt lungi si pline de zapada.
Iar casele japonezilor nu pastreaza deloc caldura in ele atunci cand opresti sursa de incalzire.
Mi-e dor de soba mamei de acasa...

Duminica

2009-10-28T17:37:00.002+09:00

Duminica ne propusesem alt program.Speram sa mergem in Toyama sa cunoastem noii prieteni.
Insa socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ,cum bine zice o veche vorba romaneasca.
Tati a avut alte treburi de facut,fratiorul mai mare la fel,asa ca am mai ramas noi: praslea si mama.
Fiind o zi frumoasa am iesit sa ne plimbam,sa mai profitam de timpul cald.
Am ajuns in parcul cu porumbei si Haruto a fost super incantat ca de obicei,caci toti porumbeii se strang in jurul lui asteptand mancare.Le-am impartit niste painica,i-am privit cum papa si ne-am intors agale spre casa.
S-a mai dus o zi de toamna.

O zi in parc , cu toamna cu tot

2009-10-24T00:29:00.004+09:00

In ultimul timp postarile mele au fost sporadice si fara prea multe cuvinte.
Nu m-am simtit in stare sa redau in scris ceea ce simt ...si mai ales ce se mai intampla in viata mea.Imi scriu undeva in suflet fiecare zi care trece,sperand ca o voi reda mai tarziu in paginile blogului.
Ma simt lipsita de puterea care m-a ajutat de atatea ori in viata sa trec peste obstacole. Ma simt trista si singura...dar cu speranta licarind in suflet ca de fiecare data . Imi impun zilnic sa fac atatea ,dar sfarsesc ziua cu prea putine duse la indeplinire. M-am refugiat in bratele copiilor mei,in mangaierile lor fara de care nu pot respira in voie , in veselia lor din care ma alimentez , in ochii lor nevinovati care ma cauta in fiecare ceas al zilei... Incerc sa fiu mama si sotie ,uitand ca trebuie sa fiu si femeie.Ma uit in oglinda si nu ma recunosc.Si mi-e ciuda.Imi caut linistea in carti si in ceaiul fierbinte baut la ore tarzii in noapte,atunci cand toti dorm si eu pot tese linistita firul gandurilor.
Toamna si-a facut simtita prezenta.Am trecut deja la paturi si pilote de iarna.Ieri varfurile muntilor purtau caciuli albe,semn ca acolo sus a nins.
Intr-o oarecare masura iarna ma deprima.Sper sa nu fie una lunga anul acesta.
Haruto a implinit un anisor si sase luni pe 10 octombrie.Este un bulgare de energie si de veselie.Sunt foarte rare momentele in care plange.Nici chiar atunci cand se loveste destul de tare.Se uita la mine cu o fatuca pierduta si-si freaca cu manutele locul lovit.
Are 8 dintisori doar,4 sus ,4 jos si de ceva timp vad ca sus se mai vede coltul unei masele.
Are o personalitate puternica.Stie ce vrea si nu-l poti pacali in nici un fel. Ii plac masinile de interventie si are o mica colectie de carti cu masini de acest gen.
Ii plac cainii,pisicile,pasarile si gazele de orice fel.In gradina din spatele casei si-a facut de cativa ani cuib o prepelita.In fiecare an scoate 4-5 pui.Anul acesta i-am urmarit impreuna cum au crescut.
Ii plac mandarinele,piersicile,prunele si pepenele rosu.Alte fructe in afara acestora sunt scuipate fara mila din gura.
Nu saluta si nu-si ia ,,la revedere,, de la babe galagioase si le respinge suparat privind in alta parte ,atunci cand acestea il mangaie pe obraz.
Fuge prin magazine si se ascunde si nu raspunde in nici un fel atunci cand il strig disperata.Il aud doar cum chicoteste privindu-ma printe haine sau pantofi.
A inceput sa rosteasca destul de multe cuvinte.Unele in japoneza , altele in romana.Repeta dupa mine un cuvant care ii place cum suna si data viitoare mi-l spune triumfator,,vezi mami,nu am uitat!,,.
Ii place sa rasfoiasca carti.Chiar si fara poze.De preferat cartile mamei.Intr-o zi a rasfoit un roman politist 30 de minute pe ceas , de l-am pipait speriata ca o avea febra de sta asa cuminte. De multe ori rasfoitul cartilor inainte de culcare e cel mai bun somnifer.Il gasesc dupa cateva minute adormit cu cartea in brate.
Sunt multe de spus despre Haruto,dar astazi ma opresc aici.
Edi a inceput pregatirea intensa pentru liceu.Ieri am fost la sedinta cu parintii.Mi-a umplut inima de mandrie si bucurie auzind cuvintele profesorului. In aceste luni s-a straduit foarte mult sa invete. Si pe plan sportiv la fel. A castigat cupa pe oras,acum merge mai departe la cupa judeteana care se va tine in Gifu.
Ne certam aproape zilnic , dar vazandu-l imi da senzatia de un dulce deja-vu. Edi imi seamana foarte mult.La fel eram si eu la varsta lui.Poate insa putin mai ordonata.
Sotul meu si-a gasit ceva provizoriu de lucru.Nu e insa prea multumit,dar deocamdata este bine si asa.
Maine este liber si planuim sa avem o zi frumoasa.Mai ales ca timpul se anunta frumos.
Mi-am facut maine o programare la salon.Asta ca sa nu uit de tot ca sunt femeie,nu numai mama si sotie. Sper sa ma simt mai bine dupa aceea.

Muzica

2009-10-23T22:57:00.000+09:00

Pentru suflet...

2009-10-20T12:39:00.002+09:00

Am fost premiata de catre Ruxel,si-i multumesc mult ca s-a gandit si la mine.Chiar daca in ultimul timp nu am mai postat atat de des...Multumesc mult ,Ruxel.
Si eu il daruiesc mai departe Biancai,Sabinei si lui Mamichan.

2009-10-06T21:57:00.005+09:00

Pentru iubitorii de muzica japoneza.
Sunt melodii mai actuale,nefacand insa parte din categoria celor traditionale enka.
Mie imi plac foarte mult.
Prima este cantata de DREAMS COME TRUE,un grup destul de iubit,care au cantat o multime de melodii frumoase,melodii ce au devenit hituri de-a lungul timpului.
A doua este cantata de Kobukuro,grupul meu preferat ,in asociere cu Ayaka.Dau foarte bine impreuna,colaborarea lor fiind destul de fructuoasa.
Enjoy!
P.S.:mentionez ca melodiile nu sunt foarte noi.Cea cu Ayaka si Kobukuro este cantata live.De fapt in Japonia nu prea se face playback,sau eu una nu am vazut.
Sunt indragostita de vocea ochelaristului.

Mai doreste cineva dango?

2009-09-25T22:00:00.001+09:00

Credeti-ma pe cuvant ca sunt foaaaaaaaaarte bune.

Pasiunile lui Haruto

2009-09-21T20:13:00.003+09:00

Una dintre marile pasiuni ale lui Haruto este cu siguranta muzica.
Ii place mult pianul si cantatul la microfon.
Ma gandesc daca in viitor va fi un mic virtuoz...sau este doar o placere de moment.

2009-09-16T00:21:00.002+09:00

E unul singur, dar canta pe 6 voci! Omagiu pentru Michael Jackson

StirileProTV.ro

Mi s-a parut fantastic de talentat.

2009-09-13T21:18:00.003+09:00

S-a implinit o luna de cand tata nu mai e...Zilele s-au adunat la fel cum si durerea si lacrimile nu au incetat sa se adune.Am numarat fiecare zi,ora,minut de atunci...urand zilele de joi si cele de sambata...si ora 10,10 din zi...
Imi este foarte greu sa nu ma mai gandesc la el,mi-e greu sa nu-l plang si sa nu vorbesc cu el in fiecare zi mangaindu--i chipul in fotografie.
Nu stiu cum am sa trec peste aceasta durere.O parte din mine s-a stins odata cu el si mi-e greu,tare greu sa-mi revin.
Omul are insa puteri nebanuite de a se ridica atunci cand nu mai exista nici un suport sau o forta ca sa o faca.
Iata,inca respir,mananc,privesc,vorbesc,gasesc puterea chiar si sa zambesc copiilor mei,desi credeam ca daca se va stinge tata ,voi pleca odata cu el.
Ii multumesc Domnului pentru familia care mi-a dat-o,motivul cel mai puternic si mai elocvent de a ma trezi dimineata si a invata sa traiesc cu durerea asta nemarginita in suflet.

S-A STINS...

2009-08-13T22:07:00.002+09:00

S-a stins...Tatal meu cel bun si drag s-a stins in aceasta dimineata...Iar eu nu pot face nimic.Durerea m-a impietrit si nu-mi gasesc rostul.
Mi-as dori sa pot fi alaturi de mama si de sora mea draga in aceste clipe...Distanta ma omoara,ma chinuie ,ma face sa cred ca viata e atat de nedreapta ...
Nu pot gandi...Scriu si plang....plang de atatea ore intrebandu-ma de unde mai izvorasc lacrimi,cand ochii mei sunt impietriti de durere...cautand imaginea,chipul drag al tatalui meu care nu mai ese n-am sa-l mai vad niciodata...
Ma rog Domnului sa ai liniste acolo unde te-ai dus ,tata scump.Domnul sa te ierte si sa te ajute sa-ti gasesti odihna vesnica.
Te iubesc si te voi iubi pana cand voi inchide si eu ochii...venind langa tine.

2009-06-29T16:28:00.002+09:00

El este Utan.Si este preferatul lui Haruto.Singura jucarie pe care o ia in pat noaptea,la culcare.Si care o simt mai mereu in coaste,in somnul meu pe apucate.
Este un personaj din emisiunea preferata.nu va mai spun cate pupaceli cu balute ii administreaza.De multe ori scoate mancarea din gura si-i da si lui,mozolindu-l tot.Apoi il cearta ...ca nu papa!

2009-06-25T01:34:00.007+09:00

Gardina zoologica ambulanta a sosit de vreo 2 saptamani in oras.Insa prichidelul nu s-a simtit bine pentru a o vizita.
Asa ca duminica,desi nu era totalmente intremat,am hotarat sa mergem sa vedem animalele.
Era o caldura groaznica.Mi-a fost tare mila de bietela animale.Ursul cel putin era disperat acolo in cusca.Asta pana sa inceapa sa-i toarne printr-o teava apa rece,sa se balaceasca.
Toate animalele erau inchise in custi,evident,dar eu credeam totusi ca au ceva mai mult spatiu.Oricum ar fi fost insa,nici urma de miros urat.
Haruto era numai ochi.La un moment dat am ajuns la puisorii de gaina si am luat unul in palme sa i-l dau mai aproape,sa-i vad reactia.Si-a pus obrajelul pe puful puisorului.Apoi i-am dat drumul si Haruto dadea semne ca ar fi vrut sa-i atinga.L-a tinut tati acolo langa ei,dar el nu voia puisorii ...ci mancarica lor!
Am vazut rand pe rand toate animalele.Frumoase toate.Papagalul cel mare ce era mai rapciugos,dar in rest toate erau foarte bine ingrijite.
Am vazut si o mica reprezentatie cu maimutele dresate.
Caldura ne-a invins in cele din urma si ne-a gonit din mijlocul animalelor.Haruto a adormit ca de obicei in scaunelul lui.
Nu stiu daca a inteles ceva,dar stiu ca i-a placut,caci tare se mai chitaia cand vedea vreun animal,intinzand manutele spre el.

Caldura...si ploi..si raceala...

2009-06-23T01:09:00.004+09:00

Japonia a intrat de vreo 2 saptamani in tsuyu,adica anotimpul ploios.
Nu va pot explica ce umezeala este,caldura si umezeala.Sufocant.In luna asta ,anula,simt ca ma sufoc,ma simt obosita,orice fac ma epuizeaza,medicamentele parca nu-si mai fac efectul.
Haruto deja da semne de iritatie in jurul gatului,mai mult la ceafa,si putin pe tample.Tinem aerul conditionat pornit,dar el circula,cand la noi,cand la Edi ,cand pe hol...si lasa usile deschise .Se duce toata racoarea.
De sambata se simte un pic mai bine.Tuseste inca destul de tare insa nu mai expectoreaza. Nu stiu ce fel de virus o fi asta ,ca tusea pana voma numai mucozitati.
Pofta de mancare si-a pierdut-o...Azi a papat numai san si pepenele ala.A mancat doua bucati de m-am mirat si m-am minunat fara incetare.A stat cuminte in scaunel pana a terminat...Ba pe la sfarsit s-a si tolanit in scaun,uitandu-se la televizor.
Ieri am fost la o mica gradina zoologica ambulanta ,ce a sosit in oras de doua saptamani.Am dorit sa vada si Haruto animalele mai de aproape,sa-i vad reactia. Dar despre asta maine...
P.S.:va rog,cine poate sa ma ajute,ca nu ma descurc si nici nu am timp sa stau sa bajbai.Cum se face chenarul acela la fotografiile de pe blog?Pentru ca eu sunt nevoita sa scriu intre poze ca sa le pot desparti,caci nu se vede deloc bine altfel.Mi-e jena ca nu ma pot descurca,dar pentru asta sunt prietenii,nu?Va multumesc anticipat pentru orice sugestie.

Raceala ne-a batut la usa

2009-06-18T11:05:00.002+09:00

De 2 zile Samburelul e racit.M-am tot chinuit la o postare,sa o termin si iata ca am dat peste altceva.A facut rosu in gat ,are febra ,mucisori din belsug si tuseste.Azi noapte nu a putut dormi de tuse.Ieri am fost la medic si ne-a dat medicamente,dar ,asa cum spuneam sunt mai slabe si ii trece mai greu.Oricum,ma bucur ca aici nu indoapa copii cu antibiotice.Trece raceala un pic mai greu ,dar nu-i distruge imunitatea cu medicamente puternice.
Ieri nu a papat decat triunghiul acela de orez cu alge si a baut apica.In rest nu a vrut nimic,cu toata straduinta mea.Ii facusem si supica,,mult mai potrivita pentru un gatut inflamat,insa nu a vrut nici macar o lingurita.A tinut-o intr-o febra toata ziua.Dar tot jucaus ,pus pe sotii si ras.Cand si cand se tolanea pe covor si statea cateva secunde bune,apoi iar se ridica la joaca.

Sper sa-i treaca mai repede,ca in casa amandoi o zi intreaga ,e tare greu.

Ce carti mai ,,citeste,, bebe Haruto

2009-06-12T16:53:00.003+09:00

In ultimul timp carticelele lui Haruto s-au inmultit.In fiecare dimineata cum se trezeste imi cere cosuletul lui cu carti si incepe sa le rasfoaiasca pe rand.
Carticica cu semnalele sonore ce imita masina de pompieri,de politie,salvarea,semaforul,claxonul,este de departe preferata lui,imitand aproape toate sunetele.
Noi locuim aproape de locul unde soseaua se intersecteaza cu o cale ferata si zilnic aude semnalul sonor al barierei,si chiar vede becul rosu intermitent.Tot timpul sare disperat la geam sa-l vada.
Apoi,ii plac cele care imita animalele.Deja recunoaste vacuta,pisica si bineanteles catelul.
Rasfoieste vociferand tot timpul si cartile simple ,cu imagini de pisici,catei si animale salbatice.Imi arata cate unul cu degetul si turuie din gurita.
Mai sunt cateva carticele cu melodii japoneze foarte dragute,pe care danseaza si fredoneaza incantat,apoi bate din palme.Cantecul bananei ii place cel mai mult.
Nici locomotiva Thomas nu o neglijeaza.Zilnic ii aud suieratul si gafaitul.
In decembrie i-am luat din Romania "Capra cu trei iezi",care este in format puzzle,pe unele pagini.Inca nu stie de puzzle insa se uita mereu la imagini si se chitaie atunci cand vede iezii,artandu-mii cu degetul pe fiecare.
Mai are cateva carticele cu Ursuletul Pooh,cu Mickey Mouse si cu Wan-Wan,pesonajul preferat din toate emisiunile japoneze.De altfel ,am pus un filmulet cu el in paginile blogului.
Cam astea sunt!Dar,presimt ca la sfarsitul saptamanii vom imbunatatii colectia.

Incep caldurile

2009-06-11T01:21:00.003+09:00

A trecut ceva timp de cand nu am mai postat.In fiecare zi am facut plimbari lungi cu Haruto,am mers la centrele de joaca,sau pur si simplu ne-am jucat in casa.
Am avut si o stare putin mai depresiva din pricina unor evenimente mai putin placute ,petrecute in viata mea.Unul dintre ele este faptul ca H. de luna viitoare v-a ramane fara servici.Iata,criza ne afecteaza si pe noi.Dupa atatatia ani de munca se vede pus in situatia penibila de a alege.Munca in aceeasi companie,insa la sute de kilometri distanta de casa,sau incetarea activitatii.A ales varianta a doua.Partea proasta este ca in oras s-au inchis foarte multe companii si magazine si nu se intrezareste mai nimic de lucru.
Sufleteste am fost foarte prost ,,mobilata,, luna trecuta.Poate chiar si psihic.Ajung sa ma dojenesc in gand mereu.Din femeia vesela si plina de viata am ajuns una pe care nu o mai recunosc.Dar stiu ca timpul ,care trece uneori cu viteza melcului,alteori cu viteza trenului rapid Shinkansen,ma va ajuta sa-mi revin si sa vad lucrurile altfel.
Stiu ca adevaratele dureri nu se vindeca niciodata.Braveaza cei care spun ca s-au eliberat de durere.Nu este decat faptul ca inconstient inveti sa traiesti cu ea.Cand si cand mai iese,amintandu-ti ca exista...sau poate sa nu iasa niciodata,dar sa fii constienta ca e acolo ,in suflet,undeva.
Tot ceea ce pot sa fac este sa incerc sa fiu o mama cat mai buna copiilor mei si o sotie acceptabila.De 2 saptamani am schimbat complet meniul casei.Am cumparat multe carti culinare,retete simple,gustoase si economice.Samburelul mai stramba din nas ,dar asa e la inceput,pana prinde gustul.
Edi si H.vin in fiecare seara direct cu nasul in oalele mele,salivand,intrebandu-ma:azi ce mancam bun?
Ceea ce ma bucura este ca nu necesita mai mult de 5-10 minute pentru prepararea lor,lasandu-mi timp sa mai fac si altceva,chiar si cate o mica prajiturica,caci m-a inebunit Edi cu ,,ceva dulce,, mereu.
Duminica a fost foarte cald si am vrut sa evadam putin din oras,undeva pe munte,la o cascada superba.Ne-am oprit pe drum sa mancam ceva si Haruto cand s-a vazut cu burtica plina a si adormit.Asa ca drumul prin padure,pana la cascada l-am facut singuri,eu si H.Edi a ramas cu Haruto in masina,cel mare butonand de zor la PSP.Din parcare se vedea,undeva in zare,coama muntilor.Inca inzapezita.
La cascada am mai fost de vreo 5 ori pana acum,dar acum am ales drumul cel mai scurt.
Mi-a placut de data asta ca nu era nimeni,ca de obicei sunt multi turisti.

2009-05-29T12:39:00.005+09:00

Pe 14 mai prietena mea din Tokyo ne-a facut o vizita impreuna cu baietelul ei.Ne-am simtit din nou minunat impreuna,mai ales prichideii.Si Edi care era in culmea fericirii ca vine o romanca la noi acasa.
5 zile cat a stat am batut orasul in lung si-n lat,ba am mers si in orasele alaturate,ajungand in ultima zi si in Toyama.Fiinca era zi ploioasa am mers in moll unde copii au un loc de joaca superb.S-au distrat de minune!Edi nu a vrut sa mearga cu noi...De cand si-a facut prieteni aici,unde ne-am mutat acum 2 ani,nu prea mai vrea sa iasa cu noi,prefera prietenii.Nu am nimic impotriva,atat cat nu fac traznai.
Am mers in una din zile si la RISU NO MORI,padurea veveritelor adica.Un loc amenajat undeva pe munte,o mica oaza a veveritelor,pe care le poti hrani si fotografia in voie.Cand sunt flamande se urca pe tine si asteapta sa le dai de mancare.Unele sunt mai timide,altele mai indraznete.Sunt doua tipuri:cele cu coada stufoasa ,roscovane si cele cu codita mica,ele insele micute ca si statura,care au dungi albe si negre pe spate.Copii au fost fascinati,Haruto se uita cel putin hipnotizat.Pana cand s-a plictisit si a inceput sa planga sa-l las pe jos.S-a jucat cu pietrele de pe jos un sfert de ora ,nu se mai satura.Dupa un mic pranz in natura am plecat pe jos ,mergand pe soseaua serpuita ce ducea in oras.Baietii au adormit bustean iar noi am sporovait linistite.Ajunse in oras am mers in moll pentru ceva cumparaturi si pentru a schimba pampersii la copii.Cand ce sa vezi!?Din pantalonii lui Haruto cade o piatra.Cum a ajuns acolo nu stiu,dar tare mi-a fost mila de el vazandu-i semnul pe carnita lui pufoasa,acolo unde statuse piatra.
Dupa ce prietena mea a plecat Haruto a fost marait 2 zile.Daca pana atunci lua mormanul cu jucarii la rand ,una cate una,impreuna cu Kaito,baietelul prietenei mele,dupa ce au plecat nici nu s-a mai uitat la ele.
De atunci iesim in fiecare zi,in diferite centre de joaca,in parc ,tot ca sa intalneasca copii,pentru ca este o fire tare prietenoasa si incepe sa chiuie si sa bata din palme atunci cand vede potentiali prieteni de joaca.

2009-05-21T14:31:00.002+09:00

Mama zice ca si painica este buna si incerc sa pap singurel.
Mmmm...e putin cam dulce pentru gustul meu...
Sa mai gust odata ,ca nu mi se pare asa de rea.
Dar mai bine pap uitandu-ma la televizor,cum fac si cei mari.Care o fi butonul pentru sonor?Ia sa le iau pe rand!
A venit fratiorul de la scoala.Ia-ma in brate ca tare bine e cand esti acasa,fratiorul meu.
Pe seara ,de plictiseala, m-am chinuit putin ca sa ma urc pe masa.Si iata ca am reusit! Mai greu este la coborare,caci nu prea am experiente placute,am incercat si cu patul si nu prea a mers.
Asta ce-o fi?Aaaaaa,parca mi-o amintesc...Dar parca era un pic mai moale...
Azi am avut o zi plina.M-a spalat mami si m-a lasat in pat sa ma joc,dupa ce mi-am baut portia de laptic.Dar pe mine m-a luat somnul.De cateva seri se intampla asa .
Si mami e tare fericita ca pot dormi si singurel...chiar daca o fac in patul lor!

Din nou muzica...

2009-05-19T23:24:00.002+09:00

O voce superba si un dans pe masura.
Pare foarte usor de realizat dansul japonezei insa este atat de dificil sa-ti tii capul,mainile,picioarele,gatul,in pozitiile acelea.Sunt necesare multe ore de munca pt un dans ca al ei.Sa nu mai vorbesc de jongleriile cu evantaiul.
Sper sa va placa!

Ce-am mai facut

2009-05-07T23:41:00.002+09:00

Am fost putin ocupata.Sus avem 4 camere.Una Edi ,o camera de zi , dormitorul nostru si inca una pe care ,atunci cand ne-am mutat am privit-o cu ochi visatori,stiind ca va fi camera bebelusului ce crestea in mine la acea vreme.Am facut curat si am lasat-o goala,cu gandul ca o vom amenaja in viitorul apropiat.N-a fost asa.Am preferat sa-l tinem pe Haruto cu noi in camera iar in camera destinata lui,am tot strans tot felul de lucruri.
Acum imi doresc tare mult sa-i amenajez camera si sa pot duce acolo jucariile care zac prin toata casa.Macar ziua sa se joace acolo ,caci de dormit nu am inca sperante.
Deci,m-am apucat de curatenie,in fiecare zi cate putin,pe apucate,atunci cand doarme Haruto la pranz.
Sambata cum s-a trezit direct la geam s-a dus.In fiecare dimineata sta minute in sir uitandu-se pe geam,aratandu-mi te-miri-ce cu degetelul si vorbind pe limba bebeleasca incontinuu.Apoi vine cu ochi de milog la mine si-mi tot arata geamul.Vrea sa iesim afara la plimbare.
Ii dau sa pape,il schimb si iesim.E o zi tare frumoasa.Ne plimbam mult,ne oprim in parc la copii,cumparam cate ceva si ne intoarcem acasa.
Haruto adoarme pe drum.Insa cum am ajuns in apropierea casei se si trezeste,desi e tare obosit.Il las sa se joace cu Edi si eu ma duc sa pregatesc cina.
Cand ma intorc il gasesc pe Haruto adormit pe umarul fratelui sau.
A dormit cam 20 de minute,dupa care s-a trezit in urlete.Dau sa-l iau in brate si vad ca arde tot.Ii pun termometrul.39 cu 6.Noroc ca am in casa sirop din Romania,ca aici nu-ti da nimic fara sa mergi la medic.Ma rog sa-i treaca pentru ca e si sambata seara si nu e deschis decat la urgenta,unde din pacate nu au pediatru si am mai patit-o odata.
Si partea proasta este ca in Japonia pana joi este Golden Week,sarbatoare din pricina careia sunt inchise toate clinicile .
Pe moment i-a trecut.A stat lipit de sanul meu pana a adormit.Eu am dormit in reprize,tot pandindu-l.La 5 dimineata s-a trezit in urlete.Ardea iar tot.39 cu 4.Ii dau iar sirop si-l scol pe H. sa ne duca la spital.
Acolo,medicul,un mosulica de vreo 100 de ani,dupa un control nu prea amanuntit, ne spune ca nu stie ce are,de la ce face febra,ca pare sanatos.dar ne da totusi ceva medicamente pt raceala.Clocoteam deja.Am bombanit tot drumul,cum se face ca dau numai peste incapabili.H. se facese mic la volan si nu scotea o vorba.Stie ca mai am obiceiul sa-i reprosez lui ceea ce nu-mi convine in legatura cu sistemul japonez.Ma mai apuca si pe mine,ce sa fac.
Ce sa mai ,ziua de duminica a fost groaznica.Haruto zacea in pat ca un om mare.Numai ochisorii i se mai miscau.
Apoi luni dimineata cand s-a trezit,parca nu avusese nimic.
Era vesel,a papat bine,s-a jucat toata ziua...
Intortocheate mai sunt uneori caile Domnului.

Premii...

2009-04-27T15:34:00.002+09:00

Din nou ,cu intarziere,primesc 2 premii ,cu drag.Unul este de la Irina si unul de la Mihaela,carora le multumesc din suflet ca s-au gandit la mine.Imi cer scuze ca nu am avut timp sa le postez desi le salvasem.Multumesc.

2009-04-26T00:00:00.003+09:00

Mi-am neglijat blogul pentru o perioada.Zilele au trecut foarte repede,am fost foarte ocupata,iar la sfarsitul lor ma simteam epuizata.E drept ca n-am avut nici starea sufleteasca necesara.
Ieri a fost ziua in care am implinit 35 ani.Nu ma intristeaza faptul ca imbatranesc.Sincer ,ma simt ca la 20 de ani in multe privinte.Nu ma sperie trecerea timpului decat dintr-o anumita privinta:ca intr-o zi nu voi mai fii langa copii mei,ca nu-i voi mai mangaia,ca nu voi mai stii nimic de ei...
Nu stiu de ce la fiecare aniversare simt nevoia sa fac un bilant.Ce am avut,ce-am dobandit intre timp,ce mi-am dorit si nu s-a realizat...si-mi fauresc din nou vise pentru inca un an si-nalt din nou rugi fierbinti catre Domnul.
La 35 de ani ma simt o femeie implinita.Am 2 copii frumosi si sanatosi,un sot care ma iubeste si ma suporta atunci cand devin ca o viespe,am parinti iubitori si buni,am o sora frumoasa si desteapta si buna la suflet ca painea Domnului,am o nepoata la fel de frumoasa si desteapta ca si mama ei...ma simt un om bogat,inconjurata de oameni care ma iubesc.
De multe ori m-am intrebat ,in cautarile mele prin viata,ce este fericirea?Cum o pot recunoaste?Ce trebuie sa simti?Te doare?Te gadila?Te face sa plangi?Te face sa razi,sau sa zambesti...Am ratacit prin viata cautand,cand mai trista cand mai plina de viata,insa cu aceeasi tenacitate intotdeauna.
Si-apoi am inteles ca fericirea este chipul copiilor tai,ia forma fetei oamenilor pe care ii iubesti si care iti alina sufletul.Si-am inteles ca eu trebuie sa fiu foarte fericita.
Uneori,obosita pana la refuz,imi spun ca trebuie sa evadez undeva,sa fiu putin singura,sa am timp pentru mine.Si-apoi ma cert vinovata in gand.Unde sa ma duc?Cum ar fi timpul ala fara glasul copiilor mei,fara sa-i vad,sa-i stiu langa mine.Sunt sigura ca mai mult m-as framanta...
Astazi a plouat infernal si ne-am petrecut timpul in moll.
Haruto a fost un bulgare de energie ,iar Edi un bulgare de nervi.Pentru ca l-am tarat prin magazine cu noi in loc sa iasa cu prietenii.De suparare si-a cumparat de la un stand cu produse din Jamaica,niste betisoare parfumate,cu care a imputit dupa aceea toata casa.Or mirosi ele frumos,dar mie mi se intoarce stomacul pe dos.
Am multe de povestit...Sarbatoarea Floriilor,Pastele...mica mea calatorie la Tokyo...
Pe maine insa!Va multumesc tuturor pentru urarile de bine si pentru grija pe care ne-o purtati.

2009-04-18T21:45:00.002+09:00

glitter-graphics.com
Umbla veste-n tot orasul
Cum ca vine iepurasul
Sa v-aduca pe-nserat
Paste bun si luminat.
Va doresc multa liniste si multa lumina in suflet si in casa.Paste fericit si sa petreceti cu bine!

Am fost in Tokyo

2009-04-15T22:50:00.008+09:00

La inceputul saptamanii trecute m-am hotarat sa plec in sfarsit in Tokyo,la prietena mea.Stresul acumulat,oboseala,rutina,toate m-au facut sa ma decid.Si H. a tot insistat sa ma duc,sa mai ies din viata de zi cu zi,sa ma mai inveselesc putin.In ultimul timp parca nu mai sunt eu...
Zis si facut.Am cumparat bilete dus-intors si m-am prezentat cu bagaje si juniorul din dotare la gara.Vom lua intai un tren spre Nagoya si vom calatori vreo 2 ore si jumatate.Apoi din Nagoya ,trenul rapid-shinkansen-pana in Tokyo,vreo ora si jumate.
In primul tren a fost ok,nu am avut probleme.Haruto se uita fascinat pe geam si in jurul lui,curios din fire,ca toti copii mici.Apoi a adormit vreo 45 de minute,lasandu-ma sa ma relaxez si eu putin cu o cafea calda.Ce-mi place in trenurile japoneze cum vin cu un carucior ca si in avion,cu bauturi si mancare.Poate nu apuci sa-ti iei inainte de a urca in tren si poti cumpara pe parcursul calatoriei.
Am ajuns in Nagoya.Noi suntem imbracati inca de iarna,la noi fiind mai frig.In Nagoya este cald.Incepem sa dezbracam cojoacele ca Baba Dochia.Vine si shinkansen-ul.H.nu mi-a luat bilete cu loc,pt cazul in care pierd trenul sa-l pot lua pe urmatorul.Ma urc intr-un vagon la nimereala si ma asez pe 2 locuri libere.In sfarsit pornim.Ma simt putin obosita.E greu cu bebe,carut si bagaj,plus geanta mea de marime considerabila.Zici ca-s melcul cu casa in spinare.[nu stiu ce am azi de fac cacofonie!]
Ma asez sfarsita pe scaun,dupa ce il pun pe Haruto pe scaun si distribui bagajele ,plus caruciorul pliat,in asa fel incat sa nu incurce pe nimeni.
Vine o tanti.Imi cere biletul si ma anunta pompos ca nu am voie sa stau acolo.Foloseste cuvintele acelea de politete pe care le urasc si care ,parca nu se mai termina.O intreb de ce,pentru ca sigur nu am intrat la locuri rezervate.Imi spune ca am intrta la Green vagon.Adica ceva de high class.Nu-i nimic,platesc diferenta.Am platit 4000 yeni.Peste cei aproape 10000.Si ce daca,mi-am zis in gand.Imi place confortul,ca oricarui om banuiesc.Vine un nene,platesc diferenta si incerc dupa aceea sa ma relaxez.Se pare insa ca biletul,desi scump,nu onoreaza conditiile.Sau poate nu pentru mine,ca nu sunt japoneza.Incercand sa adorm copilul imi pun geanta pe scaunul alaturat.Vine duduia de mai inainte si-mi spune ca nu am voie sa ocup locul de alaturi.O intreb daca pot sa pun copilul.Zice ca nu.Ii spun ca ,la agentia de bilete mi s-a spus ca bebe poate ocupa fara probleme un loc langa mine.Ea zice ca in acest vagon nu.Ca il poate ocupa alt client care a platit biletul.
Ma uit in jur.Cativa barbati rasfirati in tot vagonul,vreo 10 persoane,nu mai mult.O intreb daca in cele cateva statii clientii vor da buluc la vagonul Green.Imi zambeste printre dinti si imi spune ca s-ar putea.
O las in plata Domnului si eliberez scaunul.Haruto atipeste la mine in brate vreo 20 de minute.Se scoala plangand din lipsa de spatiu.El e invatat sa doarma omeneste nu inghesuit.Ii scot din geanta doldora cu de toate o jucarie sa-si faca de lucru.E o masinuta cu cateva butoane ce imita sunete gen:claxon,motor,frana...Cucoana cu pricina se repede ca un uliu mai sa smulga jucaria din mana copilului.Imi zice sa pastram liniste.Iar mie imi vine sa o pocnesc.Pe scaunul de vis-a-vis e unul care sforaie de cand m-am urcat.La cateva scaune distanta unul isi soarbe tacticos si la fel de zgomotos cafeaua.Iar cel din spatele meu isi trage mucii intr-un stil care imi da spasme la stomac.Nu mai vorbesc de cei 2 din primele scaune ale vagonului care vorbesc si rad atat de tare ca aud orice.
Ii spun raspicat sa ma lase in pace daca nu vrea sa-i chem superiorul.Pleaca nervoasa.Tot restul calatoriei m-a ignorat.Si bine a facut.Caci eu chiar eram in stare sa o ciufulesc.De nervi i-am facut si 2 poze,uite-asa,s-o arat lumii intregi!
Ajungem in sfarsit in imensa gara din Tokyo.Dupa vreo 20 de minute ma vad in sfarsit cu prietena mea,care a venit sa ne ia de la gara impreuna cu baietelul ei.Haruto e morocanos si-l inteleg,nu si-a facut somnul.
Mai luam pana la casa ei 2 trenuri,caci locuieste in Shibuya.
Tokyo imi da ameteli.Sunt indragostita de marile orase.Eu m-am nascut in Bucuresti.Dar sa nu uitam totusi ca Tokyo depaseste cu putin populatia din Romania.
Tokyo ma fascineaza.Oameni multi,cat vezi cu ochii,zgarie-nori,magazine de tot felul.Ma simt cu-adevarat o provinciala acum,printre lumea de aici.
Tokyo ma sperie intr-un fel.Cobor sa cumpar ceva de la market si o las pe prietena mea cu copii spunandu-i ca vin repede,ca ma descurc eu.De cand ma stiu am un spirit de orientare fantastic,ce m-a scos din multe incurcaturi.Nu si de data asta.Am bajbait pe strazi minute bune.Strazi inguste cu apartamente si case bagate una intr-alta,parca toate semanand intre ele.Mi-am luat eu puncte de reper,dar parca se ascundeau cu toate.Lume multa pe strada.Nu ca la mine in oras cand dupa ora 19 nu mai vezi tipenie de om.Ma uit debusolata in jur.Langa mine se opreste o doamna cu un pudel.Mi-a vazut moaca pierduta si s-a gandit ca ma poate ajuta.E italianca.Foarte draguta se ofera sa mearga cu mine inapoi la market si de acolo sa refacem impreuna traseul.Imi spune ca si ea a patit-o de cateva ori cand s-a mutat aici.Ajutorul ei,desi binevenit,nu da roade totusi.Nu reusesc sa gasesc casa prietenei mele.Pana la urma o sun jenata.Rade si-mi spune ca si-a dat seama ca nu am gasit drumul inapoi.Ma ghideaza pas cu pas si intr-un tarziu ajung.Nu va spun ce nervi aveam cand am vazut ca am trecut pe langa strada ei de cateva ori fara sa vad casa,desi are o casa impunatoare,ce eclipseaza pe cele din jurul ei.
In prima seara am dormit bustean.A doua zi am pornit la colindat prin magazine,parcuri,locuri de joaca pt copii.E atat de frumos afara,nu-mi venea sa cred.Se vede ca Domnul a tinut cu mine.De la geaca de iarna am ajuns la maneca scurta.Si spre sfarsitul zilei de la bal,la spital.Caci am facut febra mare brusc,ma simteam groaznic,ma dureau toate,mai ales capul.Si fiindca nu puteam lua medicamente pt ca inca alaptez,prietena mea a sunat salvarea.Am crezut ca mor pana m-au luat.Au pus un milion de intrebari.Stiu ca asa este bine,eram constienta de asta ,dar imi era atat de rau incat nu aveam rabdare sa raspund la tot ce intrebau.mai ales ca de multe ori repetau unele intrebari.In sfrasit m-au luat.A fost cea mai rea senzatie pe care am avut-o ,in salvare.Aveam senzatia ca sunt pe moarte cand auzeam sirenele si soferul vorbind prin megafonul ala sa se dea participantii la trafic la o parte.
Imi venea sa plang.Langa mine,un mosulica,cica era asistent,ma tot mangaia pe mana si-mi zicea ca o sa fie bine.Pana la urma am scapat.Am cerut medicamente potrivite si am plecat cu un taxi spre casa,dupa lungi investigatii si insistente pentru ami pune o perfuzie.Am refuzat.Perfuzia dureaza cam 2 ore si ora de somn a lui Haruto trecuse cam de mult.
Am ajuns acasa si mia-m luat puiul in brate.Prietena mea imi spune cu tristete ca-i pare rau ca s-a intamplat asa,de parca ar fi vina ei.O linistesc si mergem la culcare.Eu cu marea speranta in suflet ca a doua zi imi va fi bine.
Si mi-a fost.Ultima zi la Tokyo a fost superba.Am mers iar in locuri frumoase si mai ales am mai intalnit o prietena,o romanca pe care am cunoscut-o pe net.Si pe care nu am vazut-o niciodata.A facut un sacrificiu,ea locuind putin cam departe,si a venit sa ne vedem.A fost foarte frumos...Am stat toate 3 privindu-ne copii cum se joaca.
In ziua urmatoare am plecat la gara.Prietena mea m-a insotit.Odata ajunse nu ne induram sa ne luam ramas bun.Ne-am despartit cu putina tristete in suflet.A fost cam scurt timpul petrecut impreuna,dar ne-am promis ca nu vom revedea curand.O astept la mine de data asta.
Drumul de intoarcere a fost mai usor parca.Ardeam de nerabdare sa ma intorc acasa la mine,sa-mi vad baiatul cel mare si sotul.Si sa le vad bucuria pe chip atunci cand le voi inmana cadourile.Apropo de Edi,m-a bombardat cu telefoanele 3 zile ,tot intrebandu-ma ce fac.Mi-a parut groaznic de rau ca nu l-am putut lua si pe el,insa abea incepuse scoala,de fapt un nou an scolar,caci in Japonia anul scolar incepe in aprilie,si nu putea lipsi.
De data asta am avut grija sa nu ma mai urc in vagonul Green.Am mers in vagonul cu locuri nerezervate si a fost de o mie de ori mai bine.Oameni prietenosi care s-au jucat cu Haruto tot drumul si l-au fotografiat de parca era cine-stie-ce vedeta.In Nagoya am asteptat vreo ora sa luam trenul spre orasul nostru.Am ajuns pe seara,amandoi obositi rau.Am facut baita si direct la somn ne-am pus.nu inainte de ai bucura pe cei dragi cu ceea ce am cumparat din calatoria noastra.
Ma bucur ca am mai iesit.Ma bucur ca am putut vedea Tokyo si pe timp de primavara,cu ciresii infloriti,nu numai vara,cand orasul este de-a dreptul sufocant.
Nu stiu daca pot repeta experienta prea curand.Este foarte obositor sa pleci la drum cu bebe.Poate cand va mai creste putin,dar si atunci va fi greu,sa ma tin dupa el prin tren,caci sigur nu va sta cumintel in scaun atata timp.Acum deocamdata nu merge in picioare.
Cam asta a fost...In mare.As povesti fiecare amanunt,fiecare senzatie insa deocamdata ma opresc aici.

LA MULTI ANI,HARUTO!

2009-04-11T01:26:00.003+09:00

Acum un an,pe 10 aprilie,Dumnezeu imi punea in brate a doua minune din viata mea.Asa cum am mai spus,ma iubeste atat de mult incat mi-a dat 2 minuni care sa-mi aline sufletul.
Copii sunt tot ce-i mai frumos pe lume,sunt zambet si bucurie,sunt ingerii Domnului,sunt medicamentul ce alina sufletele aflate la disperare,la necaz,la bucurie.
Nu stiu ce-as fi fara copii mei...nu stiu daca m-as inchipui ducand o viata fara ei...eu ,care de mica ma jucam cu alti copii jocul,,mama si copilul,, si mie imi placea intotdeauna sa fiu mama...
Cand s-a nascut mi l-au pus in brate cateva minute.Era alb si frumos,nimic nu trada chinul prin care trecuse,prin care trecusem amandoi.L-am alaptat si-a supt putin lacom,de parca facea asta de cand lumea.Apoi mi l-au luat.Toata noaptea am dormit cu paturica pe care o cumparasem cand eram insarcinata si in care il tinusem infasurat, strangand-o la piept si mirosind-o.Miros de bebica ...pe care parca si acum il am in nari...
Acum bebica este foarte energic si dulce.Imi umple ziua,fiind eu egoist,cerandu-mi toata atentia,nemultumindu-se cu putin.Am zile cand as mai vrea sa atipesc macar 2 minute langa el,desi el este treaz.Ii dau jucarii si carti pt al tine ocupat.Ma trage de par sa ma uit la ce face,ma trage de pleoape pana imi dau lacrimile si cand tot nu da rezultate se pune cu funduletul lui mic si bombat direct pe fata mea,sufocandu-ma.Si cum i se mai lumineaza fata cand ma vede deschizand ochii si intrebandu-l ce face.Si cum incepe sa-mi turuie in bebeleasca lui ,vrute si nevrute.
Si cum mi se umplu ochii de lacrimi gandindu-ma cat de norocoasa sunt.Imi vine sa-l pupacesc pana la epuizare,insa manutele lui mici,care de obicei se agata de mine ca o planta agatatoare,ma imping iritate,boscorodind in acelasi timp,parca ceratandu-ma ca-l sufoc cu dragostea mea.
Ma uit la el si nu-mi vine a crede ca a trecut un an.S-a nascut cand a inflorit sakura,ciresul japonez.S-a nascut in primavara,umplandu-mi sufletul de florile bucuriei,fericirii de a fi din nou mama.
La multi ani,puiul meu drag!Iti doresc sa ai o viata frumoasa,plina de bucurii si impliniri,sa nu duci lipsa de nimic,iar Domnul sa te aiba in paza si sa te calauzeasca la fiecare pas de-al tau.

Leapsa

2009-04-04T13:40:00.002+09:00

Am preluat leapsa asta draguta de la Ruxel.
Ce-as fi daca as fi...
O floare:magnolie
Un anotimp:primavara
O culoare:albastru
Un animal:cal
Un obiect vestimentar:pijama
O piesa de mobilier:masuta de toaleta
O piesa muzicala:,,Anotimpurile,, lui Vivaldi
Un vers:,,Viata mea a fost tot ce vrei...,,Lucian Blaga
Un peisaj:marea si implicit plaja in orice anotimp
Un obiect:o carte
Un instrument muzical:vioara
Un copac:cires
Un oras:New York
Persoana publica:n-as vrea sa fiu altcineva decat cine sunt
O persoana apropiata:mama
O carte:Panza de paianjen
Un fel de mancare:cartofi copti cu unt si branza
Un supererou:Superman
Un fenomen al naturii:curcubeu
O masina:Nissan
Un fruct:zmeura
O parte a corpului:ochii
Un film:Pe aripile vantului.
...Si merge mai departe la Mamichan,la Iulia, si la Bianca.

Culinar

2009-04-03T12:51:00.002+09:00

Nu,nu va speriati.Nu am schimbat tema blogului trecand la de-ale gurii.Pur si simplu n-am mai gatit de vreo 3 ani mancare de spanac cu ou deasupra.Desi se gaseste spanac proaspat tot timpul anului.Insa gatesc spanacul sub alte forme,preferandu-l doar putin inabusit ,pt a nu-si pierde din proprietati.In plus,acum gatesc mai mult mancare japoneza,cea romaneasca fiind putin mai greoaie si necesitand mai mult timp pt preparare.
Mie imi place spanacul fara carne,insa Edi este un maaaaaaare carnivor si m-a rugat sa-i pun si carnita.A mancat 2 farfurii pe nerasuflate.Spre surprinderea mea si H. a mancat o portie,desi pt el gatisem mancare japoneza,caci nu prea se impaca cu cea romaneasca.Nu-i plac decat ardeii umpluti,sarmalele,musacaua si supa cu taitei de casa.Cand vede mamaliga face o fataaaaaaaa...Cica nu-i intelege rostul la fiertura aia galbena cu gust groaznic.Cu toate ca-i place porumbul si supa de porumb.
Cine sa-l mai inteleaga!
Asa ca am pozat mancarica.Cine stie cand mai gatesc.Sa fie amintire.Hi,hi,hi!

Primavara

2009-04-02T12:30:00.002+09:00

De ce oare ma tot uitam pe geam in asteptarea primaverii?...Cand ea era la mine in casa...
Ia priviti ce zambet are!Incalzeste sufletul mai ceva ca florile de cires.

2009-04-01T15:36:00.003+09:00

Sambata fiind vreme frumoasa ne-am propus sa mergem in Nagoya,la parcul Higashiyama.Mai ales ca de vreo 2 saptamani s-au ieftinit taxele la drumurile express si nu ne mai costa atat de mult o iesire ca aceasta.
Zis si facut.Ne-am pornit de dimineata,eu cu o groaza de nervisori din cauza baietilor cei mari.Edi a stat 20 de minute sa-si aranjeze freza,iar H. s-a schimbat de 3 ori de haine.Intelegeam sa stau eu sa ma fandosesc in oglinda,ca am circumstante atenuante,sunt femeie,insa eu am fost cea care a asteptat dupa fundul lor.Sotul,fudul din fire,s-a imbracat cam subtire.Motivand ca in Nagoya este mult mai cald ca la noi.
Toata saptamana trecuta a nins la noi.Vreme urata.Piciulica se suie singurel acum in pat si se uita pe geam.Cam asta am facut toata saptamana trecuta,caci nu prea era de plimbare.Asa ca sambata fiind mai frumos am decis sa iesim din casa.
Haruto,ca niciodata,cumintel in scaunelul lui.Pana in Nagoya a tras un pui mic de somn.Si Edi.Caci,de cand este in vacanta se culca numai la ore tarzii,cu toata mustruluiala pe care i-o trag.
Prima data am vizitat Higashiyama Sky Tower,un turnulet de 100 de metri,in varful caruia ajungeai cu liftul,bineainteles,si de unde se vedea orasul pana hat departe.
Mai apoi am intrat in parcul propriu-zis.Era caldut afara,tocmai bine pt plimbare,insa cand si cand rafale de vant foarte rece,ne faceau sa ne zgribulim.
Ne-am oprit sa papam in fuga ceva si am inceput colindatul.Lui Haruto insa i s-a facut somn.Asa ca nu a apucat sa vada decat niste pasarele si elefantul.L-a luat somnul in carut.
Marea atractie a parcului era leul.Lumea statea la coada sa-l vada,am asteptat vreo 10 minute.Ce-mi place insa la japonezi,este ca sunt civilizati,nu se imping,nu se baga inaintea nimanui,asteapta cumintei sa le vina randul.
Edi era super entuziasmat.Alerga de la un animal la altul.
Apoi pt o scurta vreme mi-am amintit de Romania.Am intrat in sectorul animalelor domestice:caprite,vacute,cai,gaste,iepuri...Edi voia sa le mangaie pe toate.S-a multumit doar cu caprele si un porcusor de Guineea.
Mi-am dorit sa vizitez si Gradina Botanica,tot in incinta aceluiasi parc,insa H.ma anunta tremurand din taote incheieturile ca lui ii este foarte frig si ne asteapta la masina.L-a luat pe juniorul adormit si a plecat.Eu am mai ramas putin cu Edi ,plimbandu-ne printre ciresii infloriti,pe marginea lacului,savurand un pahar cu ceai fierbinte.
Frumoasa plimbare.Pacat ca juniorul nu a vazut mai multe animalute.Dar nu-i nimic, ca vom mai merge si alta data.Sunt atatea locuri de vizitat.
Am uitat sa spun ca cel mai mult m-a amuzat un papagal care spunea intr-una ,,Ohayo,,, adica ,,buna dimineata,,.

Premii ...

2009-04-01T12:10:00.001+09:00

Din nou preiau niste premii cu intarziere.Multumesc Irina si scuze.Esti o draguta ca te-ai gandit si la mine.

2009-03-24T12:45:00.001+09:00

Na,ca m-a furat somnul!
Ce sa fac?!Sunt si eu mic si obosesc repede.

In asteptarea verii

2009-03-22T19:22:00.003+09:00

Precis Haruto nu-si mai aminteste vara trecuta.Era atat de mic...Insa stiu ca ii place sa fie subtire imbracat.Cand este gol ,il alerg tot patul ca sa-i pun hainute pe el.Se bate cu manutele pe burtica goala si chiuie.Iar atunci cand este frig si-l imbrac mai gros plange si se trage mereu de hainute.In plus,in casa cu greu il vezi cu sosete in picioare.Trebuie sa fiuv mereu atenta ca si le scoate.O fi de vina gena japoneza din el,caci japonezii,fie frigul cat de mare nu infofolesc copii.De multe ori am vazut prin magazine copii si bebelusi fara sosete,cu piciorusele vinete de frig si mucii pana la barba.Ei spun ca asa calesc copii.O alta chestie cu care nu sunt deacord este tinutul copiilor la gradinita fara sosete,in plina iarna.Chiar daca parintii il imbraca si-l incalta acolo este dezbracat si descaltat.Cica sa nu alunece pe parchet si sa se loveasca la cap,desi la copii asa mici nu am vazut pana acum sosete sau dresuri fara desene sau scrieri din pasta cauciucata,aplicata pe talpi.
Alt obicei ,barbar as putea spune,este sa dezbrace copii la pielea goala si sa-i scoata afara cand ninge,in plina iarna.Tot pentru calirea organismului.Mi-e teama de vremea care trece si care ma va aduce in pragul gradinitei implicit,caci copilului ii trebuie comunicarea,socializarea,prieteni noi.
Sunt multe cele care imi plac in Japonia,dar sunt si multe care ma lasa cu semne de intrebare si cu multa,multa nedumerire in suflet.Consider ca sunt adult si pot trece peste anomaliile lor,dar copii mei nu as vrea sa sufere nici macar o clipa datorita regulilor absurde care conduc uneori mintile oamenilor.
Multi spun:te-ai dus in tara lor trebuie sa le urmezi regulile.Dar cei care nu stiu...pentru straini sunt intotdeauna reguli nescrise,nascocite de mintea oamenilor rai,care vor sa arate ca acolo este tara lor,nu a celor ce vin sa locuiasca in ea.
Eu sunt o persoana foarte maleabila,dar cand vine vorba de copii mei...
Na,ca m-am luat cu vorba si am uitat sa va spun ca Haruto probeaza palarioara aproape zilnic...iar sandalutele sunt un deliciu...Prietena mea,din Tokyo,ni le-a facut cadou.Multumim.

New look

2009-03-21T02:08:00.004+09:00

Desi stiu ca o sa-mi iau papara ,sub forma de reprosuri interminabile,de la fii-miu maine cand va vedea ca este expus iar privirilor lumii intregi,ma risc si va arat ce look nou si-a tras.
Acum 2 ani m-au pacalit si am cumparat o masina de tuns performanta,care face fel si fel de freze.Problema e ca,biata de ea,nu le face singura,mai trebuie sa o si manuiasca cineva.Si iata-ma cum m-am apucat de frezat. Eu.Eu care am o oroare sa tund pe cineva,am sechele de mic copil,am cosmaruri...eu...
Sa va povestesc.Eram de varsta baiatului cel mare.Poate mai mica cu un an.12 ani adica.Bunicul sarbatorea atunci venerabila varsta de 80 de ani.Toti fratii tatei si-au dat intalnire la noi acasa,ca la noi se simtea bunicul cel mai bine,sa-i faca o petrecere pt implinirea celor 80 de ani.Zis si facut.Au pus fiecare bani si l-au imbracat de la piele,cum se zice.Costum nou,camasa,cravata,pantofi,lenjerie...si mai ales ,preferata lui:palaria.
Era dimineata,mai era pana la ora 5-6 cand trebuiau sa vina toti.Mama si tata erau dusi cu treburi.Si numai ce-i vine lui sa-l tund.Eu:stai,bre,tataie,ca te tunde mama cand va veni.Cine s-a inteles cu el.Mi-a pus foarfeca in mana.Eu ,copil,mandra ca bunicul imi acorda atata incredere m-am apucat cu inima ticaind in piept,de podoaba lui capilara.L-am facut scari si scari de ziceai saracul de el ca e de la scoala de corectie,copil pedepsit.
Noroc ca i-au cumparat si palarie ca era indicat sa stea numai cu ea in cap dupa aceea.Ce-am mai plans...ce m-am mai suparat si amarat in sufletul meu ca i-am stricat bunatate de par.Si el radea,uitandu-se in oglinda ,si nu-mi zicea decat ca n-are nimic.Data viitoare va fi mai bine.Va dati seama ca pt mine nu a mai fost o data viitoare.
Asa ca tunsul barbatilor din familie e ca un cosmar pt mine.I-am tuns de cateva ori insa azi,profitand de faptul ca o prietena japoneza si-a deschis salon,l-am luat pe Edi si l-am dus acolo.Oricum pretentiile lui in materie de freze erau peste ceea ce putea iesi din manutele mele

2009-03-21T01:57:00.002+09:00

Salmi,draga de ea,s-a gandit ca eu merit aceste premii.
Si ca ,baietii mei zambesc precum o gargarita in soarele diminetii.
De aceea tin sa-i multumesc pentru vizitele sale,pentru faptul ca ne citeste...desi in ultimul timp nu am avut mai nimic vesel de povestit.Si ca sa intri pe un blog,sa citesti tot numai lucruri triste,nu poate fi prea placut.Dar eu ii multumesc pentru faptul ca a inteles ca aceasta este viata mea,cu bune si rele,cateodata mai multe rele decat bune...Multumim Salmi ,si minunilor tale la fel.

2009-03-18T22:28:00.003+09:00

Iata ca vremea a fost azi mai blanda si am putut iesi la o plimbare.Toata saptamana trecuta a ploua si a nins.Nu ca am fi fost in stare de plimbari...
Maine se implinesc 3 saptamani de cand s-a imbolnavit Haruto si nici acum nu este pe deplin insanatosit.Nu stiu ce parere au ceilalti romani care locuiesc in Japonia ,despre medicii japonezi,insa eu acum,sunt profund dezamagita.
Primul medic la care am fost cu Haruto m-a trimis acasa cu apa de ploaie,desi baiatul era destul de rau,avand temperatura 39.6.Dupa 2 zile in care am crezut ca voi inebuni de plansul lui si starea in care era am mers la unul din spitalele mari.Acolo au descoperit ca Haruto avea bronsita,desi eu am fost cea care a insistat.Am astm de la 2 ani si felul cum tusea si respira imi dadea semnale de alarma,cunoscand atat de bine aceste lucruri.L-au tinut 10 minute la aerosoli si mi-a dat pt acasa medicamente.Insa pt burtica nu mi-a dat nimic altceva decat ceea ce mi-a dat si primul doctor.Un praf pe care il dizolvam in lingurita si ma chinuiam 10 minute sa-l fac sa-l bea.Dar nici o imbunatatire dupa o saptamana.Avea saracutul si 8-10 scaune pe zi.De fapt facea numai apa,o apa verde.
Trec peste mai multe amanunte...De atunci a slabit 1,700 kg.
Astazi a fost prima zi cand a papat cu pofta ceea ce i-am pregatit.Caci de 3 saptamani am gatit si am aruncat.Cateodata lua o lingurita,insa dupa aceea incepea sa planga si imi intorcea spatele.Azi a papat,s-a jucat,a facut baita si acum doarme ca un ingeras.Sunt atat de fericita ca si-a revenit...parca simteam ca nu se mai termina odata.Mai ales ca m-am capatuit cu o infectie virala si-am mers din nou la spital,de data asta pt mine,si m-au tinut acolo cu copilul 4 ore si jumatate.Cica,asistenta de acolo:,,duce-ti-l acasa pana terminati,,.Eu:,,pai cu cine sa-l las ,femeie, acasa?,,Ea:pai n-ati zis ca e batrana acasa,soacra?,,...Si-atunci m-am enervat si i-am zis :cum sa las copilul cu o femeie care nici macar nu poate sa se duca singura la toaleta fara sa cada,care mai e si senila?tu gandesti?,,...Si atunci ea mi-a zis ca dureaza o ora,o ora jumate.Sa astept.Si am asteptat 4 ore ca sa intru la doctor cu o fata de balaur ,imi venea sa-l iau de cap.Si el ma vede in halul ala,aveam si febra mare,si copilul urla de oboseala si de foame,si-mi da ASPIRINA.Am crezut ca nu vad bine.M-am intors in cabinet si l-am balacarit...uneori mai scapam si pe romaneste ca aveam niste nervi...Cum e posibil sa tii o femeie cu copil mic atat la usa ta,intre atatia pacienti fiecare cu boala lui,copilul putand sa ia cu succes orice microb de acolo.Am incercat sa stau pe hol unde nu era nimeni si tot venea o ciufuta de aia si-mi zicea:doamna,dar v-am zis sa stati acolo...Si doctorul ala se plimba mai mult decat sa consulte!
Cand am plecat val-vartej am luat-o in primire si pe asistenta,caci eu o rugasem de vreo 2 ori sa ma schimbe la alt medic,caci erau 8 acolo.M-a trimis la incompetentul ala!
E groaznic sa ai grija de un bebe bolnav cand tu insuti esti bolnava.Aveam niste dureri de cap de-mi venea sa ma dau cu el de toti peretii.Am mai avut dureri din astea o singura data,cand eram insarcinata,prin 5 luni cred,aveam niste migrene,imi venea sa mor,nu puteam nici sa ridic capul de pe perna.
Iar el saracutu,cine stie ce dureri avea,daca e micut si nu poate sa spuna.Mi-o arata plangand si lipindu-se tot de pieptul meu,apoi ghemuindu-se sa adoarma.
E un chin si cu medicatia asta ca nu vrea cu nici un chip sa o inghita.Si atata timp,3 sapatamani aproape nu a vrut apa,nu a vrut ceai,nu mancare,nimic...Il mai pacaleam cu lingurita si-i mai dadeam putin ceai,insa dupa 2 lingurite nu mai voia.A fost un chin.
Ma uit cu ciuda la biberoanele de toate marimile si formele pe care le-am cumparat cand eram insarcinata.Stau pe post de bibelou ,ca n-am folosit decat vreo 3,din acelea micute.Cand era mic-mic,mai bea si el ceiut si apa...de cand am venit din Romania nu a mai vrut biberonul nici sa-l tai!
Cu boala asta am trecut peste niste evenimente importante pe care vreau sa le amintesc.
Pe 10 martie puiul a implinit 11 lunite.S-a simtit rau in ziua aia,ca asa l-as fi pupaciiiiiit.Am inceput numaratoarea inversa a ultimei luni.In curand puisorul nostru va implini PRIMUL ANISOR din viata lui.
Iar pe 13 martie tata a implinit 66 de ani.La multi ani tata!Iti doresc din tot sufletul multa sanatate si Domnul sa aiba grija mereu de tine.
L-am sunat in ziua aceea insa din cauza racelii nici nu m-a recunoscut,nici nu puteam vorbi de fapt.Ma chinuiam sa articulez cateva cuvinte si nu iesea decat un zgomot jalnic din gatul meu cat banita.
Astazi Samburel a mai tusit putin.Insa mi-a facut bucuria de a rade cu toate gingiile lui la vedere ,lasandu-ma sa vad dintisorul care a spart gingia de sus,in sfarsit.Gata!Avem 3 dintisori de acum!...Dar ma apuca o gheara de inima asa,gandindu-ma cat mai este pana ii vor da toti.Asta este!Bunica avea o vorba:cu rabdare s-a facut totul pe lumea asta.Asa este:rabdare...
Alte vesti?...Sotul a preluat cu brio stafeta la raceala.Si mi-e tare mila de el ca merge in continuare la servici in starea in care este.
Ma rog la Domnul pentru el si pentru Edi si soacra-mea,sa nu se pricopseasca si ei.
Va multumesc tuturor pentru grija si pentru compasiune.

Dupa potop se descopera pagubele

2009-03-13T23:43:00.002+09:00

Pozele sunt de ieri.De ieri Haruto este putin mai bine.
Dupa nenumarate vizite la toate clinicile si la cele 2 mari spitale,am reusit sa inteleg ce are copilul meu.Bronsita si un microb la stomac provenit de la carnea de pui.Cel putin asa a zis medicul.
Maine voi povesti mai pe larg.Am intrat sa las un mesaj si sa va multumesc tuturor pentru grija.De ieri noapte,dupa o vizita la urgenta[again!]am constatat ca am o infectie virala.Si acum am febra de aceea nu pot sta prea mult la calculator.
Am senzatia ca nu se mai termina odata...Buna vorba aceea:sa nu-i dea Dumnezeu omului cat poate duce.Va pup de la distanta sa nu va dau virusi!

2009-03-09T12:05:00.002+09:00

De joi Samburelul este bolnav.Tocmai eram fericita ca anul acesta a trecut cu bine si nu s-a pricopsit cu nimic serios.Insa,de joi sunt innebunita.A inceput cu febra.38.Inca se mai juca prin casa.Incerca sa mearga singurel tinandu-se de pat.
Vineri am mers la doctor.M-a trimis acasa aproape la fel de nedumerita de cum mai dus,acum in plus bombanindu-l si pe H. ca nu a mers cu mine.Am plecat de la medic cu 4 supozitoare pt febra si ceva prafuri pt burtica ,caci avea diaree.
Toata ziua de sambata a facut febra,seara culminand cu temperatura de 39.6.A stat fara nici un chef de nimic,dormitand toata ziua,cand la mine in brate,cand la Edi,cand la tata.
Nici diareea nu a incetat cu toate prafurile pe care i le-am dat regulat,asa cum a zis medicul.Mi-a zis ca are un virus.De ce natura nu stie.Desi i-a luat sange,am inteles ca abea dupa ceva timp poate sti ce fel de virus este.Mi-as fi dorit sa fi fost si H. cu mine...Doctorul mi-a tot aratat carti cu tot felul de virusi si boli,numele lor fiind scris in latineste,el a crezut ca eu inteleg.De ce oare japonezii cred ca strainii cunosc toate limbile pamantului?Multi incearca sa-ti vorbeasca in engleza,cu un accent groaznic,crezand ca tu stii ce spune.Eu ,de bine de rau stiu,dar sunt multi care nu stiu engleza pentru ca nu asta este limba lor de origine.
Mi-a spus sa mai vin luni.Am plecat de acolo cu speranta ca nu-i va mai fi asa rau.
Ieri,duminica,am plans de mila lui.A avut numai febra de peste 39.Ii scadea putin si iar crestea.Medicamentele erau oricum foarte slabe.Doctorul mi-a zis ca,,sa lasam organismul sa lupte cu virusul,,.Da,sunt de acord.Dar nu asa.Nu pot sta sa ma uit cum se chinuie copilul meu cu febra mare,dureri...atatea zile nu a mancat nimic.Doar san.M-am felicitat in gand ca nu l-am intarcat.A fost singurul mod de al linisti,tinandu-l la pieptul meu...arzand de ma luau caldurile pe mine.Atipea putin si se trezea urland.Una peste alta se vede cum ,in curand,ii va da un dintisor sus.
Diareea nu a incetat atatea zile.Face o apa verde.Iar aseara a facut cu ceva mucozitati sancvinolente.Peste o ora mergem la doctor.Abea astept sa-l iau de cap si sa-l pocnesc de pereti.
Ma simt epuizata.Atunci cand reusesc sa-mi reincarc bateriile trebuie sa existe ceva care sa ma aduca din nou in pragul colapsului.Am dormit ,,iepureste,,atatea nopti incat acum mi-e teama sa mai vina noaptea.Sper sa fie bine...Sper sa-i treaca si sa nu mai aibe niciodata in viata astfel de momente.
Ieri a fost ziua femeii,ziua mamei si asa cum am mai spus-o am simtit cu toate puterile ce inseamna sa fii mama.Mi-as dori in astfel de momente sa pot avea o putere si sa iau durerile copiilor mei,sa ma doara pe mine,sa-i pot salva de la suferinta.

LA MULTI ANI

2009-03-08T19:25:00.002+09:00

Doresc tuturor mamelor,femeilor si domnisoarelor sa fie fericite si iubite,mangaiate si dorite,mereu cu zambetul pe buze si in suflet,sa nu cunoasca lacrima si nici durerea...cred ca este tot ceea ce ar fi bun pentru noi,femeile.
Pentru mine ziua nu a fost asa buna...sau poate ca Bunul Dumnezeu m-a facut sa fiu mai constienta,sa simt mai acut sentimentul de mama.Am sa va poveztesc mai tarziu de ce.
Va doresc numai bine si fie ca soarele sa va lumineze si sa va incalzeasca mereu viata!Va daruiesc cateva floricele timpurii din gradinita mea.Cu drag tuturor.

Vremuri apuse

2009-03-06T13:15:00.003+09:00

Imi place sa scriu.De cand ma stiu cred.Orice.Pana si banalele scrisori si felicitari.Aici de fapt voiam sa ajung.De cand m-am mutat aici am tot scris scrisori celor dragi si prietenilor.Primeam si eu la randul meu.Apoi de cand cu timpul petrecut la calculator,caci acum 2 ani ne-am luat unul mai performant,nu mi-a mai scris nimeni.Toata lumea preferand sa-mi lase un mail sau o felicitare virtuala.
Cand si cand deschid cutia in care am pastrat toate scrisorile si felicitarile si le recitesc.La ale mamei plang intotdeauna...si ma apuca nostalgia cand dintre filele unei scrisori mai cade cate-un ghiocel presat ,din gradina ei,cate-o frunza de iedera sau o mica violeta de padure...
Scrisori nici eu nu prea am mai scris dar de sarbatori trimit mereu felicitari.Chiar si acum ,pt martisor am pus la posta 10 felicitari.
Mi-e dor sa mai gasesc in cutia postala un plic cu numele meu...nu numai facturi de plata...o scrisoare cat de mica...sa pot zambi si sa desfac plicul cu nerabdare.
Frumoasa senzatie iti da primirea unor vesti puse intr-un plic pt tine...Pacat ca nimeni nu mai face asta acum...

Din nou muzica...

2009-03-05T21:00:00.001+09:00

rimi Natsukawa cu ,,17 sai,,.O melodie draguta...

Prieteni noi

2009-03-03T13:55:00.003+09:00

Ieri o prietena a plecat intr-o mica calatorie cu familia,insa la hotelul unde opreste nu au voie si cu animalute.Asa ca,Bella,catelusa ei ne-a fost adusa in vizita pt 2 zile,rugandu-ne sa avem grija de ea.
Cum au reactionat copii?Edi a plimbat-o in exces ieri si a dormit cu ea in pat,asta dupa ce s-au jucat o ora jumate continuu.Mi-a placut ca a fost cuminte si nu s-a bagat sub plamuma lui,ci a stat la picioarele lui,sus pe pilota.
Iar Haruto?Acestea sunt primele poze de cand a vazut-o prima oara.A fost dragoste la prima vedere.

Martisor

2009-03-01T23:46:00.003+09:00

Iata ca a venit si luna martie!Ne pregatim incet ,incet pentru intampinarea primaverii.La noi mai greu va sosi,caci aici iernile sunt atat de lungi...
Azi am fost iar chiauna de somn ,caci Samburelul nu a dormit prea bine azi noapte.
S-a trezit pe la ora 8 si a inceput sa ma traga de par si sa-mi bage degetele in ochi,ca sa ma trezesc si sa ma joc cu el.Ne-am jucat putin si-apoi l-am lasat cu Edi sa ma duc la bucatarie,pt a pregati micul dejun.M-am indreptat glont spre filtrul de cafea,ca un drogat care se duce sa-si ia doza zilnica.Cat timp filtrul isi facea treaba,am incropit ceva pt cei mari ,lui Samburel urmand sa-i dau sa pape dupa aceea,caci numai ce golise ,,biberoanele,,mamicii de lapte.
Constat ca nu mai este zahar in cutie.Caut in dulap dupa o punga noua,cu ochii la ceea ce faceam si cu urechile la sforaitul filtrului.In sfarsit s-a oprit!Pun repede in cani,mie mai mult zahar si un sfert de cana lapte.Lui H. ii place mai amara,asa ca nu i-am pus decat o lingurita.Ma duc sa-i chem la masa si eu raman cu Haruto sus...cu gandul la cafeaua aburinda ce ma astepta pe masa din bucatarie.In sfarsit,vine Edi de jos si cobor eu.H.a mancat tot ,dar nu si-a baut cafeaua.Pe masa zace un mototol de servetele ,toate ude cu..cafea!Iar s-a fript la limba si-a scuipat peste tot cu cafea.Ma uit la perdele,sunt in regula,pe jos,totul ok.Imi zambeste ridicand capul din ziar si-mi zice sa gust si eu cafeaua.Il intreb de ce si-mi zice sa gust si sa nu mai intreb nimic.Bag boticul in cana mea,iau o gura zdravana si ma pregatesc sa-l apostrofez:ce-are ,draga,cafeaua?Mai vrei zahar?...Dar dintr-o data mi se ridica parul in cap,simturile o iau razna si fug disperata spre ghiuveta.In loc de zahar am pus sare.Era ...ce sa va spun,groaznica!Nu m-am uitat atent la punga si am patit-o!
H. razand cu gura pana la urechi imi zice sa nu mai fac nazuri altadata la cafeaua lui,caci duminica el se trezeste devreme si merge sa cumpere cafea,iar daca inca dorm cand se intoarce,vine si mi-o pune pe noptiera.Ca,a auzit el ca europenii sunt romantici rau si prefera cafeluta la pat.Si de aceea de atata timp el imi cumpara cafea si vine si mi-o aduce.De cate ori nu i-am spus razand,ca romantic ar fii,sa fim amandoi in pat si sa bem cafeaua impreuna...Of...
M-am lungit cu vorba si am uitat sa va spun ca va doresc o primavara cat mai frumoasa si mai plina de bucurii.Mi-e dor sa mai merg pe strada si sa vad pe revereul hainelor la femei,fetite si adolescente un mic snur alb-rosu ,simbol al zilei de 1 MARTIE.
Va doresc multe flori in suflet si primavara sa va mangaie inima cu prospetimea si frumusetea ei.

2009-02-27T16:29:00.004+09:00

Au trecut cateva zile de cand nu am mai scris.Ma simt obosita si fara nici un chef de viata.
Azi am fost la sedinta cu parintii,la Edi la scoala.Au avut si un fel de lectie deschisa.Au vorbit despre tari,capitale,presedinti,populatie...M-a bucurat sa vad ca Edi ridica mereu mana sa dea raspuns.A si raspuns de cateva ori,mai ales ca profesorul nu avea pe cine sa puna,doar Edi avand mana ridicata.Mai are insa mult de invatat,de recuperat adica,inca nu este la acelasi nivel cu ceilalti.
Ieri a fost ziua lui H.Nu am sarbatorit ca in alti ani.I-am cumparat doar cadou si ceva prajituri.Chiar nu ne ardea,dat fiind situatia soacra-mi.Am fost si la ea la spital.A slabit mult...I se lumineaza fata de cate ori mergem si-l vede pe Haruto.
Azi dimineata eram atat de obosita incat am zacut mai departe in pat fara a avea puterea sa ma ridic.I-am adus lui Haruto ceva jucarii si carticele pentru a sta cumintel langa mine,macar 20 de minute.Desi stiu ca ma trage de par,imi baga degetele in nas si in ochi si ma calareste ca la cursele de cai...Doar un pic as mai fi stat in pat.
La un moment era atat de linistit incat ma fura somnul.Si dintr-o data,instinctul matern isi spune cuvantul.Mi-a sunat ca un clopotel in creieri.De ce sta asa cuminte?
Aseara inainte de culcare mi-am dat cu crema ca de obicei si am lasat pe noptiera crema de maini si cea pt calcaie.Deschid ochii si il vad stand cu spatele si il aud plescaind.Ce mananca?De obicei mai fura cate un coltisor de carticica atunci cand nu sunt atenta...
El molfaia linistit , fara sa se strambe ,crema de calcaie,care e si putin mentolata.Era plin pe manute,pe pijama si se stersese si pe cearceaf.Am intrat in priza repede ,l-am curatat pe limba cu un prosop si pe manute,la gurita.El se uita mirat la mine ,ce sunt asa repezita si plescaia mai departe.
Cum o fi reusit sa o deschida nu stiu...Ceea ce stiu este ca ,sigur,nu voi mai lasa astfel de lucruri la indemana lui,oricat de obosita as fi.

2009-02-25T02:21:00.000+09:00

As fi vrut...

2009-02-25T01:32:00.004+09:00

As fi vrut sa scriu despre ceva vesel.Ca de exemplu despre frumosul sfarsit de saptamana pe care l-am avut.Petrecut in compania unei mici parti din comunitatea romana aici,in Japonia.
Insa nu pot.tristetea care imi invadeaza sufletul acum nu ma lasa sa scriu despre veselie.Nu pot zambi atunci cand sotul meu este trist.Ar fi mult sa spun ca varsa o lacrima.Japonezii sunt altfel decat noi.Eu daca as fi fost in locul lui cred ca eram in coma de atata plans.Dar el incearca sa fie tare...pana cand nu stiu...
Azi soacra mea a facut comotie cerebrala.De fapt ,e aiurea sa spun azi.Ea cred ca a facut-o mai demult.Pentru ca vara trecuta a cazut de 2 ori pe strada din cauza ametelilor puternice.Am tot rugat-o sa mearga la doctor si ea mi-a tot spus ca este bine sa nu-mi fac griji.
...Si azi,azi ni s-a spus ca are un cheag de sange la creierul mic ,foarte mare,ca sunt putine sanse sa-si revina.
As vrea atat de mult sa nu mai existe boala pe pamant...Stiu ,gandesc ca si un copil.Cand eram mica,pe la vreo 8 ani,bunica mea draga a murit din cauza unei comotii cerebrale.Pe atunci nu stiam ce inseamna,sau cat de grav este.Stiu ca ma rugam zi si noapte plangand sa invie,sa nu mai existe boala pe pamant,la nimeni.In sufletul meu de copil suferinta luase proportii uriase si ma speria.Nu mai pierdusem pe nimeni drag...Mult timp dupa aceea vorbeam singura prin casa,inchipuindu-mi ca buni e cu mine,ma vegheaza,asa cum vazusem in filme.
Acum nu mai sunt un copil,insa suferinta ia aceleasi proportii uriase in sufletul meu cand este vorba de pierderea cuiva.
Ma asteapta vremuri grele...nici nu vreau sa ma gandesc...

Atari Kousuke imi mangaie sufletul atat de bland in aceste momente...

Leapsa

2009-02-20T12:33:00.004+09:00

Am luat si eu leapsa,cu intarziere.Intai mi-a pasat-o Totoro,iar apoi Mononoke.Imi cer scuze dar nu am avut timp de o postare,si am avut o stareeeeeeeee.
Leapsa presupune sa spun 7 lucruri adevarate si 7 false,toate despre mine.
-Conduc masina de 10 ani.-F
-Imi place incaltamintea cu toc.-A
-Imi plac fluturii.-A
-Sunt innebunita dupa bucataria vietnameza.-F
-Nu mananc dulciuri.-A
-Colectionez carti postale.-F
-Sotul meu este mai tanar cu 10 ani decat mine.-F
-Am un baiat si o fetita.-F
-Imi plac cerceii,am foarte multe perechi.-A
-Locuiesc in sudul Japoniei,pe o insula.-F
-Am mania curateniei.-A
-Imi plac motocicletele.-A
-Urasc gandacii de tot felul.-A
-Am absolvit faculatatea de drept.-F
Ramane sa ghiciti care sunt cele false si cele adevarate,desi este cam greu.
As da leapsa mai departe dar cam toti cei care ii stiu ,au avut-o.Asa ca am sa o dau Biancai,lui Mamichan si lui Dragonika.

2009-02-14T00:31:00.001+09:00

Cu drag pentru sotul meu ...caruia m-am chinuit o ora sa-i traduc cat mai bine acest cantec atat de drag mie.

Numai mama sa nu fii

2009-02-12T23:41:00.003+09:00

Agonizez.Ma simt sfarsita.Daca as reusi sa dorm acum m-as cufunda intr-un somn adanc ,din care nu stiu daca m-as mai trezi.Starea mea cred ca se cheama:oboseala la superlativ.
Se luminase de ziua si Haruto nu dormise 2 ore cumulate.Atipea si dupa cel mult 15-20 de minute incepea sa urle.Dar urlat,nu gluma!La inceput l-am leganat si l-am pus la san ,dar dupa vreo 2 ore pur si simplu nu am mai rezistat.Ma tot intreb ce o avea?Nu cred ca il doare ceva...alta trebuie sa fie cauza,insa disperata cum sunt acum ,imi scapa!Nu reusesc sa-mi dau seama...
Azi am fost precum un robot.Basca ,sotul trebuia sa mearga la o inmormantare si trebuia sa-i pregatesc costumul si sa-i calc camasa.Pur si simplu imi venea sa ma intind pe jos si sa zac acolo in nestire.
Nici pe ziua nu a fost mai altfel.S-a trezit pe la 11 ,dupa un somn zbuciumat,intrerupt de cateva urlete,cateva inghitituri de lapte si n zvarcoliri.
Incerc sa inteleg ce-l supara.Nici cu Edi nu am dormit pana pe la un an,insa nu urla asa noaptea.Ziua e disperat dupa mine.Nu ma pot duce nici pana la toaleta sa nu urle de zici ca-l taie cineva.
Desi am zis ca-l voi alapta pana la un an,m-am hotarat sa-l intarc.Probabil ca dupa aceea va reusi sa doarma noaptea,si voi reusi performanta si de al culca din nou in patutul lui.
Nu stiu cum sa procedez.Nu am mai trecut prin asa ceva si ceva sfaturi de la mamici cu experienta mi-ar prinde bine.
Pe de alta parte,cel mare,Edi ma omoara cu bazdacurile lui.Na,pubertatea!Adolescenta!Insa ,acum chiar am nevoie de liniste si de ajutor.
Unde inainte era tot tolanit in camera de zi de trebuia sa-l ocolesc de fiecare data,acum nu-l mai vad cu orele.Vine de la scoala si nu mai iese din camera lui decat sa manance si seara la baie,respectiv spalat pe dinti.Cica:,,lasa-ma ,mama,ca am si eu nevoie de intimitate!,,.Nu mai zic ce show este cu imbracamintea,cu fitele,cu umblatul mai mult dezbracat pe frigul asta.
Apoi,majoritatea colegilor de clasa fumeaza deja si beau cafea,iar mie iesitul cu ei imi pune inima pe jar.S-a suparat odata pe mine ca a venit din oras si l-am pus sa sufle ,sa vad daca a fumat.Nu stiu cum sunt alti parinti,dar eu nu vreau ca fiul meu sa fumeze de la 13 ani.
Am vazut ca japonezii nu au nici o treaba cu faptul ca ,copii lor beau cafea.Exista la vanding machine tot felul de cafelute cu lapte sau fara.Am vazut si copii de 6-7 ani band,fara nici o problema.
Eu i-am luat lui Edi cacao de cand era mai mic.,si acum mi-a zis suparat ca il tot tratez ca pe un copil mic.Ca prietenii si colegii lui beau cafea ,nu cacao!
In schimb ma bucur ca-i acorda lui Haruto destul timp ,de joaca si atentie frateasca.
Insa eu ma simt obosita.Si intr-un fel daramata.Parca simt ca nu mai trece timpul odata sa trec si peste asta.Pe de alta parte nu vreau nici ca timpul sa treaca repede.Imi vreau copii cat mai mult timp langa mine.Edi ca maine creste si va pleca...De acum isi face ganduri de insuratoare!

Muzica

2009-02-12T17:13:00.002+09:00

O noua melodie frumoasa cantata de Teresa Teng,o taiwaneza care a trait in Japonia ,fiind foarte iubita de public.
Cam toate melodiile cantate de ea sunt frumoase.

2009-02-11T00:10:00.004+09:00

Astazi 11 februarie este Ziua Nationala a Japoniei.Asa ca ,,La multi ani,Japonico!,,Pt ca maine nu voi avea timp sa intru pe net ...

Am implinit 10 luni!

2009-02-10T16:31:00.002+09:00

Si iata cum puiul meu cel mic a mai crescut cu o luna.In curand va implini un anisor si mie inca nu-mi vine sa cred ca este al meu...ca Dumnezeu m-a iubit atat incat mi-a dat doua minuni ,nu una.
Incerc sa ma bucur de fiecare zambet al lui,de candoarea si dragostea lui,de clipele dulci pe care numai un copil ti le poate oferi.
La multe lunite,puiul meu drag!

Muzica

2009-02-10T15:40:00.003+09:00

Ceva mai actual,un grup care mie imi place foarte,foarte mult KOBUKURO.Cam toate melodiile sunt frumoase.Cea de aici,,Sakura,, este putin mai veche ,dar mie tot imi place si dupa atata timp.

Padurea de gheata

2009-02-10T12:46:00.006+09:00

Duminica am iesit putin la aer.Haruto nu dormise bine deloc si ne-am gandit ca- prinde bine putin aer curat.
H. s-a gandit sa mergem undeva pe munte,la distanta de 30 minute de oras,intr-un loc numit KORI NO MORI,Padurea de gheata.
Am mai fost aici acum 2 ani si pentru ca am luat o cazatura de toata frumusetea,am zis ca nu ma voi intoarce prea curand.4 zile m-au durut oasele.H. nu-mi spusese unde ne duce,a zis ca e surpriza.Mi-a placut foarte mult,mai ales ca am stat pana seara cand lumini fluorescente se aprind dand ghetii o culoare divina.
Problema atunci a fost ca nu eram imbracata adecvat,aveam cizme cu toc si o haina subtire,iar atunci ,acolo erau -10 grade.
Haruto a adormit dupa 20 de minute si chiar m-am bucurat.Era foarte obosit si nici nu ma induram sa-l scot in frigul ala.
Cand am ajuns nu era nici un turist,doar cativa oameni,lucratori,care se chinuiau sa faca niste caramizi din zapada pentru a construi un iglu.
Pe 14 si 15 februarie se organizeaza un mic matsuri,cu artificii si multe,multe lumini si lumanari,acestea din urma fiind bagate in niste recipiente de gheata special facute.
Edi,fudul ca intotdeauna,nu s-a imbracat mai gros,plus ca a preferat adidasii.Si pe cap sapca.Era un frig de-ti ingheta respiratia.
H. o ia inainte si in 8 minute trece in revista tot si-mi face semne ca se duce la masina sa vada daca s-a trezit Haruto.
Era atata liniste...
Care a fost spulberata in 5 minute,caci au sosit 4 bus-uri,din Nagoya,respectiv Kyoto,din care au coborat o groaza de babute si mosi cu aparatele de fotografiat agatate de gat,unii dintre ei cautand disperati toaleta.
Am reusit sa fac cateva fotografii si am pornit in cautarea unui tonomat cu bauturi calde.H. imi face semne disperat sa-i cumpar si lui ceva.
Acum 2 ani cand am venit erau o multime de baraci in care se putea servi ceva cald,de baut sau de mancat.Acum totul era inchis,pana si ryokanul.Desi tot i se face reclama si la tv si prin diverse pliante.
Cumpar un ceai de lamaie,o cacao pt Edi si o cafea pt H. si ma indrept rebegita spre masina.Haruto inca doarme,nu s-a miscat deloc de cand a adormit.
Ne mai plimbam putin prin oras ,pe la diferite magazine,tot pt a nu ajunge acasa devreme,sa fim nevoiti sa-l trezim.
Noaptea urmatoare a fost insa la fel.Si azi noapte.In curand simt ca ma lasa puterile de oboseala.Ma gandesc va or fi dintisorii de vina asa cum a zis Bogdana.Dar ma tot uit de atatea zile si tot nimic.Nu mai vrea sa manace mai nimic. Numai san.Nici ceai nu mai bea...Ziua este destul de activ si de vioi.
Ieri am mers la medic totusi si mi-a zis ca nu vede rostul vizitei,ca baiatul nu are nimic.I-am explicat ca a vomat,ca are scaunele foarte schimbate si m-a intrebat daca vreau sa-i puna o perfuzie.Pt o clipa am simtit ca sunt in Romania...M-am intors acasa inarmata cu si mai multa rabdare.Uneori,cel mai bun medic este mama.Parerea mea.

De ieri...

2009-02-08T23:47:00.003+09:00

Sunt obosita.Azi am avut o zi plina,iar azi-noapte nu am dormit prea bine,din nou.
De fapt de vineri spre sambata noapte.Eram fericita ca am reusit sa ma bag mai devreme in pat.Era 1 fara un sfert,dupa ritualul de rigoare:crema fata,crema maini,crema picioare,citit 10 minute si baut cana cu ceai.
Atipisem.Cand aud un horcait,ca si cum cineva se ineca.Sar disperata si ma aplec peste patutul lui Haruto.Voma cu ochii inchisi,inca dormind,presupun.L-am ridicat tremurand.A vomitat cateva minute bune.Se oprea si iar incepea.Eram atat de speriata incat nu stiam ce sa fac.Cand s-a oprit a inceput sa planga.Poate ca si tacerea lui m-a speriat.Vomita ca un adult,fara sa se tanguie,fara sa scoata decat acele sunete specifice.
Cand s-a mai linistit l-am schimbat repede de hainute si l-am pus in bratele lui tati,care statea pe marginea patului impietrit,parca nici nu respira.
Mi-am schimbat pijamalele caci eram si eu uda toata,certandu-ma in gand continuu ca am insistat atat sa il culc in patutul lui.Daca nu-l auzeam si se sufoca?...Ma linistesc mai apoi...ma tot gandesc ca uneori reactionez ca o mama nebuna si disperata.
L-am leganat in brate pana spre dimineata.Cand si cand suspina si gemea cu capul pe pieptul meu.Ma tot framantau gandurile:ce^a mancat azi,ce-a baut azi...de la ce ii este rau?
Ieri nu a mai vomitat insa a avut diaree.Si a fost bazait tot timpul.
Eu am fost ca un zombi toata ziua.Obosita,obosita...incercand sa fac fata cu brio zilei...asteptand cu nerabdare noaptea sa-mi pot adihni trupul .
Azi-noapte a dormit mai bine.Nu s-a trezit decat de 2 ori cautand sanul ca un pui de cartita,cu ochisorii inchisi.
Si azi,azi am avut o zi plina...Despre care voi scrie maine.Acum merg la somn caci sunt franta.

　　　

Muzica

2009-02-07T13:17:00.003+09:00

Ishikawa Sayuri cu ,,Amagi Goe ,,este o alta melodie frumoasa pe care o ascult.
Misora Hibari a fost o mare cantareata japoneza.Spectacolele ei erau o adevarata parada de costume de scena superbe.Mai jos este cantecul,, Kawa no nagare no youni,,,insa as recomnda si,, Ai San San,, si melodia,, Kanashiku Kuchibue,,.

Baietii mei dulci

2009-02-06T14:27:00.001+09:00

Tandrete frateasca...

Tot muzica

2009-02-05T00:32:00.003+09:00

Acesta este un cantec drag mie.A fost printre primele ce mi-au intrat la inima,desi la inceput nu intelegeam mare lucru din cuvinte.
Regret ca nu toata lumea poate intelege ceea ce spune...
Yutaka Ozaki s-a sinucis nu mult timp dupa ce a innebunit Japonia cu acest cantec.
Multi spun ca din dragoste...de inima ranita...
Desi nu face parte din categoria celor traditionale sau enka,mie mi-a placut foarte mult.Sper sa placa si altora.

Leapsa

2009-02-04T23:36:00.002+09:00

E prima data, de cand am blogul, cand intru intr-un joc.Am luat o ,,leapsa,,de la ANA si trebuie sa raspund.
M-am tot gandit ce sa raspund.Nu ca ar fi atat de grea intrebarea,dar m-am tot gandit :oare ce-mi prisoseste?
Noi ne-am mutat acum un an si jumatate in casa socrilor mei,iar la o luna de la mutare socrul meu a murit.Odata cu mutarea am mai aruncat din lucruri,desi toate erau aproape noi.
Ce ma apasa pe creieri sunt hainele.Multe.Acum mai am ramase de la bebe.Si de la Edi,unele chiar noi ca nu a apucat sa le imbrace.Plus 2 carucioare de bebe.Cam asta ar fi ce-mi prisoseste mie...insa ...
In casa socrilor mei,care este construita de vreo 13 ani,nu s-a mai facut curat,decat foarte superficial,de la darea ei in folosinta.Soacra mea e o femeie foarte comoda,in plus casa este foarte mare si ea de ceva timp sufera de reumatism.
La etaj,unde locuim totul este ok ,pt ca noi am facut curat inainte de a ne muta,insa mai avem un dormitor in care sunt lucruri si mobila de ale ei,saltele vechi ,saci cu te-miri-ce in ei...plus ca a murit socrul in septembrie 2007 si nici acum nu i-a aruncat lucrurile.
Deci,ceea ce este in plus in casa mea sunt vechiturile soacra-mi ...si ca un spirit de gluma,chiar si soacra!
As da aceasta leapsa mai departe Biancai,Sabinei,Ruxandrei,Irinei,lui Mononoke si lui Basse.

Ce ,,citeste,, bebe Haruto

2009-02-03T16:26:00.003+09:00

Aceasta este prima carticica pe care am cumparat-o pt Haruto.Si preferata.Ii place atat de mult incat o gusta tot timpul.A incercat mami sa o bandajeze ,dar pe furis tot a mai muscat putin din ea.
Stie cum face pisica,catelul si cocosul.De fiecare auzindu-lu incepe sa rada cu gura pana la urechi.Cred ca isi aminteste de la bunici.
Am mai luat si altele insa asta ii place cel mai mult.Ce mi se pare curios este ca pe celelalte nu incearca se le manance.

2009-01-31T16:46:00.002+09:00

Din nou Rimi Natsukawa cu Hana.Sunt multe variante ale acestui cantec insa mie imi place mult vocea ei.
Si aici muzica si dans din Okinawa.

Din nou muzica...

2009-01-30T14:07:00.005+09:00

Pentru iubitorii de muzica japoneza.
Prima melodie este una dintre preferatele mele,desi pare mai haioasa.Eu am un cd cu muzica din Okinawa pe care este si aceasta melodie, cantata in stilul ryukyu.Noi de cate ori mergem in vacante ascultam in masina numai cd-ul acesta.
Iar a doua este cantata de BEGIN.Mie imi plac foarte mult.Au multe melodii frumoase.V-as sugera si ,,Koishikute,,.
Prima melodie se numeste ,,Hai Sai Oji san,,. Iar a doua ,,SANSHIN NO HANA,,

2009-01-29T17:32:00.003+09:00

Ma tot intreb de cateva zile ce-i cu mine.Parca nu mai sunt eu...E-adevarat ca juniorul a racit si de 4 zile dorm numai pe apucate.Si e-adevarat ca de o luna si ceva de cand ne-am intors din Romania dorm groaznic de prost.Haruto s-a obisnuit sa doarma cu mine acolo,iar la intoarcerea acasa nici macar nu a vrut sa stea sa se joace in patut,dar sa mai si doarma!Doarme intre noi...eu stau pe o dunga toata noaptea,iar H. a cazut din pat de 4 ori pana acum.Ma trezesc in miez de noapte cu dureri si ma intreb de la ce.Si cand deschid ochii realizez ca ,capatanica baiatului sta bine-mersi pe bratul meu si picioarele lui se lafaie pe coapsele mele.Am incercat de atatea ori sa-l dezobisnuiesc sa doarma cu noi,insa zadarnic.Ma simt epuizata.Ziua stau dupa funduletul lui prin casa,caci de cateva zile merge in 4 labute.A reusit in cele din urma!Desi mai degraba cred ca va merge in picioare,pentru ca paseste incet in jurul mesei si de multe ori isi da drumul la manute pentru cateva clipe.
Acum 4 zile ,suparat fiind ca l-am lasat putin singur m-a strigat atat de tare si de clar MA-MA,incat m-am intors si am stat langa el cu lacrimi in ochi minute in sir.I-am pupacit manutele si l-am mangaiat ,iar el fericit a mai spus de cateva ori MAMA.
Inca un progres:face BAI-BAI si da din manuta atat de frumos soptind PAI-PAI.Tata pleaca vesel la servici in fiecare dimineata,caci Haruto ii zambeste si-i spune pai-pai.
Edi a inceput sa mearga din nou la scoala.Rana pare ca s-a vindecat cat de cat.Nu are voie inca sa faca efort,evident,dar sunt fericita ca s-a recuperat atat de repede.
Pentru mine,pentru sufletul meu am prea putin timp liber.Desi suntem de 4 ani aici Edi inca nu mananca mancare japoneza,decat cateva feluri.Zilnic trebuie sa gatesc cate 4-5 feluri de mancare ,iar acum si pentru Haruto separat.Nici macar dressing-ul la salata nu il mananca la fel ca noi.E obositor si greu...dar nu pot sa nu-l inteleg.S-a nascut in Romania si a trait acolo pana la varsta de 9 ani.Adaptarea a fost destul de grea.Am trait clipe in care ma gandeam ca ne vom intoarce in Romania.
Zilele trec destul de repede.Doar seara cand toti se potolesc ,reusesc sa-mi fac putin timp si pentru mine,pentru ceea ce-mi place sa fac.Invat kanji in fiecare zi,insa progresez destul de incet,caci de multe ori din cauza oboselii trebuie sa reiau ce am facut cu cateva zile in urma.
De multe ori ma simt atat de singura...Stiu ca suna prostesc,avand copii si sot sa spun ca ma simt singura.Insa,sunt parti de suflet in care nu intra nici o raza de lumina,nici un zambet al copiilor mei dragi,nimic din ceea ce ar putea sa ma faca sa simt ceva.Demult,niste maini ucigase au distrus bucati din sufletul meu.Fara speranta ca le voi mai putea repara vreodata.Am momente cand uit.Si asa de dulce e uitarea...Si-apoi,e de-ajuns un sunet,o privire,o vorba si totul reinvie in mine...nu stiu daca as putea sa uit vreodata cu desavarsire.Poate ca ranile din mine sunt prea adanci,prea dureroase...
Ceea ce am trait,exact asa cum se spune,m-a facut mai puternica.Am invatat sa ma bucur din nimicuri,sa pretuiesc alfel totul,sa ma pretuiesc pe mine mai mult,sa dau fara a cere ceva in schimb,sa aduc bucurie celor dragi de cate ori pot sa fac acest lucru.
Asa cum spunea si Blaga:
,, Viata mea a fost tot ce vrei
Cateodata fiara,
Cateodata floare
Cateodata clopot ce se cearta cu cerul.,,
Sau poate ar trebui sa-l ascult pe Paunescu:
,, Nimeni nu e singur pe pamant
Fiecare-n grija lui il are
Nici cei singuri,singuri nu mai sunt
Daca are umbra fiecare.,,

2009-01-27T21:35:00.003+09:00

Rimi Natsukawa are o vece inconfundabila.Vocea ei trezeste in mine amintiri si vise demult adormite.
Da,Muza-chan ,si Shimauta este tot varianta cantata de ea.Mi-a placut cel mai mult.Ma bucur ca si tu imi imparatsesti pasiunea.
Multumesc.Si sper sa-mi arati si mie,daca vrei ,mica ta colectie.
Acest cantec se numeste ,,Nada-sousou,,.

2009-01-24T16:31:00.002+09:00

glitter-graphics.com
LA MULTI ANI,PUIUL MEU DRAG!Azi ai implinit 13 ani.Ai devenit un adolescent frumos ,destept si cuminte.
Mama ta iti doreste din tot sufletul sa ai o viata frumoasa,lipsita de griji si nevoi,plina de bucurii si impliniri.
Tu ai un loc special in inima mea...Amandoi am trecut prin multe greutati si zile grele,am suferit impreuna si nimic nu ne-a despartit nici o clipa.
Acum norii de pe cerul sufletului tau s-au risipit si nu-ti mai este teama de nimic.Oricum,intotdeauna ai stiut ca mama n-ar permite nimanui sa-ti fac nici cel mai mic rau,ca va fi totdeauna langa tine,te va iubi si te va sprijini neconditionat.
Casa e plina de copii si tu esti fericit.Sper ca toata viata sa fii inconjurat de prieteni si de cei ce te iubesc si te pretuiesc ,pentru ca ai un suflet bun.
Mama te iubeste foarte mult,Eduard.
LA MULTI ANI,PUI DRAG!

Premii...

2009-01-22T22:21:00.006+09:00

Am primit azi 3 premii de la MONONOKE KITCHEN.Ii multumesc ca s-a gandit la mine si ca ne viziteaza blogul.Nu stiu daca le merit ,insa faptul ca cineva s-a gandit la asta,ma maguleste.Multumiri calde.
Ma tot chinui de cateva zile sa dau blogului un aspect cat mai dragut,mai primitor,insa lipsa timpului ma lasa cu treaba neterminata.

Dar Divin

2009-01-21T16:27:00.003+09:00

Aceasta fetita de 6 ani mi se pare geniala.Unii se nasc cu mare talent...Bine ar fi sa faca ceva cu el.

Ce-mi mananca nervii zilnic

2009-01-18T11:46:00.002+09:00

Nu stiu cum sunt altii,dar eu cand aud de hobby-ul sotului meu mi se ridica parul in cap.La inceput am fost foarte incantata,insa cu timpul a devenit stresant ca in tot ceea ce face sa fie si putin din motocicleta...Este o pasiune,poate chiar mai mult decat atat.Eu as numi-o nebunie.
Vara alearga pe sosele si iarna o bibileste.E absurd sa spun ca sunt geloasa pe o bucata de fier cu motor,insa de multe ori o pizmuiesc pt atentia pe care i-o acorda.
Nu ca mie nu mi-ar da atentie...dar,prin zodia care ma caracterizeaza sunt un pic mai posesiva.Ce-i rau in faptul ca-l vreau numai pentru mine?